Perioada De Ce-urilor

De ce cerul este albastru?-Cum raspundem  copiilor prescolari?

Motto: “De ce”- urile sunt simultan farmecul şi

poticneala minţii. Ele semnalează inocenta curiozitate a unei

specii febrile,în perpetuă expansiune intelectuală..."(Andrei Plesu,Despre ingeri)

Am abordat acest subiect deoarece asa-numita perioada  a lui „Dece???”mi-a ramas puternic implementata in minte si suflet ,ca dealtfel  fiecare etapa a dezvoltarii copilului meu de la nastere,pana in prezent.

Am citit ca, perioada intrebarilor debuteaza dupa varsta de 3 ani si daca pana la varsta de 4 ani, micutul nu isi exprima curiozitatea in legatura cu lumea din jurul lui, atunci acesta nu a beneficiat de comunicare si stimulare pentru cunoastere.

Psihologul elvetian J.Piaget  considera ca intre 2-4 ani are loc o trecere la un stadiu mai avansat,a planului mental numit  stadiul preoperator(2-7/8 ani) in care persista caracterul autist si animist al gandirii copiilor mici si o dificultate structurala de a sesiza diferentele dintre interdependenta,cauzalitate,determinismul fenomenelor etc.

Din punctul de vedere a lui J.Piaget,copiii se afla:

- pana la varsta de 4 ani intr-o etapa de gandire preconceptual-simbolica,o gandire situativa.Nu au o gandire complexa,nu au o memorie profunda,de lunga durata,au o memorie rudimentara.

-intre 3/4-5 ani intr-o etapa de gandire cauzala,etapa interogativa,perioada lui „De ce?” si a lui „Ce este/inseamna asta?”,intrebari prin care copiii descopera lumea si invata o multitudine de informatii noi.In aceasta perioada ei sunt repetitivi,copiii foarte mici,repetand isi repeta de fapt lor.Raspunsul  la intrebarea „de ce?”duce catre o noua intrebare,ei neavand  bagajul nostru de cunostinte.Aceasta perioada se caracterizeaza prin curiozitate(vreau sa stiu!),iar aceasta curiozitate ii impinge spre invatare.

-6-7 ani-gandirea operativa complexa.

Activitatea cerebrala a copilului in perioada prescolaritatii este extrem de intensa,nicicand creierul nostru nu este mai activ si mai pregatit sa invete ca in prescolaritate,de aceea este recomandat sa se raspunda cu rabdare si cu blandete tutror intrebarilor copiilor,deoarece in primii ani de viata copilul acumuleaza cele mai multe informatii, chiar mai multe decat in scoala.Astfel vom hrani nevoia lor de cunoastere,vom forma o atitudine pozitiva fata de invatare si le vom pastra dinamica curiozitatea si spiritul de explorare,care il vor ajuta in etapa scolara sa fie motivat spre invatare.

În toată această perioadă copilul poate fi comparat cu un „burete”, căci el “absoarbe” fiecare informatie, fiind dornic să afle cât mai multe despre ceea ce îl înconjoară, astfel este tentat să asculte, să vadă, să încerce, să exploreze totul fără a părea că obosește.De asemenea, acum copilul va trece încet de la o gândire concretă, la utilizarea unor structuri cognitive mai complexe si  încărcate de nuante (astfel apar “De ce-urile?” si continuă cu “Ce?/Cum?/Cât?/Unde?”

De indata ce capata usurinta in exprimare, copilul se foloseste de limbaj in mod privilegiat, pentru a descoperi lumea si a intelege cum functioneaza ea. Este perioada "de ce-urilor", pe care o traverseaza fiecare copil.

 -De ce cad frunzele din copaci?

- Pentru ca este toamna.

- De ce este toamna ? De ce frunzele bradului nu cad? Dar cele ale plantelor verzi? De ce se ofilesc florile chiar daca sunt in apa?" Etc, ore in sir...

Copiii au deci tendinta naturala de a pune un numar mare de intrebari despre tot si despre orice, intrebari care uneori vin in rafale spre marea deznadejde a unor parinti sau educatori:

•    De ce trebuie sa beau lapte? Fiindca e bun pentru oasele tale…

•    De ce e bun pentru oase? Fiindca le ajuta sa creasca…

•    Tu de ce nu bei lapte? Fiindca eu am mai putina nevoie, am terminat de crescut…

•    De ce ai terminat  de crescut ?Fiindca, imbatranind nu mai cresti.

•    Deci esti batran? …

          Acest sir de intrebari este normal; el dovedeste interesul copilului pentru lumea care-l inconjoara. Curiozitatea este un element important in dezvoltarea copilului. Raspunzandu-i la intrebari, incurajam o atitudine de deschidere si un spirit de analiza sau de critica fata de lumea din jur.Aceste atitudini ii vor fi mereu folositoare, pentru tot restul vietii. Invers, evitand sa-i raspundem la intrebari sau ignorandu-le intotdeauna, riscam sa-i infranam evolutia si curiozitatea. Copiii merita raspunsurile noastre. A ignora intrebarile copilului inseamna intr-un fel a nu-l respecta si a-i transmite ca nu e destul de important in ochii nostri ca sa ne ocupam de ele.Acest lucru nu face bine deloc stimei sale de sine.

       Explicatiile trebuie sa fie adaptate la varsta copilului. Am cunoscut un copil care nu punea intrebari niciodata tatalui sau, pentru ca acesta, crezand ca face bine, se lansa de fiecare data in explicatii complete si complexe, plictisitoare, care mergeau dincolo de ceea ce copilul dorea sa stie. Un raspuns scurt, de cateva fraze alcatuite din cuvinte simple, este suficient de cele mai multe ori. In cazul in care copilul vrea mai multe detalii, sunt sigura ca el le va cere.

        Raspunsurile pe care le dam copilului trebuie sa aiba un rol educativ, dar si de informare. Ele vor fi, de multe ori, chiar punctul de plecare pentru  alte intrebari pe care copilul  le va pune in continuare.

        Poate uneori este  destul de greu sa raspundem unei cascade de intrebari care se repeata la fel ca un disc stricat “Da de ce este asa,dar de ce nu se poate,dar de ce etc.”Desi intrebarile prescolarului sunt uneori interminabile,poate chiar nelalocul lor, este important sa ne pastram rabdarea, calmul si sa fim dispusi sa le raspundem,deoarece raspunsurile noastre vor ajuta copilul in formarea sigurantei de sine,a echilibrului interior si in dezvoltarea capacitatilor de cunoastere si de comunicare. Nu conteaza ca intreaba "de ce cade apa din cer", "cum lumineaza soarele", "de ce prajitura e dulce" etc. Pentru el toate au o semnificatie si o utilitate. Toate intrebarile lor au ca origine curiozitatea, care se manifesta printr-o explozie de cuvinte, adica prin intrebari.

        Cum procedam?

•         trebuie sa rapundem sincer la fiecare intrebare folosind un vocabular adecvat,cat mai aproape de adevar, pentru a nu crea o imagine distorsionata a lumii in mintea copilului;

•         ne folosim de exemple si scenarii familiare lui atunci cand ii raspundem la intrebari;

•         le permitem sa exploreze lucruri si locatii noi in loc sa ii raspundem verbal la o intrebare, va invata mai usor daca se confrunta cu ele;

•         jocurile si cartile sunt un mijloc esential de satisfacere a curiozitatii la copil;

•         incurajam continuu sa puna intrebari, chiar daca sunt nenumarate si intortocheate; numai asa poate acumula informatii noi si se poate dezvolta din punct de vedere cognitiv;

•         incurajam sa gaseasca singur raspunsuri la intrebari; intreabam care crede el ca ar fi raspunsul; ii da mai multa incredere in el si il ajuta sa gaseasca mai usor solutii la unele probleme.

•         Atentie la ceea ce nu se poate vedea, deoarece copilul mic nu intelege lucrurile abstracte.

       

Raspunsuri corecte si variante de raspuns pe intelesul copilului prescolar.

- De ce este cerul albastru?

Raspunsul corect: Moleculele din compozitia aerului sunt mai mici decat cele din compozitia norilor – diametrul lor este mic chiar si prin comparatie cu lungimea de unda a luminii. Fiecare molecula din aer, de oxigen si azot, imprastie lungimile de unda scurta ale luminii mai bine decat lungimile de unda lungi. Cand lumina solara intra in atmosfera, lungimile de unda scurta (violet, albastru sau verde) sunt mai puternic imprastiate decat lungimile de unda lunga (galben, portocaliu si mai ales rosu). De fapt lumina violeta este de 16 ori mai puternic imprastiata decat lumina rosie. Cand privim spre soare, lungimile de unda corespunzatoare culorilor violet, albastru si verde sunt imprastiate si „lovesc” ochiul din toate directiile. Deoarece ochii nostri sunt mai sensibili la lumina albastra, aceste unde, vazute impreuna, produc senzatia de albastru, venind din toate directiile. Acesta este motivul pentru care atunci cand privim spre cer acesta pare albastru. Pamantul nu este singura planeta cu un cer colorat. Pe Marte, de exemplu, praful din aer determina culoarea rosie a cerului.

Ce-i raspundem copilului: Pentru ca Doamne-Doamne il coloreaza asa cand e vreme frumoasa.

- De ce este iarba verde?

Raspunsul corect: Iarba este verde pentru ca ea contine clorofila care este un pigment de culoare verde, esenţial în procesul de fotosinteză, prin intermediul acesteia având loc transformarea energiei luminoase în energie.

Ce-i raspundem copilului: Pentru ca ea se inverzeste primavara de la soare si sta asa pana toamna tarziu cand nu mai e atata soare si ea se usuca, iar la primavara urmatoare totul se repeta.

- De ce oamenii au copii?

Raspunsul corect: Asta stim cu totii: pentru perpetuarea speciei.

Ce-i raspundem copilului:Pentru ca asa vrea Doamne-Doamne, ca daca nu ar mai aparea copii nu ar mai fi oameni pe pamant.

- De ce respiram?

Raspunsul corect: Respiram ca sa aducem in sange oxigen si sa eliminam dioxidul de carbon, altfel organismul nostru neputand trai. Principalele organe care asigura respiratia sunt plamanii.

Ce-i raspundem copilului: Ca sa putem trai.

- De ce tati are par pe fata si mami nu?

Raspunsul corect: Pentru ca barbatii au o pilozitate mai mare decat femeile, datorata hormonilor specific masculini. Ei sunt secretati intr-o cantitate mult mai mica si de corpul feminin.

Ce-i raspundem copilului: Pentru ca asa este normal la barbati. Aceasta este una din deosebirile dintre barbati si femei.

- De ce sucul e dulce?

Raspunsul corect: Gustul dulce este datorat glucozei, compus organic aparţinând clasei zaharidelor, sau fructozei, compus cu aceeasi formula chimica dar cu legaturi diferite intre atomi. Acestea se gasesc in diferite produse naturale sau procesate.

Ce-i raspundem copilului: Zaharul il face dulce (aici putem sa-i aratam cum se dizolva zaharul in apa)

- De ce apune Soarele?

Raspunsul corect: Datorita rotatiei pamantului atat in jurul axei proprii cat si in jurul soarelui, acesta lumineaza pamantul pe zone. El nu are cum sa lumineze tot pamantul in acelasi timp. De aici si diferenta de fus orar, care este stabilit tot in functie de cum lumineaza soarele. Tot de aici vin si ziua si noaptea.

Ce-i raspundem copilului: Pentru ca seara se duce la culcare.

- De ce a murit pisica mea?

Raspunsul corect: Acest fenomen face parte din ciclul de viata natural al tuturor vietuitoarelor.

Ce-i raspundem copilului: Doamne-Doamne a avut nevoie de ea pentru ca a fost o fiinta cuminte si iubitoare si a chemat-o la El.

- De ce mancam animalele? De ce mancam porc/pui si nu caine?

Raspunsul corect: Pentru ca acestea sunt convenientele. In fond se poate manca orice vietuitoare (daca nu e in totalitate otravitoare), aceasta depinzand doar de cultura din anumite zone. Este stiut ca in unele parti ale globului se mananca insecte, serpi, in altele se mananca pisici, caini, in altele nu se mananca porc sau vita - sau orice alte ciudatenii - din punctul nostru de vedere.

Ce-i raspundem copilului: Pentru ca asa a lasat Doamne-Doamne, sa mancam unele animale. Carnea lor ne ajuta sa fim sanatosi si ne da energie.

- Cum pot şerpii să audă, dacă nu au urechi?

Raspunsul corect: Mandibula sarpelui este un cilindru rigid, care la contactul cu solul (sau alte suprafete) "culege" vibratii pe care le transmite canalului cohlear din urechea interna unde vibratiile provocate de sunete sunt transformate in impulsuri electrice si transmise creierului prin nervul auditiv.

Asa aud serpii, chiar daca nu poseda "urechi" externe. Precizez faptul ca modalitatea prin care aud serpii se numeste auz prin conductivitate osoasa si se mai intalneste si la om.

Ce-i raspundem copilului: Explicati ca urechea porneste din interiorul capului si se termina afara, cu ceea ce numim noi urechi iar serpilor le lipseste doar aceasta parte din afara capului,dar asta nu-i impiedica sa auda.

- De ce să nu ţinem lumina aprinsă?

Raspunsul corect: Evident ca in functie de caz sunt mai multe motive pentru asta (e zi si nu e nevoie, nu avem curent, vrem sa dormim sau sa ne uitam la televizor si lumina ne deranjeaza, facem economie etc).

Ce-i raspundem copilului: In functie de situatia concreta putem sa-i dam raspunsurile de mai sus,pentru ca le va intelege, avand insa grija sa-i explicam cum e cu facutul economiei, deoarece asta va genera noi intrebari.

- De unde vin fulgerele?

Raspunsul corect: Fulgerul este un arc luminos rezultat în urma unui proces de descărcare electrică (trăsnet) cauzat de o diferenţă de potenţial electrostatic. Acest fenomen meteorologic are loc în natură între norii încărcaţi cu sarcini electrice diferite sau între nor şi pământ.

Ce-i raspundem copilului: Fulgerele sunt raze de lumina care iau nastere atunci când 2 nori se lovesc intre ei, in timpul unei furtuni. Daca razele de lumina sunt foarte puternice inseamna ca furtuna este aproape si trebuie sa ne adapostim.

- De unde vin tunetele?

Raspunsul corect: Tunetul este sunetul produs în urma unui proces de descărcare electrică (trăsnet).În momentul descărcării electrice, aerul prin care trece curentul electric se încălzeşte şi se dilată brusc, trecând în faza de plasmă. In apropierea tunelului sau canalului trăsnetului aerul atinge temperaturi de 30.000 °C (de 5 ori mai mare ca temperatura de suprafaţă a soarelui). Această dilatare bruscă produce o undă sonoră de şoc care începe să se îndepărteze de locul descărcării (asemenea unei explozii cu un zgomot puternic), fiind percepută ca sunetul unui tunet în zonele în care ajunge.

Ce-i raspundem copilului: Tunetele sunt sunete puternice care vin după razele de lumina pe timp de furtuna. Tunetele se produc atunci cand se lovesc 2 nori. Daca tunetele sunt foarte puternice inseama ca furtuna este aproape si trebuie sa ne adapostim.

- Unde a plecat noaptea?

Raspunsul corect: A se vedea mai sus, la intrebarea De ce apune Soarele?

Ce-i raspundem copilului: Cand se face lumina, noaptea pleaca la culcare si lasa soarele sa incalzeasca pamantul. In tot acest timp luna si stelele dorm pe norii pufoşi.

- Unde locuieste Mos Craciun?

Raspunsul corect: Il stim cu totii. Este doar un personaj de poveste, este un mit.

Ce-i raspundem copilului: Mos Craciun locuieste in Laponia. Acolo, Mos Craciun are o fabrica mare de jucarii unde lucreaza ajutoarele sale, spiridusii. Renii Mosului il ajuta sa imparta daruri copiilor, ducand sania lui in toata lumea.

- Cum se formeaza curcubeul?

Raspunsul corect: este un fenomen optic şi meteorologic care se manifestă prin apariţia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci cînd lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, cînd soarele este apropiat de orizont. Acelaşi fenomen are loc şi în alte condiţii, de exemplu cu lumina lunii (sau orice altă sursă de lumină) în loc de soare, cu picături de apă provenite de la spargerea valurilor, fîntîne arteziene, cascade, stropitori etc., cu alte lichide în loc de apă ori cu obiecte solide şi transparente (sticlă, polistiren etc.) în formă sferică ş.a.m.d.

Ce-i raspundem copilului: Dupa ploaie, soarele zambeste spre pamant. In razele sale de lumina se oglindesc toate culorile pamantului :rosul florilor, albastrul cerului, galbenul spicelor de grau, verdele ierbii…iar acolo unde culorile se intalnesc se formeaza celelalte culori. (aici putem exemplifica amestecul culorilor cu ajutorul acuarelelor)

- Unde locuieste Soarele?

Raspunsul corect: Soarele este planeta centrala a sistemului nostru solar, planetele din sistem invartindu-se in jurul lui si luand de la el lumina si caldura. El face posibila viata pe Pamant, deoarece Pamantul se afla la o distanta optima fata de el, astfel ca lumina si caldura lui sunt benefice.

Ce-i raspundem copilului: Soarele locuieste pe o patura de nori pufosi, departe de pamant. El apare ziua, iar noaptea pleca la culcare, lasand luna sa lumineze pamantul.

       

           Închei prin a spune că perioada prescolară sau vârsta de aur a copilăriei este una foarte importantă în dezvoltarea psihică a copilului, iar părintele si educatorul trebuie să îi fie alături si să îl sprijine pe acesta în toată “aventura” prin care trece, pentru că în mare parte dezvoltarea lui va depinde de modul în care acestia l-au sustinut si educat. „Vârsta de ce-urilor” este vârsta la care micuţul este interesat să ştie ce se întâmplă în jurul lui. Psihologia copilului arată că atunci când copilul manifestă interes gnoseologic, exact atunci trebuie să fie ajutat să cunoască, atunci să fie concentrată atenţia educatorului/părintelui spre a-l conduce spre activităţi de cunoaştere care să-i dezvolte imaginaţia, creativitatea, atenţia distributivă, percepţia corectă a lucrurilor, limbajul, gândirea, inteligenţa – adică acele pârghii cu care micuţul va putea pătrunde în cunoaşterea «cărţii vieţii». Comunicarea verbală şi nonverbală, afectivă, gestica faţă de copil reprezintă trepte pe care, cu răbdare, trebuie să urci cu copilul de mînă - TU, PĂRINTE/EDUCATOR – pentru a-l ajuta să se dezvolte normal. Nu jucăriile îl vor face mai fericit, ci dragostea ta, răspunsul calm şi dat din suflet la întrebările puse de micuţi în drumul cunoaşterii. Copilul trebuie să înţeleagă şi să conştientizeze treptat că pregătirea sa profesională este MUNCA LUI, şi că el va avea nevoie de ea în viaţă, că formarea sa profesională depinde doar de voinţa şi dorinţa sa de a se realiza.

 Bibliografie:

http://www.slideshare.net/bgeorgiana/psihologia-varstelor-6503457

http://www.prokid.ro/sfaturi-practice/sfaturi_practice/cum_le_raspundem_copiilor_la_intrebarea_de_ce_-937/

http://vrei-cultura-generala.blogspot.ro/p/intrebarile-copiilor-raspunsurile.html

http://www.babyway.ro/copii-3-6-ani/dezvoltare/item/187-%E2%80%9Ede-ce?%E2%80%9D-%E2%80%9Ecum%3F%E2%80%9D-%E2%80%9Ece%3F%E2%80%9D-varsta-intrebarilor

http://www.totuldespremame.ro/interviuri-cu-mame-si-specialisti/copil-4-5-ani

http://www.copilasul.com/copilul-3-6-ani/4-5/DE-CE-DE-CE-DE-CE-BM-COM.php

http://kidz.garbo.ro/articol/Copil/5611/Copiii-varsta-intrebarilor.html

http://www.copilul.ro/copii-2-3-ani/comportament/Varsta-intrebarilor-a98.html

http://www.turnulsfatului.ro/17603/dezvoltarea-copilului-prescolar.html

Importanta familiei pentru societatea contemporana

Milenii de-a rândul, familia a însemnat totul, a fost rezervorul uman al istoriei, a fost primul nucleu al civilizației, a însemnat stabilitate în timp și speranța pentru viitor. Prima formă de organizare a societății a fost aceea bazată pe familie. Legăturile de rudenie făceau că această societate să aibă o mare stabilitate. Orice atac împotriva unuia dintre membrii ei era un atac împotriva întregului clan. Tatăl era cel care avea rolul dominant. Se mai găsesc și astăzi asemenea formule de organizare tribală. . Legăturile au rămas aceleași, la fel de puternice, de parcă istoria ar fi rămas pe loc. În ceea ce privește istoria modernă și civilizația acestui mileniu, se poate observa o anumită tendință, și anume: slăbirea relațiilor de familie. Destrămarea formei tribale, a satului, explozia demografică, exodul spre marile orașe, sunt doar câteva surse generatoare ale crizei familiei. Ultimele statistici vorbesc despre ușurința cu care este tratată problema familiei astăzi. În lume, s-a ajuns la durerosul record ca dintr-o sută de familii nou închegate, după primul an să nu reziste decât jumătate. Chiar și în România, o țară cu o puternică tradiție și chiar cult al familiei, tendințele sunt aceleași. Statisticile spun că numărul divorțurilor este în creștere. Pierderea acestor valori tradiționale se împletește cu criza spirituală, cu pierderea credinței în Dumnezeu, care sunt evidente, de necontestat. Tocmai de aceea, problema familiei trebuie privită mult mai serios decât a fost privită până acum.

Deoarece omul este o ființă socială, el a fost creat să trăiască în colectivitate. Numai în prezența și în relație cu alte ființe omenești, omul poate ajunge la dezvoltarea deplină a facultăților sale intelectuale și psihice și a caracteristicilor lui de natură socio-emoțională. În singurătate, anumite trăsături omenești fundamentale se inhibă, omul devenind inconștient de adevăratul sau potențial afectiv. De asemenea, cercetările au scos la iveală faptul că, lipsit de afectivitate, chiar și din punct de vedere fizic, omul rămâne pe o treaptă inferioară a dezvoltării sale. De aici s-a ajuns la descoperirea importanței covârșitoare a manifestării afecțiunii dintre părinte și nou-născut, în cadrul relațiilor interpersonale ulterioare ale copilului. Cu toate că societatea, în general, oferă un anumit cadru social propice dezvoltării, colectivitatea de bază, care asigură acea intimitate și acel mediu de siguranță necesare maturizării afective și emoționale, rămâne familia. În cadrul familiei, ființa omenească dobândește simțământul de apartenență, de interdependență și de valoare personală. În cadrul familiei se formează acea imagine de sine care va persista întreaga viață. Relațiile de interdependență dintre părinți și copii și relația de părtășie și de susținere reciprocă dintre soț și soție au menirea de a furniza acele resurse interioare care să ajute individul să depășească situațiile critice din viață și să dea randament la nivelul adevăratelor lui resurse interioare. Iată de ce familia este atât de importantă, aproape esențială, pentru dezvoltarea și menținerea unei imagini de sine realiste și a unui tonus psihic capabil să impulsioneze valorile pozitive ale individului.

Întrucât în zilele noastre sunt tot mai multe familii care se destrămă, rezultă de aici faptul că modul de percepere a acesteia s-a schimbat într-un sens negativ. Familia, nu numai că asigură stabilitatea și dezvoltarea umană, dar joacă un rol important și în motivarea individului, în realizările și împlinirile sale.

Familia este locul în care obiceiurile, trăsăturile de caracter, preconcepțiile și ambițiile personale primesc o noua direcție.

Familia este calea pe care merg cel puțin două persoane în aceeași direcție și în același timp, având o motivație comună.

Familia este locul în care ne dăm seama cât de diferiți suntem și ne impunem să acceptăm și părerile altora.

Familia este școala care ne învață că dreptatea este relativă și că o problemă se poate rezolva din mai multe puncte de vedere.

Familia este locul în care nu te poți ascunde nici măcar de tine însuți. Cineva îți va aduce aminte întotdeauna cine ești.

Familia este un drum presărat atât cu împliniri cât și dezamăgiri, dar care sigur duce la maturitate.

Familia este școala în care examenele nu se termină niciodată și nici nu poți absenta de la ele.

Familia este locul în care bărbatul are impresia că el este șeful, iar femeia îl lasă să creadă asta.

Familia este o fortăreață în care membrii ei se simt în siguranță.

Familia este comoara cea mai de preț pe care o poate avea cineva. Valoarea ei este inestimabilă.

Familia este locul în care un om normal își petrece cel mai mult timp din viața sa. De aceea merită să facă din casa lui un „colț de rai”.

Familia este locul în care ai puterea, în calitate de părinte, să formezi sau să deformezi caracterul copilului tău.

Familia este locul în care asemănările fac posibilă relația noastră, iar diferențele o întăresc sau o slăbesc. Depinde de cât de maturi suntem.

Familia este locul în care vrei să fii atunci când ești departe de casă. Sentimentul de singurătate confirmă adevărata ei valoare.

Familia este instituită de Dumnezeu pentru ca viața pe pământ să fie caracterizată de altruism și nu de egoism.

Cu cine îmi împart viața?

Se spune că dragostea e oarbă, iar după ce ne căsătorim ne deschidem ochii. Cel mai simplu ar fi să stăm cu ochii închiși toată viața, dar aceasta e imposibil. Totuși, atunci când ne deschidem ochii există două posibilități: să ne plângem de milă sau să clădim o relație frumoasă, într-o căsnicie de succes. Iată lucrurile și atitudinile pe care trebuie să punem accentul atât în perioada de prietenie, cât și după ce ne căsătorim:

Dezvoltarea compatibilității

Caută și promovează lucrurile care aduc împlinire și satisfacție pentru amândoi. Nu te împotmoli din cauza diferențelor dintre voi, ci bucură-te de lucurile pe care le puteți face împreună.

Respectarea diferențelor

Diferențele dintre noi sunt pentru a ne completa, nu pentru a ne distruge unul pe celălalt. Putem avea păreri și opinii diferite în ceea ce privesc anumite fapte sau lucruri, dar aceasta nu înseamnă că doar părerea mea este bună. Trebuie să învăț să respect și părerea partenerului meu, chiar dacă nu sunt de acord cu ea. Aceasta va aduce cu siguranță încredere în relația noastră.

Rezolvarea conflictelor

Nu întotdeauna reușim să acceptăm diferențele dintre noi, de aceea își fac apariția și conflictele. Pentru a gestiona corect un conflict, trebuie să apelăm la dragoste. Orice problemă poate avea un „happy end” atunci când o rezolvăm într-un spirit de dragoste. Aceasta implică o discuție cu „tonul jos” despre conflictul respectiv și alegerea de a ne respecta reciproc până găsim o cale de mijloc.

Comunicarea așteptărilor

Avem așteptări unul de la celălalt și, pentru că nu ni le împlinim, sfârșim prin a fi dezamăgiți. Una dintre cele mai des întâlnite așteptări este aceea că vrem ca partenerul nostru să știe de ce avem nevoie, fără a-i comunica aceasta. Doamnelor, nu v-ați căsătorit cu un ghicitor, ci cu un om obișnuit, chiar dacă vedeți ceva special în el. De aceea trebuie să-i comunicați nevoile voastre. Domnilor, nu v-ați căsătorit cu o femeie omniscientă, ci cu una care vă întreabă mereu: „La ce te gândești?” Dacă ne dorim succes în căsnicie sau în prietenie, trebuie să ne comunicăm într-un mod foarte clar așteptările.

Înțelegerea reciprocă

Nu este suficient doar să ne comunicăm așteptările, ci trebuie să ne și facem înțeleși. Multe cupluri trăiesc în dezamăgire deoarece nu știu să vorbească pe limba celuilalt. Învăță modul în care cel de lângă tine percepe lucrurile și transmite-i nevoile tale în acel mod!

Cultivarea răbdării

De obicei, primii ani de căsnicie reprezintă o perioadă de formare, în care cei doi învață să se dea unul după celălalt. Această învățare este dureroasă și necesită multă răbdare. Dacă vrem să găsim calea spre fericire în căsnicia noastră, trebuie să acceptăm ritmul celui de lângă noi ii să dăm dovadă de răbdare. Multe cupluri se destramă deoaece nu au răbdare să treacă partea cu „la greu” ii să revină partea  cu „la bine”.

Cred că fiecare dintre noi ne dorim o căsnicie de succes, dar aceasta, la fel ca toate lucrurile de valoare, necesită timp. Doar în timp ne câștigăm încrederea unul în celălalt, doar în timp învățăm cum să comunicăm mai bine, doar în timp învățăm să ne acceptăm unul pe celălalt. Dacă momentan treci printr-o criză în căsnicia ta, nu te da bătut, ci aplică aceste principii!

 

Intercunoasterea si comunicarea la nivelul unei familii

În cadrul unei familii, au loc numeroase procese și fenomene familiale, cum ar fi: intercunoașterea, comunicarea, cooperarea, conflictul, competiția, negocierea, formarea unor coaliții, manipularea etc. În continuare vom vorbi doar despre intercunoștere și comunicare pentru că ele pot fi considerate fundamentale.

Alături de comunicare, acest proces de intercunoștere stă la baza formării și evoluției cuplului și a familiei.

Intercunoașterea începe între cei doi parteneri atunci când se întâlnesc, se plac, se îndrăgostesc (de cele mai multe ori) și hotărăsc să se cunoască. Când ajung la concluzia că se cunosc suficient și dacă doresc formarea unui cuplu stabil ei se vor căsători. Procesul intercunoașterii nu este finalizat, el continuă și după căsătorie, atunci când partenerii locuiesc împreună, realizează împreună sarcinile gospodărești, fac față influențelor externe, cunoscându-se din ce în ce mai mult din punct de vedere al personalității fiecăruia.Intercunoașterea este un proces atât voluntar, conștient, dar și involuntar, automat, mai precis partea voluntară constă în acțiunile directe de autodezvăluire și dezvăluire reciprocă, iar partea involuntară constă în comportamentele obișnuite și automate pe care fiecare partener le realizează dându-i informații celuilalt despre el. Există o strânsă legătură între intercunoaștere și comunicare, de aceea o comunicare bună va duce la o intercunoaștere bună dând împlinirea și satisfacția cuplului. Sunt două forme fundamentale de comunicare, cea verbală și cea nonverbală, ambele foarte utile în cuplu și familie, reușind reglarea relațiilor familiare și reechilibrarea sistemului familial.

Iar cum intercunoasterea in cadrul famliei are ca fundament comunicarea, aceasta se poate realiza prin urmatoarele activitati:

·         Participarea la concursuri, spectacole, activitati destinate celor mici, aratand interes si facand apoi rezumatul impreuna.

·         Acordarea a cel putin 15 min zilnic pt a discuta despre ziua respectiva, despre nevoile si sentimentele fiecarui membru al familiei, despre ce le face sau nu placere

·         Incurajarea participarii in activitati care genereaza placere, sustinerea si acordarea unui feedback pozitiv

·         Implicarea tuturor mebrilor familei in activitati si in luarea deciziilor care se reflecta asupra tuturor.

·          Creearea unui ambient increzator, calduros in care personalitati diferite pot sa creasca impreuna si sa se dezvolte in directia dorita

In mediul familial, comunicarea are un rol vital, fiind unul dintre cele mai importante instrumente de dezvoltare a structurii si a relatiilor de rol familial, alaturi de intercunoastere. In psihologia contemporana, familia este privita ca un sistem intr-o permanenta transformare , datorata membrilor sai care si ei la randul lor sunt intr-o continua transformare, evolutie personala, interactionand atat in interiorul familiei cat si in exteriorul sau. Comunicarea implica procese de acomodare si ajustare a comportamentelor.

Pentru a realiza o comunicare bună trebuie respectate câteva elemente ce contribuie la facilitarea comunicării, acestea fiind: sentimentele de afecțiune autentică ale membrilor familiei; abilitățile de gestionare ale sentimentelor care se nasc în procesul comunicării; onestitatea și provocarea adevărului în orice comunicare; primirea și prețuirea mesajelor atât verbale cât și nonverbale care vin de la ceilalți membrii, ca urmare a conștientizării faptului că acestea ajută la păstrarea echilibrului familial; oferirea de timp și spațiu special pentru comunicare, mai ales a cea ce este important, delicat și sensibil; folosirea unui stil adecvat partenerului de comunicare, pentru a fi recepționat corect de către acestea.

Comunicarea eficienta este cheia care sta la baza functionarii tuturor relatiilor, cu atat mai mult sta la baza familiei. O comumicare eficienta se bazeaza pe:

·         Ascultarea activa : ,Avem doua urechi pentru a auzi, dar o singura gura pentru a raspunde.,

·         Privirea in ochii interlocutorului

·         Folosirea unui limbaj si a unei viteze adaptate

·         Urmarirea reactiilor nonverbale

·         Empatie

 Autori:

Niculai (Timoce) Ancuta Elena

Cotut Emanuela, Jula Alexandra,Imbuzan Miana si Patrascanu Adriana.