Motto:
„Eu
sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.
Tu determini, în
cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă!
Dă-mi, te rog,
acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.
Educă-mă, te rog,
ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”
Marele psihopedagog
Pestalozzi , afirma acum două secole că „vârsta preşcolară a fost şi va rămâne
pentru copii, temelia educativă a întregii vieţi”. Acest lucru se poate aplica
şi demonstra, chiar acum în zilele noastre. Pornind de la această premisă,
putem susţine faptul că la o evoluţie pozitivă a copilului, unul dintre
cei mai importanţi factori este grădiniţa. Fiind prima verigă a sistemului de
învăţământ, ea reprezintă un element crucial în procesul, dar şi în dezvoltarea
fizică, psihică şi emoţională a copilului. Un rol foarte important în
realizarea cu succes a acestui proces îl are educatoarea. Rolul acesteia
este să promoveze, să coordoneze şi să dirijeze întregul proces educativ.
Menirea fiecărei educatoare este de a-l face pe copil partener în demersul
educativ.
Simion
Mehedinți afirma : „Educator adevărat poate fi numai acela
care face din munca şi viaţa sa un îndreptar şi pentru alţii, iar asta nu-i cu
putinţă fără acel simţ de armonie interioară, care stăpâneşte în fiecare clipă
cugetul şi voinţa educatorului” .
Educatoarea
este o „mamă” calificată, gata oricând să depene poveşti şi să improvizeze
jocuri copiilor atât de dornici şi plini de copilărie.
Având
în vedere că anii copilăriei sunt şi anii grădiniţei, iar copilărie fără joc,
fantezie şi nebunii nu există, educatoarea trebuie să creeze un climat
familial, să înlocuiască prin persoana ei lipsa mamei pe o perioadă mai scurtă
sau mai lungă de timp. Blândeţea, înţelegerea, răbdarea şi dragostea cu care o
mamă se apleacă spre copiii ei sunt sentimente fără de care o educatoare nu se
poate apropia de micuţii „elevi”, nu-i va putea înţelege, nu se va putea face
iubită.
Activităţile libere, organizate în
cadrul grădiniţei, dau copiilor impresia unei familii numeroase, cu mulţi fraţi
şi surori ce îşi împart sau dispută jucăriile între ei, ce aleargă, râd, sau
uneori se îmbrâncesc, plâng… Şi atunci vin repede la „mama” lor de la
grădiniţă, cerându-i ajutorul, plini de încredere şi dragoste. Iar această nouă
„mămică” trebuie să ştie să mângâie copilul lovit, să-l dojenească pe cel
vinovat, să-i împace, plină de răbdare şi tact.
Cel mai de preț lucru pentru
educatoare este atunci când ,copilul se reîntoarce cu drag la grădiniţă. De
exemplu, cunosc un caz, în care o fetiță, pe nume Maria, recent venită din
Germania în România, pentru a-și continua grădinița ; în primele zile plângea
mereu, era retrasă, închisă, nu dorea să vorbească cu nimeni. Însă acest
aspect s-a schimbat cu ajutorul
educatoarei, ceea ce denotă încă odată că „cea de a doua mamă ”, are un impact
foarte mare asupra copiilor,deoarece ea este cea care „fără voia copiilor” pătrunde
în mintea și inima lor ! După câteva zile, Maria a devenit cu totul alta, din
fetița plângăcioasă și retrasă, s-a transformat într-o fetiță activă, care
dimineața îi sărea în brațe educatoarei spunându-i : „Bună dimineața, mi-a fost
foarte dor de dumneavoastră ! ”
Educatoarea
luptă pentru formarea primelor deprinderi de gândire corectă, de judecată,
pentru dezvoltarea anumitor aptitudini, pentru dezvoltarea vocabularului. Tot
în cadrul acestor activităţi, educatoarea le trezeşte copiilor dragostea pentru
cunoaştere, dorinţa de a realiza diferite lucruri ce cer îndemânare, atenţie şi
răbdare.
Bun
psiholog şi pedagog, înarmată cu răbdare şi tact, educatoarea îndrumă primii
paşi ai copiilor spre viaţă şi cunoaştere. Acum ei vor deveni perseverenţi,
atenţi, harnici.
De
felul în care educatoarea reuşeşte să formeze sau măcar să schiţeze aceste
trăsături la micii săi „elevi” depinde formarea personalităţii viitorului
şcolar.
În concluzie, educatoarea este un model pentru cei care-i îndrumă,
creionând profilul unei persoane calde şi sensibile. Ea este mai mult decât un
exemplu în materie de comportament, personalitate şi prezenţă estetică,este o
„mamă”. În mod cert, nu există reţete ori şabloane pe care să le aplice.
Toate acestea izvorăsc din capacitatea de a
dărui celor ce au nevoie, din pasiunea cu care desfăşoară profesia. Ea
este cea care ia asupra sa povara , greu de purtat a cărţilor şi varsă din
preaplinul său de înţelepciune , izvor al tainelor şi al cunoaşterii, al
curăţeniei şi înălţării .
Precum o mamă, aceasta laudă şi ceartă, îmbie şi
mustră cu blândeţe, priponind rele cu duhul răbdării necurmat, împăcând şi
învăţând fără osteneală , alcătuind fiinţele plăpânde după ştiinţa şi credinţa
sa.
Bibliografie :
- http://articole.famouswhy.ro/doamna_educatoare_-_a_doua_mama
- http://www.didactic.ro/materiale-didactice/96131_educatoarea-si-8211-a-doua-mama
- http://www.suntparinte.ro/galerie-foto?func=detail&id=570
- http://emilianicolae.blogspot.ro/2011/12/educatoarea-doua-mama.html
- http://orizontdidactic.wordpress.com/2012/01/16/educatoarea
Proiect realizat de :
1.Becheș Carmen
2.Horga Anastasia
3.Iftene Ioana
4.Sîngeorzan Viorica
5.Zaharie Mirela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu