vineri, 6 iunie 2014

STRATEGII DE REALIZARE ȘI SUSȚINEREA UNEI RELAȚII ȘCOALĂ FAMILIE EFICIENTE

                 Familia are un rol decisiv în maturizarea psihosocială a copilului, în formarea concepţiei lui despre lume şi despre sine. Influenţa exercitată de către părinţi asupra copilului este benefică, dacă aceștia îl îndrumă cu tact şi cu înţelepciune, dacă îl respectă şi-i stimulează creativitatea, responsabilitatea şi libertatea.
                Instituţia de învăţământ continuă, diversifică şi aprofundează educaţia copilului, organizează procesul educaţional, centrat pe formarea integrală a personalităţii acestuia. Calitatea
acţiunilor şi a influenţelor familiei şi ale şcolii poate fi obţinută numai printr-o comunicare şi colaborare eficientă între persoanele implicate în educaţia copilului. Relaţiile bazate pe înţelegere,susţinere, respect, dragoste creează temeiul comunicării şi colaborării eficiente a familiei cu şcoala.
                Familia trebuie să fie implicată în îmbunătățirea învățării acasă precum și în școală, deoarece este interesul comun , atât al instituției școlare cât și al părinților , ca și copiii noștri să devină persoane instruite, să se formeze o personalitate complet dezvoltată.Familia poate întări învățarea acasă, prin implicarea în viața școlii, încurajarea copiilor să participe la lecții lărgindu-și propriile abilități parentale.
               Pentru a construi un mediu prietenos copilului şi pentru a fi calitativă, interesantă, şcoala are nevoie de sprijinul conştient şi partenerial al părinţilor . Pe tot parcursul perioadei şcolare este necesar să existe un acord conform căruia părinţii să colaboreze cu instituţia de învăţământ frecventată de copiii lor. Instituţiile de învăţământ conştientizează rolul implicării părinţilor, iar colaborarea cu ei constituie unul dintre obiectivele majore ale şcolii. Părinţii trebuie sensibilizaţi şi obişnuiţi cu ideea că rolul lor în raport cu şcoala este unul de tip activ-participativ, decisiv, deoarece ei sunt persoanele responsabile de soarta copiilor lor.
              Toate acestea sunt importante pentru că părinții din societatea modernă se confruntă cu diferite obstacole în comunicarea cu proprii copii, atenția scăzută oferită de copii precum și aspectele economice care forțează tot mai mulți părinți să lucreze și astfel timpul  acordat copiilor este limitat.În același timp părinții iși doresc ca și copiii lor să reușească și vor să colaboreze cu școala pentru a atinge succesul.
                Școala joacă un rol important în reușita copiilor și întărirea acestor interdependențe.Părinții vin spre școală pentru a fi îndrumați. Când cadrele didactice și conducerea sunt dornici să-i atragă pe părinți ,atunci și reușitele și rezultatele copiilor se îmbunătățesc.Prin astfel de eforturi, precum și altele asemanătoare, școlile vor obține un sprijin și mai mare din partea familiilor și se va observa progresul elevilor.Orice tip de efort realizat pentru a oferi părinților mai multe oportunități de a-și ajuta copiii să învețe va necesita o schimbare în atitudinea publică în ceea ce privește învățământul. În fond, familia determină într-o mare măsură calitatea educaţiei, familia este mediul primar în care se află copilul, iar părinţii influenţează acţiunile pe care le exercită în scopul formării acestuia.
              Pentru o relaţie optimă a acestora cu părinţii este nevoie de a îmbina variate forme şi metode de colaborare a şcolii cu familia. Unele dintre acestea sunt:
−caietul cu notiţe pentru fiecare elev privind  organizarea orelor de lectură în familie;
şedinţele tradiţionale cu părinţii, dar şi practicarea altor forme de lucru cu aceştia: ateliere,mese rotunde, lectorate pentru părinţi;
−implicarea părinţilor în activităţi instructive- educative, la amenajarea sălilor de clasă, confecţionarea materialului didactic, organizarea şi desfăşurarea activităţilor extracurriculare,  luarea deciziilor referitor la organizarea procesului instructive-educativ, procurarea literaturii pentru copii etc.
               În relaţia şcoală- familie pot apărea dificultăţi de ordin comportamental ( întâlnite atât la părinţi, dar şi la cadrele didactice) sau de ordin material (se cere un surplus de efort din punct de vedere material sau de timp). Aceste dificultăţi pot apărea din părerile diferite privind responsabilitatea statului şi a familiei cu referire la educaţia copiilor, impactul familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului, participarea la gestionarea şi procesul decizional din şcoală, dar şi randamentul pedagogic al cadrelor didactice sau lipsa de timp a părinţilor.
               Pentru a nu se ajunge la asemenea dificultăţi, este de preferat ca părinţii să ia legătura cu şcoala nu doar atunci când sunt chemaţi la şedinţele cu părinţii sau atunci când copiii se confruntă cu anumite dificultăţi. Ei trebuie să participe la toate evenimentele importante ale şcolii (serbări, festivităţi, concursuri, spectacole, etc.), să uşureze misiunea educativă a şcolii prin continuarea educaţiei în cadrul familiei, dar şi să manifeste disponibilitate pentru participarea la cursuri cu caracter educativ realizate pentru părinţi.
               Pentru a facilita comunicarea între şcoală şi familie,  cadrul didactic poate să comunice cu părinţii prin e-mail, în cazul în carea aceştia dispun de un calculator conectat la internet, să efectueze vizite la domiciliul elevilor, să realizeze întâlniri după cursuri ori de câte ori se impune acest lucru, la o oră agreată de părinţi.
               O altă piedică pusă în faţa parteneriatului şcoală- familie o reprezintă faptul că unele familii se simt neglijate sau nedorite, unele persoane putându-se simţi chiar intimidate de cadrul didactic. Una din cauze este educaţia limitată a părinţilor, sau chiar nivelul lor de alfabetizare. În această situaţie, cadrele didactice trebuie să înţeleagă nivelul de disponibilitate existent pentru implicarea părinţilor în activităţile şcolare, dar şi să-şi adapteze strategiile pentru a contribui la realizarea unui parteneriat reuşit între şcoală şi familie.
              Pe lângă toate aceste , cât și alte strategii și metode utilizate frecvent în instituțiile școlare, se practică și programul „ Ziua/Zilele Porților Deschise”. După cum se știe , acest program se desfășoară doar atunci când sunt în desfășurare activități formale de inscriere sau informare referitoare la înscrierea copiilor în școală.
              Acest program ar putea avea continuitate pe tot parcursul anului școlar, acesta constând în oferirea de informații și sprijin părinților oricand au nevoie. Introducerea în instituțiile școlare a unui astfel de program ar avea succes și ar spori încrederea părinților în sistemul de învățământ, în școală și în personalul didactic.Implicarea părinților nu constă doar în participarea la ședințele cu părinții sau lectorate , asistențe la orele de curs ci și din alte perspective. Schimbările și evoluția rapidă a societății implică uneori discrepanțe între părinți și copii sau părinți și școală.
              Porțile unei instituții școlare trebuie să fie în permanență deschise pentru părinți. În scoală ar trebui să existe în permanență o persoană care să întâmpine părinții , să-i asculte, sa-i îndrume și chiar sa-i sprijine în acțiunile lor de a eficientiza procesul instructiv- educativ prin diferite mijloace.Acest demers ar putea fi benefic deoarece astfel se pot identifica unele nevoi ale comunității , adaptarea la cerințele societății a unor demersuri educative, elaboararea unor planuri de acțiune diferențiate și personalizate care să favorizeze reușitele elevilor în funcție de potențialul și resursele mediului în care trăiesc și se dezvoltă. Educatorul poate afla informații despre unele comportamente ale copiilor și vor putea cunoaște mai bine unele aspecte ale dezvoltării psihofizice ale copiilor.
           
               Pentru a-şi exercita cu succes rolul în viaţa copiilor, familiile trebuie încurajate prin acţiuni sociale specifice, care favorizează derularea optimă a relaţiilor educaţionale. Consilierea familiei şi consilierea parentală vizează: constituirea unor deprinderi, atitudini, capacităţi şi competenţe parentale şi familiale; şi presupune acţiuni: de informare, de transmitere şi primire a unor cunoştinţe, idei importante pentru asigurarea succesului în comunicarea intrafamilială şi în rezolvarea situaţiilor conflictuale.                              
               Consilierea părinţilor este o intervenţie socio-educaţională impusă de nevoia sprijinirii familiei în educaţie prin găsirea unor noi căi de comunicare şi colaborare între părinţi şi educatori cu efecte pozitive asupra copiilor. Fără sprijinul activ al părinţilor, instituţia şcolară nu poate realiza obiectivele educaţionale stabilite de către educatori.
               Familia trebuie să înţeleagă importanţa rolului său în educaţia şi viitorul copiilor, necesitatea unei implicări active în relatia cu programele şi activităţile şcolare. Multe familii consideră şcoala singura responsabilă de educaţia şi viitorul copiilor. Dacă ceva nu merge în dezvoltarea şi educaţia copilului, cadrelele didactice sunt singurii responsabili pentru acest impas neplăcut.
               O altă strategie de realizare și susținere a unei relații eficiente între școală și familie este consilierea părinților. Acele activități care se desfășoară saptămânal să cuprindă si unele teme de educare a părinților în ajutorarea copiilor la teme.De multe ori părinții nu reușesc să iși sprijine copiii în rezolvarea sarcinilor din motive intelectuale sau din cauza unor strategii greșite. Se întâlnesc adesea discrepanțe între ceea ce se învață la școală, în special în metodele folosite la predarea conceptelor și ceea ce părinții consolidează acasă. Aceste discrepanțe pot creea copiilor confuzii și însurirea conceptelor și a noțiunilor să nu fie una eficientă sau să fie lacunară. Spre exemplu, la clasa a doua, la predarea adunării și scăderii cu trecere peste ordin, la temele de casă unii părinți și copii întâmpină dificultăți în algoritmul efectuării operațiilor. Părinții nu știu ca este necesară descompunerea numărului în zeci și unități, din zecea respectivă se scade scăzătorul, rezultatul se adună cu cifra unităților . În special scăderea cu trecere peste ordin este mai dificilă deoarece este și o operație de adunare în componența sa și creează confuzii.
            Pentru rezolvarea unor altfel de probleme și nu numai, ar fi ideal organizarea unor activități demonstrative dedicate special părinților, în care să se explice în detaliu acele noțiuni problematice  ori de câte ori este nevoie. Părinții iși vor însuși rolul de ”educator” , de coformator al copilului. Descrierea în detaliu a desfășurării unei altfel de activități, prin explicarea detaliată a mijloacelor și procedeelor utilizate, sugerarea unor alte tehnici, pot implica părintele direct în actul didactic.               
              Pentru o mai bună cunoaștere a mediului  informal în care crește si se dezvoltă copilul , vizitele la domiciliul copiilor este o strategie de întărire a relatiei dintre școală și familie.
Vizitele la domiciliul elevului oferă posibilitatea de cunoaştere concretă a condiţiilor specifice în fiecare familie şi pe această bază se iau , de comun acord, măsurile ce se impun ca fiind cele mai adecvate în vederea asigurării unui progres continuu în dezvoltarea copilului. Vizitele sunt din timp planificate şi se referă la toţi elevii clasei, nu doar la acei ce prezintă vreo problemă.
              Vizita reprezintă o bună cale de a stabili noi dialoguri și de a cunoaște membrii familiei.Cadrul didactic poate afla lucruri interesante despre cultura familiei respective, modul de a interacționa, sau despre talentele și aptitudinile membrilor acesteia. În ceea ce privește membrii familiei, ei se bucură astfel de atenția cadrului didactic și văd cum cadrul didactic intră în contact comunicațional cu copilul. Familia poate împărtăși idei legate de anumite preocupări, neînțelegeri sau obiective specifice referitoare la copilul lor. Cadrul didactic are șansa de a discuta pe larg despre progresele și succesele individuale ale copilului. Există mai multe obiective posibile pentru aceste vizite: de corelare a barierelor  culturale, raportarea privind progresele înregistrate academic, sprijin din partea părinților pentru  creșterea și realizarea academică, oferind părinților instrumentele necesare pentru a face acest lucru. În mod ideal, aceste vizite la domiciliu vor fi efectuate înainte de începerea anului școlar,  pentru a ajuta cadrul didactic  în a afla mai multe despre nevoile și interesele individuale ale elevilor. Această întâlnire inițială este importantă, deoarece ajută  părinții și elevii să se familiarizeze cu educatorul  într-un mod non-intimidant. Această vizită poate ajuta, de asemenea, cadrele didactice la o mai bună înțelegere a diferitelor forțe și provocările cu care se confruntă fiecare elev și pentru a răspunde elevului  și familiei lui într-un cadru relaxat. În timpul vizitei, cadrul didactic se documentează  și înregistrează  unele  informații importante despre elev, inclusiv probleme care ar putea deveni probleme potențiale, cum ar fi probleme de sănătate, situații familiale relevante, sau probleme la școală, anterioare. Dacă este posibil, profesorul trebuie să programeze o următoare întâlnire cu părinții cândva după primul semestru.           
              Acest lucru permite tuturor părților interesate să evalueze progresul elevului pe tot parcursul anului și pentru a aborda orice neliniști pe care părintele sau elevul le pot avea.  Cadrele didactice  trebuie să recunoască  faptul că părinții sunt primii educatori ai copiilor lor și cunosc  copilul  mai bine decât oricine altcineva. Părinții ar putea fi mai dispuși să împărtășească preocupările lor și cadrele didactice  pot încuraja implicarea lor continuă în viața academică a copiilor lor. Prin deschiderea liniilor de comunicare devreme, cadrul didactic  poate apela la părinți să se implice activ în educația copiilor lor. La urma urmei, casa este mai mult decât un spațiu de întâlnire fizic sau patru pereți, este locul în care valorile și credințele sunt formate și hrănite. Prin înțelegerea valorilor familiei profesorului câștigă introspecție neprețuită în ceea ce face cu elevii .
                 O buna colaborare între şcoala si familie este posibilă numai atunci când, familia înţelege bine rolul şcolii, acela de a fi principalul izvor de cultură şi factor de civilizaţie, iar şcoala vede în familie un aliat, un colaborator sincer direct interesat de întregul proces instructiv-educativ.


BIBLIOGRAFIE:

  1. Agabrian, M.,(2006) ”Parteneriate școala-familie-comunitate”, Institutul European, Iași.
  2. Baban, A.,(2003) „Consiliere educațională”, Editura Psinet, Cluj-Napoca.
  3. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ, D. I.,(2001) „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi.
  4. Pescaru, B., A.,(2004) „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti.
  5. Nicola, I.,(2000) „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
                                                              

                                                   AUTORI:
                                                               BUZILA LUCICA,
                                                                            POP G. IOANA
                                                                            HORODINCHI FLORICA  LAVINIA
                                                                                   STEFANUT ADELA  FLORINA




              


               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu