Pedagogia
Waldorf – echilibru între trup, suflet și spirit.
1.
Introducere
2. Antropologia
steineriană, bază a pedagogiei Waldof.
3. Școala
Waldorf în România.
4. Care
sunt metodele Waldorf?
5. Miturile
despre pedagogia Waldorf.
6. Concluzii.
1. Într-o mai mică sau mai mare măsură, toată lumea a
auzit despre școala ,,Waldorf”, dar nu foarte
multe persoane cunosc de fapt ce presupune educația în școala waldorfiană.
Cu toate că mișcarea pedagogică a fost emisă în urmă cu
aproape 100 de ani, alternativa oferită de Rudolf Steiner răspunde acum unor nevoi cu care
omenirea se confruntă. Într-o lume pragmatică, o lume care caută prin tot ceea ce face rezultate materiale imediate,
indiferent de sacrificiile făcute, alternativa Waldorf dorește să formeze
oameni dezvoltați sănătos fizic, sufletește și spiritual în egală măsură.
Școala Waldorf este locul unde
copilul descoperă lumea și își formează personalitatea lipsit de constrângeri.
Este învățat să învețe prin propriile descoperiri, învățat să iubească și să
aprecieze ,,frumosul” în toate formele sale. Filosofia Waldorfiană privește
fiecare subiect ca pe o artă, este prezentat ca un mod de viață și filtrată
prin conștiința fiecărui copil care
înțelege fenomenul așa cum este el de fapt în viața reală și nu explicat în
termeni greoi cu cuvinte greu de înțeles chiar și pentru un adult.
2.
Antropologia steineriană, bază a pedagogiei Waldof.
Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX
de către Rudolf Steiner la inițiativa directorului fabricii de țigarete Waldorf
Astoria, Emil Molt. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de Rudolf Steiner
în cursurile de introducere ținute în toamna anului 1919, înainte de începerea
primelor clase.
Antopologia pedagogiei Waldorf privește ființa umană ca
individ, care cere forme de învățare specifice ritmului său personal de
dezvoltare fizică, sufletească și spirituală. Acest mod de a privi omul este
cuprins într-o programă școlară proprie, jalonată pe treptele de dezvoltare ale
copiilor.
Antropologia dezvoltată de Steiner pornește de la premisa
că omul este o ființă spirituală aflată într-un proces de pătrundere treptată
în realitatea societății umane și care se leagă în faze distincte de evoluție
personală, de faptele de viață. Antropologia steineriană răspunde la
întrebările profund spirituale ale omenirii, născută din necesitatea de a
dezvolta o relație a individului cu lumea în deplină libertate.
În lucrările sale Steiner spune: „cele trei elemente
constitutive ale ființei umane trup, suflet și spirit se dezvoltă diferențiat.
În prima etapă este accentuată dezvoltarea fizică (aproximativ până la 7 ani)
prin activarea voinței, manifestată prin joc și imitație; în a doua etapă are
loc în mod deosebit dezvoltarea sufletească (până la 14 ani) iar a treia
perioadă vizează dezvoltarea spiritual, activarea gândirii independente (aproximativ
până la 21 ani).”
3.
Școala Waldorf în România.
În România, școala Waldorf este o alternativă de stat. În
țara noastră există la ora actuală 23 de asociații Waldorf. Rezultatele
elevilor la examenele naționale de capacitate și bacalaureat confirmă
performanțele acestui învățământ alternativ și îi conferă o poziție egală în
sistemul național de învățământ. Școala Waldorf nu este o școală ajutătoare ci
se adresează tuturor copiilor și este astfel concepută să-i ajute deopotrivă pe
cei slabi pentru a atinge un nivel acceptabil cât și pe copiii dotați. Mai mult
decât orice altceva școala Waldorf își propune să ajute dezvoltarea copiilor
din toate punctele de vedere, într-un mod cât mai armonios.
Pentru că în sistemul tradițional școlile manifestă o
manieră dură de învățământ, gradul de dificultate al materiilor a crescut
atingând nivele greu de suportat de către elevi. Școala Waldorf privește
materia în general nu ca pe un scop în sine ci ca pe o modalitate de a dezvolta în
copil toate capacitățile necesare unui om complet.
4.
Care sunt metodele
Waldorf?
Metodele Waldorf derivă de la modelul pedagogic ce
recunoaște etapele specifice de dezvoltare ale copilului. Filosofia waldorfiană
vede educația ca pe o artă, astfel încât, fiecare subiect fie aritmetică,
biologie sau istorie este prezentat într-o manieră adaptată special, pentru
fiecare stadiu de dezvoltare a copilului. Fiecare materie este prezentată prin
experiența directă și este de obicei argumentată prin artă, poezie, muzică,
teatru și mișcare. Scopul profesorului este de a mobiliza capacitățile inerente
ale copiilor creând în clasă o atmosferă care să provoace interes, curiozitate
și entuziasm indiferent de materia predată. La școala Waldorf profesorul rămâne
timp de opt ani alături de copii și încearcă să descopere punctele forte ale
fiecărui elev și să se concentreze mai mult și în mod constant pe zonele mai
slabe. Profesorul își va ajusta abordările pedagogice de la an la an în funcție
de diferitele etape de dezvoltare ale copiilor. Concret, în școlile din
sistemul Waldorf există înțelegerea ca învățătorul să predea materiile de bază
atâta timp cât se poate garanta o calitate corespunzătoare. Astfel, pentru mai
multă siguranță, unele materii sunt predate de către profesori de specialitate.
Școala
creată de Rudolf Steiner urmărește un program clar de educare a voinței. Deși
un element important în calitatea vieții fiecăruia Steiner susținea că școala
tradițională nu acordă o atenție deosebită voinței: „Ai voință copile și
învață! Mi se spunea când eram elev. Ce-i aceea voință și cum poți să faci rost
de ea nu se explica.” Voința în școala Waldorf este
cultivată și întărită prin repetare regulată și ritmică și prin elementul
artistic.
(Liceul Waldorf Cluj
Napoca)
Pe lângă ritmul
zilnic, mai există și ritmul săptămânal, dar și ritmul anual. Acesta este
deosebit de important, făcând legătura cu lumea înconjurătoare. În acest fel
copilul trece periodic prin toate transformările naturii. Școala Waldorf
încurajează în mod deosebit învățarea prin descoperire. Copii sunt scoși în
natură și lăsați să observe transformările ciclice ale acesteia, învățând
astfel să cunoască, să respecte și să iubească natura. Pentru întărirea acestei
legături în fiecare sală de clasă există o masă a anotimpurilor, pe care sunt
aranjate elemente de sezon. Ritmul anual este de asemenea evidențiat și prin
multe sărbători din calendarul creștin. Pe lângă marile sărbători ale
Crăciunului și Paștelui, multe altele sunt punctate în mod repetat. O altă
particularitate a școlii Waldorf este legată de faptul că nu se lucrează cu
manuale. În locul acestora, atât profesorii cât și elevii sunt obligați să
utilizeze o largă bibliografie pentru înțelegerea unei teme. În acest fel sunt
eliminate neconcordanțele între manualele scoase pe piață iar elevii se
obișnuiesc din școală să se documenteze din cât mai multe surse pentru studiul
unei teme cultivându-și astfel o mai largă deschidere pentru carte. În locul
manualului clasic elevul din școala Waldorf își va crea propriul lui manual.
(Liceul Waldorf Cluj Napoca)
El
primește un caiet neliniat pe care îl va umple cu noile cunoștințe dobândite.
În acest fel caietul devine propriul lui manual, pe care îl va îngriji, va
scrie cât se poate de frumos și îl va înfrumuseța cu imagini și desene din
lecțiile parcurse. În școlile Waldorf nu se utilizează caietele cu liniatură.
Motto-ul acestei școli este: “educație pentru libertate” ori, este evident
faptul că liniatura este folosită cu scopul de a îngrădi și limita la norme
clar stabilite scrisul copilului. Deși mai greu la prima vedere, scrisul pe foi
veline de la vârsta mică formează copilului deprinderea scrisului drept și
ordonat și chiar dacă procesul este de mai lungă durată, rezultatul este mult
mai solid cu atât mai mult cu cât se știe că după școală liniatura este
abandonată (examene, scrisori,cereri, cv).
De asemenea instrumentele de scris
sunt altele decât în școala tradițională. Elevii școlilor Waldorf încep să
scrie în clasa I cu blocuri cerate, mai apoi în clasele ce urmează dunga se
subțiază, folosindu-se creioane cerate pline. Din clasa a II-a vor scrie cu
creioane colorate jumbo și doar din clasa a IV-a se exersează scrisul cu pană
și apoi încep să scrie cu stiloul.
(Liceul Waldorf Cluj Napoca)
Caracteristica
ce deosebește cel mai mult pedagogia Waldorf
de cea tradițională este predarea în epoci. Astfel materiile principale sunt
predate în module de 3-4 săptămâni. Într-un astfel de modul numit epocă o clasă
studiază una dintre materii prima și a doua oră de dimineață fără pauză. Într-o
astfel de epocă se poate parcurge chiar și materia dintr-un an școlar, economia lucrului fiind deosebit de
eficientă. Materiile care se predau în acest sistem sunt: limba maternă și
gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia și științele naturii.
Aceste materii pot să
apară și în ore de exerciții care au rolul de a fixa cât mai bine materia
predată la cursul de bază.
După
încheierea unei epoci elevii se reîntâlnesc cu materia terminată doar peste
câteva luni sau chiar un an. Se pune desigur problema uitării prin neexersare
dar școala Waldorf susține că e singura din lume care folosește uitarea în
procesul de învățare. Avantajul învățării în epoci este reprezentat de faptul
că informațiile și întrebările primite peste zi sunt prelucrate inconștient
noaptea, astfel a doua zi găsind mai ușor rezolvarea lor.
Celelalte
materii studiate în școala Waldorf sunt numite generic abilități adică: limbile
străine, educație fizică, desen iar celelalte activități artistice apar ca și
ore fixe după cursul de bază.
Deși nu
este o școală de arte, ponderea cursurilor artistice și a celor practice este
ridicată în orarul școlilor Waldorf. Acest lucru se întâmplă însă doar din dorința
de a se realiza o educație echilibrată. Fiecare copil are oportunitatea de a
studia ceea ce i se potrivește însă are preocupări și în alte domenii în care
nu are înclinații, dar care sunt necesare unei formări complete. Adepții
pedagogiei lui Steiner susțin că educația intelectului prin științe cultivă
antipatia și distanța, iar educarea sufletului prin arte și meșteșuguri cultivă
simpatia și apropierea. Este recunoscut faptul că ambele laturi ale educației
sunt în egală măsură importante pentru un om echilibrat.
Cursurile
artistice sau practice susțin materiile adresate intelectului, activități care
ajută puternic la formarea vederii în spațiu, la cultivarea manualității
necesare matematicii. La începutul ficărei zile, fiecare clasă parcurge o parte
ritmică în care cântă, recită sau dansează. Această etapă parcursă este menită
să-i aducă pe toți la unison, îi pregătește pentru oră și le canalizează energia
spre o învățare cât mai eficientă.
Cursurile
artistice sunt privite ca fiind foarte importante pentru că ele educă stările
sufletești. Stări precum veselia, tristețea sau melancolia sunt evidențiate in
arte, iar elevul trăiește în procesul reprezentării lor caracteristicile
propriei personalități, pe care în acest fel o cunoaște și o stăpânește mai
bine.
O altă caracteristică deosebită de învățământul
tradițional este reprezentată de faptul că în școala Waldorf elevii nu primesc
note. Neexistând frica de note proaste elevii sunt deschiși, participând în mod
natural la oră. Cei care nu au înțales au curajul să întrebe și ies cu
încredere la tablă. Cu toate că primesc regulat teme și lucrări de control,
scopul lor nu este de a obține o notă cât mai mare ci de a face o lucrare cât
mai bună și în plus nu sunt nici tentați să copieze la testări. Neexistând
note, părinții află despre rezultatele copiilor, întâlnindu-se regulat cu
cadrele didactice, iar la sfârșitul fiecărui an școlar elevul primește un certificat
în care fiecare profesor descrie activitatea copilului din toate punctele de
vedere.
5.
Miturile despre pedagogia Waldorf.
Faptul că
școlile Waldorf funcționează în virtutea unei înțelegeri spirituale a ființei
umane, nu le face religioase sau „școli biserică”. Acestea nu au
nici o legătură cu biserica. Antropologia steinereana care educația Waldorf se
bazează este o știință spirituală independentă de orice doctrină sau sistem
religios.
Un alt mit cultivat de criticii educației
Waldorf, este acela că modul de predare în școlile Waldorf nu este știintific și în consonanță
cu cunoștințele și teoriile științifice actuale. În mare parte acest mit derivă de fapt din
cauza modului diferit în care conținutul științific este introdus în școala
Waldorf comparativ cu ceea ce se întâmplă
în școala tradițională.
În școala tradițională subiectele sunt
introduse și dezvoltate mai întâi prin prezentarea unei teorii, definiții sau
formule, apoi efectuarea unui experiment care demonstrează teoria, iar mai apoi
elevii învață să rezolve problemele prin aplicarea directă a formulelor. În
educația Waldorf, subiectele științifice
nu încep și nu se bazează pe formulă și teorie în sine. Mai degrabă ei încep cu
studierea unui fenomen pe care elevii îl observă și îl studiază în mod
individual, mai apoi primesc din partea cadrelor didactice anumite elemente de
ghidare ca doar la sfîrșit să se ajungă la formula științifică și legile din
spatele fenomenelor.
![]() |
6.
Concluzii.
Pedagogia Waldorf pornește de la copil și are ca obiectiv
dezvoltarea potențialului individual al acestuia. Numită „educația pentru libertate”,
educația Waldorf este orientată antropologic și ține seama de necesitățile și
capacitățile fiecărui individ. Lipsiți de constrângeri și angoase legate de
performanțe și note copiii din școala Waldorf au șansa de a învăța, a crește
frumos în gândire, simțire și voință. Ei vor fi educați și formați cu dorința
de a-și autodepăși limitele, raportându-se la propriile rezultate. În școala
Waldorf se pun bazele sănătății fizice, psihice dar și spirituale ale
fiecăruia. Se încurajează învățarea prin descoperire și se insuflă dorința de
cunoaștere dincolo de rigurozitatea științifică. Metodele de predare diferă în
funcție de vârsta copiilor și pornesc de la necesitățile de dezvoltare specifice
vârstei respective. Dezvoltarea gândirii, simțirii și voinței copilului sunt
obiectivele esențiale ale acestei educații, iar echilibrul dintre ele este în
fond ceea ce fiecare individ caută să dobândească pentru a avea o viață împlinită.
BIBLIOGRAFIE
Horațiu
Catalano (coordonator): “Dezvoltari
teoretice și instituționale în alternativele educaționale.”
Ion
Albulescu – suport curs : “Alternative Educaționale”
Autori: Elena Dăscălescu
Ersilia Pop
Ana Maria Sîngeorzan
Raluca Bălan
Ioana Belei
Like :D
RăspundețiȘtergereFelicitari!Frumos articol!;)
Multumesc frumos Ancuta.
Ștergere