CAMPUL RELATIONAL
AL GRADINITEI SI AL
SCOLII PRIMARE
Ø
CAMPUL RELATIONAL
AL GRADINITEI SI AL SCOLII
PRIMARE – ASPECTE CONCEPTUALE;
Ø
MEDIUL EDUCOGEN
AL GRADINITEI SI AL SCOLII
PRIMARE;
Ø
NATURA RELATIILOR
INTERPERSONALE IN GRADINITA
SI SCOALA PRIMARA;
Ø
COLABORAREA INSTITUTIEI
EDUCATIONALE CU ALTE
MEDII EDUCATIONALE;
Ø
REPERE ACTUALE
PRIVIND RELATIILE INSTITUTIE – FAMILIE.
1.
CAMPUL
RELATIONAL AL GRADINITEI
SI AL SCOLII
PRIMARE – ASPECTE CONCEPTUALE
Prescolaritatea constituie o etapa de varsta
de mare receptivitate la stimularile educative si are o importanta deosebita
pentru procesul scolarizarii copilului.
Parteneriat gradinita-scoala: din pacate,
oportunitatile de colaborare intre gradinita si scoala sunt mai rare, mai ales
atunci cand institutia prescolara este plasata, spatial, in zone mai izolate
sau mai departate de institutia scolara, situatie in care cele doua medii
educationale pastreaza, doar virtual, interese comune. Cu toate acestea, avand
in vedere ca gradinita si scoala primara reprezinta doua trasee educative
succesive, dar parti ale unui proces care trebuie sa ramana in ansamblu unitar,
legatura dintre respectivele institutii se cere intarita pentru ca trecerea de
la una la alta sa asigure continuitatea proiectelor si finalizarea lor
adecvata. Personalul didactic din cele doua institutii urmeaza sa caute
impreuna acele prilejuri de colaborare care sa faciliteze integrarea copilului
in mediul inalt formalizat al scolii. Cele mai frecvente oportunitati de
intalnire dintre cele doua medii educationale, care se cer valorificate de
catre ambii parteneri, privesc:
v
Vizitarea
unei scoli in vederea cunoasterii de catre copiii prescolari a acestei
institutii;
v
Vizitarea
de catre scolari din clasa I a unei gradinite pentru a le impartasi copiilor de
aici primele lor experiente scolare;
v
Organizarea
unor sedinte cu parintii copiilor in ultimul semestru de activitate din
gradinita la care sunt invitati cativa dintre viitorii invatatori, ce vor
informa parintii asupra modului de pregatire al copiilor pentru scoala;
v
Simularea
in cadrul gradinitei a unor activitati de tip scolar cu grupa pregatitoare;
v
Urmarirea
de catre educatoare a copiilor deveniti scolari pentru sesizarea progreselor in
dezvoltare sau, dimpotriva, a dificultatilor pe care le intampina sub efectul
noilor solicitari;
v
Organizarea
unor serbari comune;
v
Realizarea
unor activitati metodice si cercuri pedagoce comune pentru educatoare si
invatatoare ori de cate ori se ivesc probleme si solicutari care intereseaza
ambele institutii.
Pentru
asigurarea continuitatii intre cele doua medii educationale, cadrele didactice
din scoala trebuie sa cunoasca pregatirea ce se realizeaza in gradinite, iar
educatoarele trebuie sa se informeze asupra dinamicii cerintelor ce se
formuleaza in mediul scolar.
Prin
stabilirea primelor contacte cu scoala si cu invatatorii, copiii se vor
familiariza din timp cu institutia dar si cu cele mai importante personaje ale
ei ceea ce va contribui la reducerea nelinistilor si a starilor afective
negative pe care le genereaza perspectiva primei zile de scoala.
2.
MEDIUL
EDUCOGEN AL GRADINITEI
SI AL
SCOLII PRIMARE
Centrele de
interes din gradinite: spatiul amenajat pe arii de stimulare ajuta copiii sa
isi dezvolte personalitatea prin faptul ca le lasa posibilitatea de a alege
singuri unde, cu ce, cu cine si cat se joaca, isi asuma responsabilitati pentru
alegerile facute, percep activitatile ca fiind reusite deoarece sunt potrivite
nivelului lor de dezvoltare si nu vor resimtii o frustrare ca urmare a faptului
ca sunt constransi sa participe la activitati care sunt fie prea dificile, fie
prea usoare. Alegand singuri si asumandu-si responsabilitatea deciziei, copiii
devin independenti, capabili sa se descurce singuri, increzatori in propriile
forte ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.
Tipuri de arii / centre /
sectuare:
Biblioteca – reprezinta zona linistita;
Zona senzoriala – este zona care
stimuleaza fantezia si imaginatia copilului;
Joc de masa – zona in care copilul capata
achizitii in toate domeniile (cognitiv, socio-afectiv, fizic)
Arte plastice – copiii realizeaza
activitati de desen, colaje, activitati practice, dactilopictura.
Stiinta – locul unde copiii isi asuma diferite
responsabilitati, realizeaza mici experiente sub indrumarea educatoarei.
Rolul
educatoarei in amenajarea spatiului:
Alegerea spatiului grupei si aranjarea
elementelor de mobilier;
Stabilirea climatului spatiului-lumina,
sursa de apa,caldura,curatenie;
Identificarea resurselor materiale si
depozitarea lor;
Amenajarea centrelor de interes;
Amenajarea
utila a salii de grupa:
Planificarea activitatilor inainte de
amenajarea spatiului;
Amenajarea cat mai flexibila a
mobilierului,in asa fel incat ariile sa poata fi extinse sau reduse in functie
de cerintele activitatilor;
Aranjarea materialelor la nivelul copiilor
pentru ca acestia sa le poata folosi singuri si sa le poata pune la loc;
Organizarea spatiilor de liniste in care
copilul sa se simta singur,chiar sa se odihneasca;
Gandirea spatiului pentru miscare si
libertatea de actiune din partea copilului;
Plasarea ariei nisip si apa langa o sursa
de apa si pe o suprafata usor de curatat;
Plasarea centrelor zgomotoase departe de
cele linistite si care cer concentrare;
Amenajarea zonei bibliotecii intr-un
spatiu luminos si linistit;
Coltul naturii are nevoie de
aer,lumina,spatiu;
Amplasarea unui spatiu in care copii sa
isi tina hainele;
Plasarea mobilierului in asa fel incat sa
poata vedea toti copiii,in toate ariile folosite;
Marcarea centrelor de interes prin
simboluri pe care copiii sa le recunoasca;
Sala de grupa
trebuie sa indeplineasca si un rol estetic.Desi este aglomerata cu
jocuri,jucarii si diverse materiale,ea trebuie sa ofere o imagine globala
simpla,placuta si de siguranta pentru copil.Impodobirea salii cu desenele si
lucrarile copiilor este mult mai eficienta decat pictarea peretilor.
In concluzie,sala
de grupa exprima creativitatea,flexibilitatea si competenta profesionala a
educatoarei.
3.
NATURA RELATIILOR INTERPERSONALE IN GRADINITA SI SCOALA PRIMARA
Existenta
umana ar fi greu de conceput inafara relatiilor sociale, multiforme si care
actioneaza in planuri diferite. Un caz aparte il ocupa relatiile interpesonale,
definite de Mielu Zlate ca:…legaturi psihologice,constiente si directe dintre
oameni.
Copilul
stabileste relatii interpersonale inca din frageda copilarie cu mama, familia
sa, in timp ce pe masura dezvoltarii sale procesul de socializare se amplifica.
Relatiile copilului cu grupurile sociale in care se va integra de-a lungul
existentei sale vor exercita o importanta deosebita, atat asupra evolutiei sale
ca persoana in permanenta devenire, cat si asupra randamentului activitatii
desfasurate. Indeplinirea unor sarcini sau activitati comune determina intre
membrii grupului relatii functionale de interdependenta, in vederea atingerii
scopului comun propus. Pe de alta parte, pe langa relatiile legate strict de
natura obligatiilor sau aactivitatilor, viata in grup comporta intotdeauna si
aspecte emotional-afective, precum si momente de tensiune si conflict.
Personalitatea elevului se contureaza si se manifesta in interdependenta cu
viata grupului din care el face parte.
In ceea ce
priveste o posibila clasificare a relatiilor interpersonale in clasa de elevi /
grupa criteriul utilizat il reprezinta nevoile si trebuintele psihologice
resimtite de elevi / prescolari atunci cand se raporteaza unii la altii. Prin
exploatarea acestui criteriu rezulta urmatoarele tipuri de relatii
interpersonale:
§
Relatii
de intercunoastere;
§
Relatii
de intercomunicare;
§
Relatii
socio-afective;
§
Relatii
influentare.
La nivelul dinamicii si procesualitatii
relatiilorinterpersonale, influenta educationala poate functiona ca si criteriu
de analiza a interactiunilor dintre elevi / prescolari:
§ Relatii de cooperare – coordonarea
eforturilor pentru realizarea unui efectiv comun;
§ Relatii de competitie – rivaltatea
partenerilor in atingerea unei tinte comune;
§ Relatii de conflict – bazate peopozitia
mutuala a partenerilor raportata la un scop indivizibil;
Exista si situatii in care clasificarea
relatiilor interpersonale, punand accent pe aportul influentei educationale in
sensul actiunii mutuale a partenerilor, poate fi realizata astfel:
§ Relatii de acomodare;
§ Relatii de asimilare;
§ Relatii de stratificare;
§ Relatii de alineare;
In concluzie relatiile
interpersonale se refera la totalitatea relatiilor ce se desfasoara in
gradinita si scoala primara, privind totalitatea legaturilor ce se formeaza in
urma colaborarii dintre membrii acestor institutii.
4. COLABORAREA
INSTITUTIEI EDUCATIONALE
CU ALTE MEDII
EDUCATIONALE
Colaborarea institutiei
educationale cu alte medii educationale se refera la parteneriatele ce se
desfasoara intre gradinita / scoale cu institutii / grupuri care au drept scop educarea
copilului, respectiv a elevului.
Parteneriatul educational gradinita-familie – familia reprezinta
una dintre cele mai vechi forme de comunitate umana, ce asigura mentinerea
continuitatii biologice, culturale a societatii, satisfacerea nevoilor
personale, asigurand sentimentul sigurantei, mentinerii si dezvoltarii
personalitatii.
Parteneriatul
educational gradinita-familie se refera la construirea unor relatii pozitive
intre familie si gradinita, la o unificare a sistemunlui de valori care poate
avea un efect benefic asupra copiilor atunci cand acestia vad educatoarea
sfatuindu-se cu parintii.
Pentru realizarea
parteneriatului este necesar ca:
Ø
Parintii
sa fie priviti ca participanti activi, care pot aduce o contributie reala si
valoroasa la educarea copiilor lor;
Ø
Sa se
recunoasca si valorifice informatiile date de parinti referitoare la copii;
Ø
Parintii
sa ia parte la adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor;
Ø
Responsabilitatea
sa fie impartita intre parinti si educatoare;
Ø
Parintii
sa faca parte din Comitetele de parinti;
Ø
Sa
ajute alti copii din gradinita impreuna cu educatoarele, ca voluntari ai
programului;
Ø
Sa
organizeze activitati de colectare de materiale sau fonduri pentru gradinita
sau grupa;
Ø
Sa
ajute la continuarea programului educativ acasa;
Ø
Sa
urmareasca in mod regulat progresul copiilor lor;
Ø
Sa ia
parte, sa sprijine activitatile extrascolare organizate impreuna cu
educatoarea;
Cultivarea unor relatii de parteneriat efectiv intre gradinita si
familie, in sprijinul educatiei si
cresterii copilului constituie cheia succesului viitor in adaptarea si
integrarea scolara; este primul pas catre o educatie flexibila si dinamica a
personalitatii copilului.
5.
REPERE
ACTUALE PRIVIND RELATIILE
INSTITUTIE – FAMILIE
Relatia scolii cu familia: familia trebuie
sa cunoasca cel mai bine copilul si inca de la nastere sa trateze prioritar
satisfacerea nevoilor de baza ale acestuia.
In calitatea sa de coterapeut
parintele trebuie:
·
Sa-si
formeze abilitatea necesara pentru a infrunta propriile dureri si porniri
agresive, fara a le rasfrange asupra relatiilor cu copilul;
·
Sa
perceapa in mod realist ritmul de dezvoltare al copilului pentru a avea o
imagine realista;
·
Sa
rasplateasca copilul prin aprecieri, incurajari si multumiri;
·
Sa se
simta partener al scolii;
·
Sa
contribuie la deciziile asupra educatiei copiilor lor;
·
Sa
inteleaga si sa sprijine planurile de dezvoltare ale scolii;
·
Sa
admita nivelul de dezvoltare si rata progresului intelectual pentru fiecare
copil in mod individual, asa cum este el;
·
Sa se
implice in organizarea activiatatiilor extrascolare;
La scoala copilul este implicat in mai multe
activitati individuale sau de grup pe care trebuie sa le continue acasa. De
aceea cel putin unul dintre membrii familiei trebuie sa frecventeze petriodic
scoala pentru a cunoaste o serie de activitati si utilitatea acestora.
Comunicarea
parintilor cu scoala se realizeaza prin:
·
Utilizarea
zilnica a unui caiet de corespondenta prin care se comunica informatiile
necesare legate de programul si comportamentul copilului;
·
Participarea
la sedintele semestriale cu parintii;
·
Participarea
la sesiunile de evaluare a copiilor si la formularea obiectivelor de dezvoltare
de cel putin doua ori pe an;
·
Realizarea
de vizite la scoala din proprie initiativa sau la initiativa profesorului;
·
Acceptarea
vizitei invatatoarei la domiciliul elevului;
·
Participarea
la activitatile scolare didactice si terapeutice, respectiv extrascolare;
·
Participarea
la activitati stiintifice.
In concluzie, scoala
trebuie sa pastreze relatii apropiate cu familia in sensul dezvoltarii
eficiente ale copilului.
GRUPA NR. 8
NISTOR AURELIA – VALERIA - CAMPUL
RELATIONAL AL GRADINITEI
SI AL SCOLII
PRIMARE – ASPECTE CONCEPTUALE
BALAI IOANA-MARIUTA - MEDIUL
EDUCOGEN AL GRADINITEI
SI AL SCOLII
PRIMARE
PATRASCAN OCTAVIA - NATURA
RELATIILOR INTERPERSONALE IN
GRADINITA SI SCOALA PRIMARA
FOROGAU FLORINA - COLABORAREA INSTITUTIEI
EDUCATIONALE CU ALTE
MEDII EDUCATIONALE
SANGEORZAN MARIA - REPERE ACTUALE PRIVIND
RELATIILE INSTITUTIE – FAMILIE
BIBLIOGRAFIE:
§
Revista LABORATOR
PRESCOLAR, Mihaela Paisi Lazarescu, Liliana Ezechil, editura V &
Integral, Bucuresti 2011;
§
Curs Managementul clasei de elevi Romita Iucu 2005
§
Revista Invatamantul prescolar 2005
§
Revista Laborator
prescolar Mihaela Paisi
Lazarescu, Liliana Ezechi, editura V & Integral, Bucuresti 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu