”Copilul este copil pentru a dobândi, în timp, experiența vieții: copilul este mic pentru a deveni mare. Acesta este rostul copilăriei, este funcția ei.”(P. Velciov, 1994)
- INTRODUCERE (E.B.)
Desenul
nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de autodezvoltare, ci şi un mijloc de comunicare
şi de intrare în relaţie cu alte
persoane, prin utilizarea desenului în grup. Culorile alese, tipul de
instrument pentru desen, modul în care desenează, suprafaţa ocupată pentru a se
exprima, toate acestea sunt detalii foarte importante pentru cunoaşterea
copilului. Desenul îi ajută să comunice, să accepte şi să colaboreze.
Desenele
şi picturile se pot utiliza în diferite moduri şi cu multiple obiective:
·
-Prin
desen şi pictură copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se
exprimă pe sine, descoperindu-şi astfel
identitatea. Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între copil şi
adult, este un mijloc de comunicare.
·
-Desenul
rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în
cuvinte. Culorile, hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească
diferite întâmplări, să scoată la iveală scene din viaţa sa, pe care nu le
poate exprima altfel. Povestea desenată de copil relevă foarte clar trăirile şi
sentimentele copilului.
Desenul
poate fi utilizat în diferite scopuri:
· - ca
test al nivelului mental – pornind de la un desen se poate evalua inteligența copilului (coeficientul intelectual);
· - ca
mijloc de comunicare – desenele pot îndrepta un eventual defect de stăpânire a
limbii; ele narează grafic ceea ce copilul simte, dar nu poate verbaliza;
· -
ca
mijloc de explorare al afectivităţii copilului;
·
- ca
mijloc de cunoaştere al propriului corp şi al situării în spaţiu.
Un
desen, de unul singur, nu poate releva totul. Nu trebuie să ne încredem în
concluziile pripite trase dintr-un singur desen pe a-l cărui autor nu-l cunoaștem. Interpretarea lui trebuie
făcută de un specialist, deoarece o muncă de acest gen solicită nu doar intuiție și sensibilitate ci și cunoștințe aprofundate.
Un
simplu test nu ajunge pentru stabilirea unui diagnostic; desenul trebuie situat
în contextul sociocultural al copilului. Grație acestei metode se poate ajunge la
o mai bună cunoaștere a copilului, dar nu există întotdeauna o ”cheie a
desenului”.
- CE ASCUND DESENELE COPIILOR?(S.R.)
Desenele nu sunt doar un act de creaţie,
ci mesaje care transmit şi explică
tot ceea ce micuţul nu poate exprima verbal. Desenele copilului sunt un adevărat
univers al elanurilor, dorinţelor şi emoţiilor. Asemenea jocului, desenul
devine una dintre principalele activităţi distractive ale celui mic. Desenele
evolueazӑ
odatӑ
cu dezvoltarea psiho-motorie a copilului.
Desenele rezultate spontan şi nu după
nişte reguli precise, fac apel la imaginaţie şi îi permit sӑ
se joace cu conceptele. Este posibil ca într-o asemenea operă de artă, să
descoperim suferinţele sale, bucuriile, întrebӑrile
secrete sau cele la care nu a primit rӑspuns, temerile sau
modul în care îi percepe pe cei din jur.
În desenele rezultate spontan, nu trebuie sӑ
se intervinӑ ṣi sӑ
i se cearӑ copilului sӑ
se corecteze. De exemplu, dacӑ el deseneazӑ
un om și
omite sӑ-i
puncteze toate detaliile (ochi,urechi,etc.), aceasta nu trebuie consideratӑ
o eroare ci punctul lui de vedere personal. Voi descrie câteva din simbolurile desenate de copii:
FAMILIA
- Atunci când îṣi deseneazӑ
familia, copiii au tendinṭa de a prezenta o
imagine idealizatӑ a acesteia, iar dacӑ
universul redat de copii este prea îndepărtat de cel real, acesta este un semn
important care avertizeazӑ cӑ
micuṭului
nu-i este bine, cӑ tânjeṣte
dupӑ
ceva sau cineva.
CASA
- Este o temă frecvent întâlnitӑ în desenele copiilor. Ea
reprezintӑ emoṭiile acestora din punct
de vedere social. Aspectele importante sunt mărimea casei în raport cu restul
desenului, numӑrul de ferestre, uṣa
de la intrare ṣi mânerul acesteia.
SOARELE
- Un simbol adeseori prezent în desenele copiilor. El reprezintă energia, perseverența,
dârzenia. Dacă este desenat în stânga reprezintă trecutul și
legatura cu mama sa, în dreapta, relația cu tatăl.
Determinantă este aici grosimea razelor, care reprezintă influența
persoanei (mama sau tata), asupra copilului. Absența
acestora denotă o pierdere a entuziasmului.Dacă soarele este desenat în
mijlocul foii înseamnă că micuțul este un copil
independent.
În timpul perioadei de practică (noiembrie-decembrie
2011), desfășurată la Școala Generală Florian Porcius din Rodna, am observat că
unii elevi, atunci când li se cerea să deseneze ce vor, aceștia realizau niște
lucrări foarte interesante, surprinzătoare și pline de creativitate. Am ales trei lucrări realizate
de elevi, care au avut un impact semnificativ asupra mea, cum ar fi lucrarea B1
(o fetiță în clasa a II-a căreia îi place foarte mult soarele),
lucrarea B2 (un elev în clasa a VI-a care desenează un vis) și lucrarea B3 (un elev în clasa a VIII-a care desenează o
floare în ramă).
B1 |
B2 |
B3 |
- TESTUL PERSOANEI (B.C.)
Karen
Machover utilizează testul în 1949 ca o probă proiectivă, Human figure drawing (desenerea figurii umane). Examinatorul va
observa comportamentul subiectului, înregistrând reacțiile
verbale spontane în protocol, precum și timpul de execuție.
Se insistă pentru a se obține desenul unui om în
întregime.
După ce prima figură este desenată,
examinatorul îl roagă pe subiect să deseneze o persoană de sex opus. Se va evita
folosirea termenilor de “bărbat” sau “femeie”, permițând
subiectului să le definească. Dacă subiectul pretinde că prima persoană desenată
nu are sex, i se va spune să o considere de ce sex dorește.
În desenele făcute de copii, autoarea le
cere să răspundă la un număr de întrebări privind cele două siluete, chestionar
care poate fi completat și de întrebări
suplimentare.
Testul persoanei pleacă de la principiul
că, în desenul unei siluete umane, subiecții își
proiectează modul în care se percep pe ei înșiși,
cu problemele sau conflictele specifice care țin
de imaginea de sine. Capul este sediul gândurilor, al emoțiilor,
al concepției despre sine și
lume, al conștiinței, dirijând adaptarea
individului în mediu. O disproporție a capului poate însemna
o durere de cap sau probleme mintale. Lipsa ochiilor, nasului, buzelor semnifică
conflictele cu alte persoane ș.a.
- TESTUL FAMILIEI (T.D.)
Testul este
relevant pentru cunoaşterea legăturilor pe care copilul le are cu familia,
ele fiind decisive în formarea
personalităţii sale. În timpul probei se pot observa reacţiile afective ale
copilului, mai ales inhibiţiile, refuzul de a desena sau vorbii despre anumiţi
membrii ai familiei sau chiar de sine, se urmăresc oscilaţiile afective, trecerea
de la tristeţe la veselie, alegerea culorilor pentru sine şi pentru anumite
persoane; desenarea în culori vii, deschise este în directă legătură cu
emoţiile şi sentimentele copillului faţă de persoanele desenate, în timp ce,
desenul alb-negru ne poate sugera blocaje emoţionale, elemente de depresie,
retragere sau lipsa de rezonanţă afectivă, dificultăţi de exprimare a
sentimentelor şi trăirilor.
Copilului i se cere să deseneze o
familie, aşa cum și-o imaginează. Dar se
poate adăuga: “Desenează tot ceea ce vrei, persoanele dintr-o familie şi, dacă
vrei, obiecte, animale.” Maniera în care se realizează desenul contează aproape
tot atâta cât rezultatul final. De aceea se observă cu atenţie şi se notează:
-
cât de inhibat este copilul;
-
în ce ordine desenează persoanele în familie;
-
cât timp acordă copilul unui personaj, grija pentru unele detalii sau tendinţa
obsedantă de a reveni asupra unuia anume;
-
comentariile verbale pe care le face în timpul desenării.
- TESTUL ARBORELUI (V.D.)
Tema arborelui solicită proiecţia unei
lumi interioare, prin intermediul unor mişcari grafice pe care voinţa
conştientă nu le alterează; grafic este proiectat într-un spaţiu simbolic cu
semnificaţii arhetipale. Marginile foii capătă semnificaţiile unor limite şi
sunt resimţite uneori ca obstacole sau zone de sprijin.
I se cere copilului următorul lucru:”Te
rog să desenezi un arbore fructifer, încearcă să-l desenezi cât mai bine
posibil.”
Înainte de a trece la examinarea detaliilor se apreciază impresia globală, de ansamblu a desenului: armonioasă, monotonă, lipsită de viață, confuză, dinamică, dezordonată, delicată, violentă, solidă, complicată, tensionată, oprimată, etc.
Ulterior se analizează şi interpretează părţile principale ale arborelui: rădacinile şi baza trunchiului, trunchiul şi suprafaţa lui, umbrele de pe trunchi şi coroana, linia solului, florile, frunzele, fructele şi eventualele elemente accesorii, aşezarea în câmpul grafic şi a raportului dintre diferitele elemente ale arborelui.
În concluzie
putem afirma că desenul este o modalitate de cunoaștere a copilului.
De asemenea, dacă doriți să aflați mai multe despre universul său
interior, profitaţi de dorinţa copilului de a vorbi, şi, pornind de la desenul
banal executat de el, începeţi o poveste prin care să descoperiţi tot ce este
ascuns în spatele şabloanelor.
Grupa este constituită din următoarele buburuze: Boldorea (Friș)Cristina, Someșan Raluca, Tăut Damaris, Vălean Dorina și buburuza șefă-Encean Bianca.
Grupa este constituită din următoarele buburuze: Boldorea (Friș)Cristina, Someșan Raluca, Tăut Damaris, Vălean Dorina și buburuza șefă-Encean Bianca.
BIBLIOGRAFIE
·
Abraham Ada Testul persoanei. Testul Machover
,Editura PROFEX, 2006
·
Bumbuluţ S. Desenul în evaluarea copilului abuzat
,2004
·
Cassier Ernst Eseu despre om. O introducere în
filosofia culturii umane ,București, Editura Humanitas,1994
·
Davido Roseline Descoperiți-vă copilul prin desene ,Editura Image, 1998
·
Jung C.G. Psihologie și alchimie ,Editura
Teora, București,1996
·
Jung C.G. Simboluri ale transformării
,Editura Teora, București,1996
·
Munteanu A. Psihologia copilului şi a adolescentului
,Editura Augusta Velciov, Timișoara, 1998
·
Şuteu T. Cunoaşterea şi autocunoaşterea elevilor
,Editura Politică, Bucureşti, 1978.
·
http://www.floarea-vietii.ro/site/php/school-of-life.php?article_id=1039
·
http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/02/evolutia-desenului-la-copiii-intre-1-si-3-ani/
·
http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/02/sa-vorbim-despre-desenul-copiilor-intre-3-si-4
ani/
·
http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/03/sa-vorbim-despre-desenul-copiilor-intre-4-si-5-ani/
·
http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/04/cum-deseneaza-copiii-intre-5-si-6-ani/
·
http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/06/desenele-copiilor-intre-6-si-9-ani/
·
http://singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/pentru_profesionisti/resurse_asistenta_sociala_copil_singur_acasa/abilitati/AAS_Psihologia_dezvoltarii_copilului.pdf
·
http://www.lapsiholog.com/interpreteaza-desenele-copilului-tau-descifreaza-modul-de-comunicare.html
·
http://www.eva.ro/casa-si-familie/copii/ce-semnifica-desenele-copilului-articol-13620.html?pagina=1
·
http://www.gradinite.com/site/Articole/detalii/1018-desenul--un-alt-tip-de-limbaj-psihologie.html
·
http://www.revistafelicia.ro/articol_1001793/ce_ascund_desenele_copilului.html
·
http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-ascund-desenele-copiilor-931943.html
·
http://www.psihologterapie.ro/articol1.pdf
Super organizare buburuzelor!!! Mi se pare interesanta cunoasterea copilului prin desen, dar nu stiu daca intotdeauna un desen poate fi interpretat corect sau daca intotdeauna un copil exprima ceva anume prin desen. Probabil depinde de varsta si cunostintele sale generale aceasta interpretare.As fi vrut sa va atasez si eu un desen pentru interpretare, dar nu reusesc aici in sectiunea "comentarii" :(
RăspundețiȘtergereMultumim :) Referitor la afirmatia ta,analiza unui desen trebuie facuta de un specialist, iar pe de alta parte pentru a interpreta un desen trebuie avut in vedere mai multi factori. Si totusi nu este suficient un singur desen pentru a aduce anumite afirmatii, de aceea copilul trebuie urmarit in mediul lui natural, trebuie sa-i cunosti oarecum familia si sa-i interpretezi mai multe desene :)
RăspundețiȘtergere