joi, 12 iunie 2014

Importanta familiei pentru societatea contemporana


Milenii de-a rândul, familia a însemnat totul, a fost rezervorul uman al istoriei, a fost primul nucleu al civilizației, a însemnat stabilitate în timp și speranța pentru viitor. Prima formă de organizare a societății a fost aceea bazată pe familie. Legăturile de rudenie făceau că această societate să aibă o mare stabilitate. Orice atac împotriva unuia dintre membrii ei era un atac împotriva întregului clan. Tatăl era cel care avea rolul dominant. Se mai găsesc și astăzi asemenea formule de organizare tribală. . Legăturile au rămas aceleași, la fel de puternice, de parcă istoria ar fi rămas pe loc. În ceea ce privește istoria modernă și civilizația acestui mileniu, se poate observa o anumită tendință, și anume: slăbirea relațiilor de familie. Destrămarea formei tribale, a satului, explozia demografică, exodul spre marile orașe, sunt doar câteva surse generatoare ale crizei familiei. Ultimele statistici vorbesc despre ușurința cu care este tratată problema familiei astăzi. În lume, s-a ajuns la durerosul record ca dintr-o sută de familii nou închegate, după primul an să nu reziste decât jumătate. Chiar și în România, o țară cu o puternică tradiție și chiar cult al familiei, tendințele sunt aceleași. Statisticile spun că numărul divorțurilor este în creștere. Pierderea acestor valori tradiționale se împletește cu criza spirituală, cu pierderea credinței în Dumnezeu, care sunt evidente, de necontestat. Tocmai de aceea, problema familiei trebuie privită mult mai serios decât a fost privită până acum.
Deoarece omul este o ființă socială, el a fost creat să trăiască în colectivitate. Numai în prezența și în relație cu alte ființe omenești, omul poate ajunge la dezvoltarea deplină a facultăților sale intelectuale și psihice și a caracteristicilor lui de natură socio-emoțională. În singurătate, anumite trăsături omenești fundamentale se inhibă, omul devenind inconștient de adevăratul sau potențial afectiv. De asemenea, cercetările au scos la iveală faptul că, lipsit de afectivitate, chiar și din punct de vedere fizic, omul rămâne pe o treaptă inferioară a dezvoltării sale. De aici s-a ajuns la descoperirea importanței covârșitoare a manifestării afecțiunii dintre părinte și nou-născut, în cadrul relațiilor interpersonale ulterioare ale copilului. Cu toate că societatea, în general, oferă un anumit cadru social propice dezvoltării, colectivitatea de bază, care asigură acea intimitate și acel mediu de siguranță necesare maturizării afective și emoționale, rămâne familia. În cadrul familiei, ființa omenească dobândește simțământul de apartenență, de interdependență și de valoare personală. În cadrul familiei se formează acea imagine de sine care va persista întreaga viață. Relațiile de interdependență dintre părinți și copii și relația de părtășie și de susținere reciprocă dintre soț și soție au menirea de a furniza acele resurse interioare care să ajute individul să depășească situațiile critice din viață și să dea randament la nivelul adevăratelor lui resurse interioare. Iată de ce familia este atât de importantă, aproape esențială, pentru dezvoltarea și menținerea unei imagini de sine realiste și a unui tonus psihic capabil să impulsioneze valorile pozitive ale individului.
Întrucât în zilele noastre sunt tot mai multe familii care se destrămă, rezultă de aici faptul că modul de percepere a acesteia s-a schimbat într-un sens negativ. Familia, nu numai că asigură stabilitatea și dezvoltarea umană, dar joacă un rol important și în motivarea individului, în realizările și împlinirile sale.
Familia este locul în care obiceiurile, trăsăturile de caracter, preconcepțiile și ambițiile personale primesc o noua direcție.
Familia este calea pe care merg cel puțin două persoane în aceeași direcție și în același timp, având o motivație comună.
Familia este locul în care ne dăm seama cât de diferiți suntem și ne impunem să acceptăm și părerile altora.
Familia este școala care ne învață că dreptatea este relativă și că o problemă se poate rezolva din mai multe puncte de vedere.
Familia este locul în care nu te poți ascunde nici măcar de tine însuți. Cineva îți va aduce aminte întotdeauna cine ești.
Familia este un drum presărat atât cu împliniri cât și dezamăgiri, dar care sigur duce la maturitate.
Familia este școala în care examenele nu se termină niciodată și nici nu poți absenta de la ele.
Familia este locul în care bărbatul are impresia că el este șeful, iar femeia îl lasă să creadă asta.
Familia este o fortăreață în care membrii ei se simt în siguranță.
Familia este comoara cea mai de preț pe care o poate avea cineva. Valoarea ei este inestimabilă.
Familia este locul în care un om normal își petrece cel mai mult timp din viața sa. De aceea merită să facă din casa lui un „colț de rai”.
Familia este locul în care ai puterea, în calitate de părinte, să formezi sau să deformezi caracterul copilului tău.
Familia este locul în care asemănările fac posibilă relația noastră, iar diferențele o întăresc sau o slăbesc. Depinde de cât de maturi suntem.
Familia este locul în care vrei să fii atunci când ești departe de casă. Sentimentul de singurătate confirmă adevărata ei valoare.
Familia este instituită de Dumnezeu pentru ca viața pe pământ să fie caracterizată de altruism și nu de egoism.
Cu cine îmi împart viața?
Se spune că dragostea e oarbă, iar după ce ne căsătorim ne deschidem ochii. Cel mai simplu ar fi să stăm cu ochii închiși toată viața, dar aceasta e imposibil. Totuși, atunci când ne deschidem ochii există două posibilități: să ne plângem de milă sau să clădim o relație frumoasă, într-o căsnicie de succes. Iată lucrurile și atitudinile pe care trebuie să punem accentul atât în perioada de prietenie, cât și după ce ne căsătorim:
Dezvoltarea compatibilității
Caută și promovează lucrurile care aduc împlinire și satisfacție pentru amândoi. Nu te împotmoli din cauza diferențelor dintre voi, ci bucură-te de lucurile pe care le puteți face împreună.
Respectarea diferențelor
Diferențele dintre noi sunt pentru a ne completa, nu pentru a ne distruge unul pe celălalt. Putem avea păreri și opinii diferite în ceea ce privesc anumite fapte sau lucruri, dar aceasta nu înseamnă că doar părerea mea este bună. Trebuie să învăț să respect și părerea partenerului meu, chiar dacă nu sunt de acord cu ea. Aceasta va aduce cu siguranță încredere în relația noastră.

Rezolvarea conflictelor
Nu întotdeauna reușim să acceptăm diferențele dintre noi, de aceea își fac apariția și conflictele. Pentru a gestiona corect un conflict, trebuie să apelăm la dragoste. Orice problemă poate avea un „happy end” atunci când o rezolvăm într-un spirit de dragoste. Aceasta implică o discuție cu „tonul jos” despre conflictul respectiv și alegerea de a ne respecta reciproc până găsim o cale de mijloc.
Comunicarea așteptărilor
Avem așteptări unul de la celălalt și, pentru că nu ni le împlinim, sfârșim prin a fi dezamăgiți. Una dintre cele mai des întâlnite așteptări este aceea că vrem ca partenerul nostru să știe de ce avem nevoie, fără a-i comunica aceasta. Doamnelor, nu v-ați căsătorit cu un ghicitor, ci cu un om obișnuit, chiar dacă vedeți ceva special în el. De aceea trebuie să-i comunicați nevoile voastre. Domnilor, nu v-ați căsătorit cu o femeie omniscientă, ci cu una care vă întreabă mereu: „La ce te gândești?” Dacă ne dorim succes în căsnicie sau în prietenie, trebuie să ne comunicăm într-un mod foarte clar așteptările.
Înțelegerea reciprocă
Nu este suficient doar să ne comunicăm așteptările, ci trebuie să ne și facem înțeleși. Multe cupluri trăiesc în dezamăgire deoarece nu știu să vorbească pe limba celuilalt. Învăță modul în care cel de lângă tine percepe lucrurile și transmite-i nevoile tale în acel mod!



Cultivarea răbdării
De obicei, primii ani de căsnicie reprezintă o perioadă de formare, în care cei doi învață să se dea unul după celălalt. Această învățare este dureroasă și necesită multă răbdare. Dacă vrem să găsim calea spre fericire în căsnicia noastră, trebuie să acceptăm ritmul celui de lângă noi ii să dăm dovadă de răbdare. Multe cupluri se destramă deoaece nu au răbdare să treacă partea cu „la greu” ii să revină partea  cu „la bine”.
Cred că fiecare dintre noi ne dorim o căsnicie de succes, dar aceasta, la fel ca toate lucrurile de valoare, necesită timp. Doar în timp ne câștigăm încrederea unul în celălalt, doar în timp învățăm cum să comunicăm mai bine, doar în timp învățăm să ne acceptăm unul pe celălalt. Dacă momentan treci printr-o criză în căsnicia ta, nu te da bătut, ci aplică aceste principii!
 

Intercunoasterea si comunicarea la nivelul unei familii


În cadrul unei familii, au loc numeroase procese și fenomene familiale, cum ar fi: intercunoașterea, comunicarea, cooperarea, conflictul, competiția, negocierea, formarea unor coaliții, manipularea etc. În continuare vom vorbi doar despre intercunoștere și comunicare pentru că ele pot fi considerate fundamentale.
Alături de comunicare, acest proces de intercunoștere stă la baza formării și evoluției cuplului și a familiei.
Intercunoașterea începe între cei doi parteneri atunci când se întâlnesc, se plac, se îndrăgostesc (de cele mai multe ori) și hotărăsc să se cunoască. Când ajung la concluzia că se cunosc suficient și dacă doresc formarea unui cuplu stabil ei se vor căsători. Procesul intercunoașterii nu este finalizat, el continuă și după căsătorie, atunci când partenerii locuiesc împreună, realizează împreună sarcinile gospodărești, fac față influențelor externe, cunoscându-se din ce în ce mai mult din punct de vedere al personalității fiecăruia.Intercunoașterea este un proces atât voluntar, conștient, dar și involuntar, automat, mai precis partea voluntară constă în acțiunile directe de autodezvăluire și dezvăluire reciprocă, iar partea involuntară constă în comportamentele obișnuite și automate pe care fiecare partener le realizează dându-i informații celuilalt despre el. Există o strânsă legătură între intercunoaștere și comunicare, de aceea o comunicare bună va duce la o intercunoaștere bună dând împlinirea și satisfacția cuplului. Sunt două forme fundamentale de comunicare, cea verbală și cea nonverbală, ambele foarte utile în cuplu și familie, reușind reglarea relațiilor familiare și reechilibrarea sistemului familial.
Iar cum intercunoasterea in cadrul famliei are ca fundament comunicarea, aceasta se poate realiza prin urmatoarele activitati:
·         Participarea la concursuri, spectacole, activitati destinate celor mici, aratand interes si facand apoi rezumatul impreuna.
·         Acordarea a cel putin 15 min zilnic pt a discuta despre ziua respectiva, despre nevoile si sentimentele fiecarui membru al familiei, despre ce le face sau nu placere
·         Incurajarea participarii in activitati care genereaza placere, sustinerea si acordarea unui feedback pozitiv
·         Implicarea tuturor mebrilor familei in activitati si in luarea deciziilor care se reflecta asupra tuturor.
·          Creearea unui ambient increzator, calduros in care personalitati diferite pot sa creasca impreuna si sa se dezvolte in directia dorita

In mediul familial, comunicarea are un rol vital, fiind unul dintre cele mai importante instrumente de dezvoltare a structurii si a relatiilor de rol familial, alaturi de intercunoastere. In psihologia contemporana, familia este privita ca un sistem intr-o permanenta transformare , datorata membrilor sai care si ei la randul lor sunt intr-o continua transformare, evolutie personala, interactionand atat in interiorul familiei cat si in exteriorul sau. Comunicarea implica procese de acomodare si ajustare a comportamentelor.
Pentru a realiza o comunicare bună trebuie respectate câteva elemente ce contribuie la facilitarea comunicării, acestea fiind: sentimentele de afecțiune autentică ale membrilor familiei; abilitățile de gestionare ale sentimentelor care se nasc în procesul comunicării; onestitatea și provocarea adevărului în orice comunicare; primirea și prețuirea mesajelor atât verbale cât și nonverbale care vin de la ceilalți membrii, ca urmare a conștientizării faptului că acestea ajută la păstrarea echilibrului familial; oferirea de timp și spațiu special pentru comunicare, mai ales a cea ce este important, delicat și sensibil; folosirea unui stil adecvat partenerului de comunicare, pentru a fi recepționat corect de către acestea.

Comunicarea eficienta este cheia care sta la baza functionarii tuturor relatiilor, cu atat mai mult sta la baza familiei. O comumicare eficienta se bazeaza pe:
·         Ascultarea activa : ,Avem doua urechi pentru a auzi, dar o singura gura pentru a raspunde.,
·         Privirea in ochii interlocutorului
·         Folosirea unui limbaj si a unei viteze adaptate
·         Urmarirea reactiilor nonverbale
·         Empatie
 Autori:

Niculai (Timoce) Ancuta Elena

Cotut Emanuela, Jula Alexandra,Imbuzan Miana si Patrascanu Adriana.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu