Planul Jenna

Planul     Jena

1.Introducere            

2.Dezvoltarea copilului in comunitate

3.     Orientarea procesului de invatamant

4.     Planul ritmit de activitati

5.      Serbarea

6.      Relatia gradinitei cu parintii

7.     Amenajarea spatiului educational

                                                           8 .Concluzii

1. Planul Jena:  is one of the reform pedagogies from the beginning oh the 20th century, like Montessori pedagogy, Freinet, the Dalton Plan etc. It represent an alternative to the traditional school and offers to it an input of important element to innovate and increase the quality of the educational process.    Planul Jena se inscrie in pedagogiile reformei de la inceputul secolului XX, asemenea pedagogiei Montessori, Waldorf, Freinet, Planului Dalton etc. El reprezinta o alternative la invatamantul traditional si ofera totodata acestuia elemente importante de inovatie pentru cresterea calitatii procesului educational .    In 1927, Peter Peterson a prezentat in cadrul congresului de la Locarno al Ligii Internationale pentru Noua Educatie, experimentul de la Jena, care de atunci  incolo s-a impus pe plan international. La scurt timp dupa congres s-a tiparit raportul sau sub numele de Planul Jena cel mic.

Caracteristici:

·        Şcoala este elementarǎ, generalǎ şi liberǎ. Ea este deschisǎ copiilor de ambele sexe.

·        Şcoala este o şcoalǎ a comunitǎții. Petersen face distincție între societate şi comunitate. Societatea este o asociație de luptǎ, al cǎrei scop ultim este satisfacerea vieții practice.

·         Comunitatea are un conținut spiritual şi dinamism liber al structurii interne , de aceea Petersen preferǎ o şcoalǎ a comunitǎții,  în locul celei a societǎții, iar grupul ca subunitate a comunitǎții îl preferǎ clasei.

·             Comunitatea este cea în cadrul cǎreia elevii se pot manofesta ca ființe sociale. În cadrul ,,Şcolii comunitǎții de muncǎ şi de viațǎ” ei învațǎ sǎ se manifeste activ şi sǎ-şi formeze conştiința socialǎ.

          În diferitele grupuri, copiii sunt pe rând îndrumǎtori şi copii îndrumați. Copiii dotați îi sprijinǎ pe cei mai puțin dotați, cei vârstnici îi sprijinǎ pe cei mai tineri, şi astfel se creeazǎ un profil moral, armonios al elevilor.

         Copiii pot în egalǎ mǎsurǎ sǎ se pronunțe în egalǎ mǎsurǎ asupra problemelor de interes comun. Ei pot sǎ ia decizii, dar trebuie sǎ se şi supunǎ deciziei conceptului.

         Şcoala trebuie sǎ fie o şcoalǎ a muncii cu un învǎțǎmânt complex. Elevii lucreazǎ individual în grupuri mici sau în grupuri de bazǎ şi se orienteazǎ dupǎ interesele şi ritmul propriu de lucru, armonizând în acelaşi timp cu grupul.

        Şcoala trebuie sǎ colaboreze cu pǎrinții, constituind o parte dintr-o comunitate de viațǎ mai amplǎ. Învǎțǎmântul se bazeazǎ pe educarea naturalǎ, spontana.

       

Manga Mihaela

     2.Dezvoltarea copilului în comunitate:

                      Planul Jena se înscrie între pedagogiile reformei de la începutul sec. 20. Potrivit modelului școlar propus de Peter Peterson școala este elementară, generală și liberă. Ea este deschisă copiilor de ambele sexe, indiferent de mediul social din care provin, de aptitudinile pe care le au sau de modul în care înțeleg viața.

  Școala este o școală a comunității, iar comunitatea este cea în care elevii se pot manifesta ca ființe sociale. În procesul educational se  pune accentul pe copil şi pe dezvoltarea integrală a personalităţii sale  .  În acest tip de școală, copiii învață să se manifeste activ și să-și formeze conștiința socială. Copiii sunt pe rând conducători și îndrumați, în funcție de aptitudinile pe care le au.

  Deasemenea, copiii dotați îi sprijină pe cei mai puțin dotați, cei mai vârstnici îi spijină pe cei tineri, și astfel se creează un profil moral armonios al elevilor.Copiii pot în egală măsură să se pronunțe asupra problemelor de interes comun, pot să ia decizii, dar trebuie să se și supună deciziilor grupului.

  Școala trebuie să fie o” școală a muncii”, cu un învățământ complex. Elevii lucrează  individual, în grupuri mici sau în grupul de bază  și se orientează după interesele și ritmul propriu de lucru, armonizându-se în același timp și cu grupul.

  Școala trebuie să colaboreze cu părinții, constituind o parte dintr-o comunitate mai amplă. Părinții sunt invitați să participe la cât mai multe activități organizate în școală, să fie activi în comunitatea educațională, dar și în comunitatea de viață din care fac parte.

  Obiectivul comun al cadrelor didactice și al părinților este acela de a realiza o educație de calitate. În comunitate copilul învață să fie membru util al acesteia și să-și dezvolte spiritul critic față de aceasta. El învață de timpuriu să-i respecte pe cei din jur, să-și asume responsabilități, învață ce este libertatea și care sunt limitele ei, învață să se manifeste ca persoană dinamică, cu spirit de inițiativă.

  Mediul în care se desfășoară procesul educațional este deasemenea foarte important. El trebuie să ofere siguranță, confort, intimitate, asemeni unui cămin și trebuie să reflecte gustul, nevoile și interesele copiilor.

  Din punct de vedere al conținuturilor educaționale, acestea nu sunt diferite de cele ale școlii tradiționale, astfel încât copiii au oricând posibilitatea să migreze de la o școală organizată după Planul Jena la una tradițională și invers. Conținuturile sunt însă tratate interdisciplinar și se pornește, pe cât posibil, de la situații reale de viață. Ținându-se cont de specificul de vârstă al copiilor, la nivelul preșcolar și primar, se pune accentul pe intrarea în contact direct cu natura și lumea înconjurătoare în general, deoarece experiența personală este cea mai bună bază pentru   învățare. Din această perspectivă orientarea în mediul înconjurător ocupă în  procesul educațional un loc central, având la bază experiența nemijlocită, cercetarea și descoperirea personală.

  Această alternativă urmărește formarea deprinderilor de bază,dezvoltare individuală, modelarea de personalitate și dezvoltarea capacității de socializare si relaționare. Avantajele pe care le obținem cu ajutorul acestei alternative sunt multiple. Copiii vor învăța să se respecte în primul rând pe ei, înșiși și pe cei din jurul lor, vor învăța să se descurce în diverse situații, unele dintre acestea având un grad de dificultate mai ridicat și vor descoperii lumea prin experiențe proprii.

    În această alternativă, accentul este pus pe dezvoltarea socială, pe relațiile personale care se creează la nivelul individului, pe comportamentul pe care individul trebuie să îl aibă în relația cu ceilalți, a respectului pe care trebuie să îl manifeste atât  față de sine,cât și față de cei cu care va intra în contact.

  Planul Jena propune organizarea copiilor în principal pe grupuri de bază ( grupuri de vârste eterogene ), pentru a se stimula atât învățarea de la ceilalți, cât și grija pentru ceilalți copii din grup. Nu se renunță însă total la împărțirea tradițională a copiilor prin introducerea grupurilor de nivel, care respectă de regulă criteriul vârstei și al dezvoltării generale a copiilor. Fiecare modalitate de grupare a copiilor se subordonează anumitor obietive educaționale și nu este formală sau disordantă în raport cu obiectivele fixate. Planul Jena îşi propune organizarea grupelor de bază (grupuri de bază combinate) : grupul de bază 1 : 4-6 ani ; grupul de bază 2 : 6- 9 ani ; grupul de bază 3 : 9- 12 ani.

  În grupul de bază se fac, de exemplu, ativități formative generale, orientarea în mediul înconjurător ș.a. În grupul de nivel are loc instrucția, asemeni celei din școlile tradiționale. Grupurile de masă, grupurile opționale, grupurile de luru sunt deschise, au dinamism liber al mișcării și răspund nevoilor unei educații individualizate.

   Activitatea de bază a planului Jena este reprezentată de cerc, fie acesta deschis sau închis. Cercul impune niște reguli, cum ar fii ascultarea copilului care vorbește, de către ceilalți copii. Această activitate diferă, în funcție de specificul vârstei.

    La grupa mica,cercul deschis va avea sarcina de inițiere, acesta mai fiind numit și cercul de inițiere. În aceste cercuri vor ieşi nişte reguli:

-           se iniţiază ceva ;

-           se vorbeşte despre ceva ;

-           se prezintă materiale ;

-           joc de construcţii ;

-           truse ;

-           se arată cum să se joace ;

-           se aranjează mapele .                                                                                                          

  La grupa mijlocie obiectivul general poate fi acelaşi. Aici se lucrează interdisciplinar. Este prezentă conversația. Copiii vor asculta instrucțiunile date de cadrul didactic,după care vor trece la rezolvarea sarcinii, la sfârșitul activității prezentându-se rezultatul final.

  În grupul de masă jocul este esențial , iar munca independentă, la nivel propriu .

  Serbarea marchează deschiderea sau încheierea unei săptămâni.

  La grupele mari, activitatea este individuală, liber aleasă și sugerată de educatoare, care îi va urmării pe copii pe tot parcursul desfășurării activității și va oferi ajutor si explicații acolo unde va considera necesar. Este urmărită dezvoltarea creativității si a imaginației prin intermediul jocului și dezvoltarea sociabilității prin intermediul conversației, care la acest nivel, poate aduce în discuție orice temă specifică vârstei.

   În cercul închis, educatoarea propune o temă adoptată ca modalitate de exprimare.

Lucrul se va desfășura pe o perioadă compactă, preșcolarii lucrând fișe din mape, a căror temă o vor alege singuri.

Serbarea va dura în jur de o oră, o oră și jumătate.

   În grupurile Planului Jena se alternează și completează activitatea interdisciplinară individuală cu cea îndrumată și organizată de către cadrul didactic. Aceasta din urmă este orientată în mod explicit pe creșterea calității performanțelor școlare și ridicarea nivelului cognitiv. Inițiativa copiilor joacă un rol foarte important în demersul educativ.

  Activitatea se organizează prin planul ritmic de activitate, în care cele patru activități fundamentale- conversația, jocul, lucrul și serbarea se succed alternativ.

                                                                                          Mester Bianca

3. Orientarea  procesului  de învățământ

     Procesul de învățământ din școală se realizează cu ajutorul mijloacelor didactice și prin situațiile pedagogice. Acestea din urmă se definesc ca situații de învățare, pe care adultul le poate pregăti pentru a deveni experiențe de viață preluate și prelucrate de către elevii săi.

  Pe parcursul unei săptămâni copiii au de realizat independent, în perioada compactă, un ansamblu de cerințe minimale.

  Cadrul didactic observă copiii și intervine atunci când consideră că aest lucru este necesar. În plus există o serie de activități facultative, pe care copiii mai rapizi,cei cu înclinații deosebite către un anumit domeniu sau pur și simplu  cei interesați le pot realiza. Se urmărește astfel autodepășirea și atingerea unor performanțe conforme cu natura proprie a fiecărui copil. Este important să se țină seama de interesele și aptitudinile fiecărui copil, de ritmul și nivelul său individual.

  Predarea frontală nu este exclusă, ea apare în cadrul grupurilor de nivel.

  Ca forme de lucru mai sunt  înafară de activitatea în grupuri de nivel și în grupuri de bază și activitățile din cadrul proiectelor, cursurile de inițiere și  cele de exersare, cursurile opționale, cercurile ș.a.

  În școală se realizează evaluări ale comportamentului  și realizărilor copilului pe cât posibil din perspectiva  istoriei  individuale de dezvoltare a acestuia și după discuții prealabile cu copilul. Evaluarea este un proces continuu și se concretizează în principal în rapoarte periodice.

                                                                 

                                                                                   Mester Bianca

4 Serbarea:este una dintre cele patru activități fundamentale                (conversația,jocul,lucrul,serbarea)ale planului ritmic de activitate  după care se lucrează în alternativa Planul Jenna.

 

Viața afectivă a copilului este mult influențata de de adulți care îl înconjoară.Afectivitatea ăsoțește întreaga viață psihologică ceând condiții favorabile sau nevaforabile pentru desfășurarea ei.

Planul Jenna pune accentîn procesul educațional pe copil,pe dezvoltarea integrală a personalității sale,îmbibând armonios munca și învățătura cu distracția și jocul.

O caracteristică a alternativei Panul Jenna o reprezintă participarea familie la procesul educațional. Părinții sunt încurajați să lucreze efectiv în  sala de grupă alături de copiii lor, să confecționeze materiale necesare desfășurării de acțiuni, să ajute la organizarea diferitelor evenimente( zile de naștere, sosirea unui nou  copil, vizionări de spectacole, concursuri ș.s.m.d.)

   Este o formă de activitate cu un puternic caracter social,fiind acel element care reunește periodic comunitatea școlară în care toți cei implicați în procesul educațional (copii,părinți, educatori)au ocazia să se manifeste atunci în colectivitate.

Tipurile de serbări:

Serbările organizate de educator

Serbările conduse de educator

Serbarile supervizate de profesor

Serbările organizate de copii

Orice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare. De ce organizăm serbări? Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.Mișcarea , atmosfera de veselie, de destindere și atmosfera încărcată de emoții produce o anumită  tensiune interioară fiecărui copil.

  În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte.

  Una din trăsăturile psihice la vârsta preșcolară o constituie marea și perpetua curiozitate, nevoia de a ști,de a afla,de a cunoaște  ,care pune stăpânire pe copil, orientându-i întraga procesualitate psihică.

  Pe lângă marea curiozitate și dorință de a cunoaște cât mai mult,la varsta preșcolară se manifestă și o altă particularitate.Este vorba despre o bogată afectivitate a acestei perioade.E nevoia copilului de a trăi stări afective cu încărcătură pozitivă,de a se bucura,de a fi vesel,binedispus.

  SERBAREA ca formă specifică de activitate reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacitaților de vorbire și a înclinațiilor artistice ale copiilor care contribuie la stimularea și educarea atenției,a memoriei,a voinței,a afectivității,a imaginații și creativității.Această activitate reprezintă și o formă de evaluare proprie alternativei Planul Jena deoarece ea se practică cu succes fiind organizată  săptămânal, această așa zisă SERBARE – ACTIVITATE, acestea având sensul de distracție, bună dispoziție, fiind organizate, de regulă de Vineri, după parcurgerea temei din planificarea săptămânală.

Serbarile nu trebuie privite doar ca un mod de destindere ci și ca educare estetică,intelectuală,fizică, și de cultivare a unor calități morale ca bunătatea, cinstea, corectitudinea,a unor trăsături de voință, stăpânire de sine,perseverență.                         

   De asemenea, pentru a realiza serbarea școlară , educatorul are nevoie şi de cunoştinţe specifice din domeniul scenografiei şi al regiei. La toate acestea, bineinţeles, se mai adaugă aşteptările copiilor şi ale părinţilor.

  În pregătirea unei serbări profilul organizatorului se conturează cam în felul următor: informat, flexibil cu deschidere la nou, cooperant, atent la nevoile părinţilor şi, mai ales, caracterizat de cele patru importante adjective: actual, activ, atractiv, artist.

Concluzii:

  Aceste momente, ale serbării, îi ajută pe toți cei implicați să se cunoască mai bine între ei, să se descopere,dar și autodescopere, să depășeascăanumite barierede comunicare, săse formeze.

  Prin serbare se ajunge și la evaluare și autoevaluare, dar și la formarea influențată de comunitate.

De asemenea  serbările:

  Contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere al copiilor;

Îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, stimulează apariţia unor sentimente neîncercate sau le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior;

  Contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere a fiecărui copil şi al întregului colectiv prin dorinţa comună de a obţine rezultate bune;

Favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul desfăşurării repetiţiilor;

   Trezesc în copil energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge dificultăţile întâlnite, de a-şi stăpâni timiditatea;

   Cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă, de  acţiune iar pregătirea serioasă contribuie la stimularea interesului pentru munca făcută cu un scop precis şi îndeplinită cu conştiinciozitate.

                                                                                 
Pavalean Lenuta

         5  Planul ritmic de activităţi:

   Din punct de vedere al conţinuturilor educaţionale, alternativa educaţională Jena nu se deosebeşte de şcoala tradiţional. Diferenţa constă în faptul că se bazează pe un plan ritmic, în care se succed alternativ patru tipuri de activităţi.

   Planul Jena lucrează după un plan ritmic de activităţi, în care se succed alternativ cele patru activităţi fundamentale:  activitate-conversaţie, jocul, lucrul şi serbarea .Pe parcursul unei săptămâni, copiii au de realizat independent, în perioada compactă, un ansamblu de cerinţe minimale şi anume activităţile, cercurile, jocurile prezentate în cadrul activităţilor de bază învățarea este explozivă, bazată pe descoperire și cercetare, iar evaluarea și înregistrarea comportamentului fiecărui copil se realizează concret, și eficient.

    Generația actuală de părinți de a colabora, de a se integra puternic și autentic în viața grădiniței este influențată de motivația în funcție de care ei au ales pentru copiii lor acest mediu-educativ-alternativa pedagogică Plan Jena.

    Am cosiderat necesare unele tipuri de activități cu părinții, în parteneriat:

1.Activități de ,,spart gheața,,

2.Informarea părinților

3.Consiliere psiho-pedagogică

4.Discuții și schimburi de idei și experiență între părinți- să audă și să vadă experiențe similare.

Părinții sunt dornici să comunice despre copiii lor și să contribuie prin diferite modalități la formareași educarea acestora, oferind ajutor, cooperând.

Am încurajat părinți ca de câte ori au posibilitatea să ia parte la programul copiiilor pentru a se juca și a vorbi cu ei. Cu cât vin mai mulți la activitățile noastre, cu atât munca educatoarei devine mai ușoară, convarsația, jocurile , activitățile fiiind asistate și extinse de mai multe persoane interesatede buna desfășurare a programului educativ.

    Învăţătoarea observă copiii şi intervine atunci când este solicitată sau când consideră că acest lucru este necesar. In plus, există o serie de activităţi facultative, pe care copiii mai rapizi, cei cu înclinaţii deosebite către un anumit domeniu sau pur şi simplu cei interesaţi le pot realiza. Se urmăreşte, astfel, autodepăşirea şi atingerea unor performanţe conforme cu natura proprie a fiecărui copil. Este important să se ţină seama de interesele şi aptitudinile fiecărui copil, de ritmul şi de nivelul său individual de dezvoltare.

Predarea frontală nu este exclusă, ea apare în cadrul grupurilor de nivel.

     Ca forme de lucru sunt practicate activitatea în grupuri de nivel, activitatea în grupuri de bază, cursul de iniţiere și cele de exersare, cursurile opţionale, cercurile           Nerenunţând total la împărţirea tradiţională a copiilor se introduc grupele de nivel. Planul Jena propune organizarea grupurilor de bază (grupuri de bază combinate), în care se realizează activităţi formative. În grupul de nivel are loc ceea ce numim, în mod tradiţional, instrucţie.

Grup de nivel	Grup de bază 1	Grup de bază 2	Grup de bază 3
Grup de nivelul 1	4 - 6 ani	6 - 9 ani	9 - 12 ani
Grup de nivelul 2
Grup de nivelul 3

Pentru o zi obişnuită de şcoală, Planul Jena propune:

1) Introducerea cercului de scris ca moment fix al zilei, în care se dezvoltă o anumită temă din viaţa cotidiană;

2) Cursul de iniţiere în care se urmăreşte formarea de deprinderi (predarea);

3) Perioada compactă (lucrul pe fişe);

4) Introducerea cercului închis, în care se propune tema săptămânală;

    Materiile sunt tratate interdisciplinar şi se porneşte, pe cât posibil, de la situaţii autentice de învăţare. Respectându-se particularităţile de vârstă natura, cu lumea înconjurătoare în general, deoarece experienţa personală este cea mai bună bază pentru învăţare.

   În grupurile Planul Jenna se alternează și completează activitatea interdisciplinară individuală cu cea îndrumată și organizată de către cadrul didactic.Aceasta din urmă este orientată în mod explicit pe creșterea calității performanțelor școlare și ridicarea nivelului cognitiv.

Inițierea copiilor joacă un rol foarte important în demersul educativ.

     În școală se realizează evaluări ale comportamentului și realizărilor copilului pe cât posibil din perspectiva istoriei individuale de dezvoltare a acestuia și după discușii prealabile cu copilul.Evaluarea este un proces continuu și se concretizează ăn principal în rapoarte periodice.

Concluzii:

    P.Petersen a fundamentat științific modelul alternativ al Planului Jenna,El nu a rămas încă la nivelul abstract al argumentării științifice, ci a transpus concepția sa asupra educației, oferind prin Planul Jenna un model pedagogic concret de realizare a unei educații de calitate, care să conducă la umanizare și, prin ea, la modificarea în sens pozitiv a societății.

    Jenna se regasește prin câteva elementele fundamentale, pe care dimensiunea socială a pedagogiei sale le-a adus cu sine și care s-au păstrat și dezvoltat până în zilele noastre:promovarea dialogului, a colaborării și întrajutorării, umanizarea și democratizarea școlii, eliberarea individului câștigată prin socializare și spiritualizare, gândirea critică și creativă altruismul și activismul,participarea la luarea în comunitatea școlară.

                                                                     Pavalean Lenuta

                                                     

6.Relatia gradinita  cu parintii: „ Pentru fiecare familie, bijuteria cea mai de pret ar trebui sa fie copilul... Calitatea de om se naste din iubire, a carei unica masura este constiinta morala”.

    La educarea si formarea copilului prescolar contribuie mai multi factori educationali: gradinita, familia, societatea. In cadrul acestui „complex formativ”, rolul primordial ii revine gradinitei.

    Activitatea educatoarei implica un imalt grad de responsabilitate profesionala si civica, deoarece in modalitatile concrete de realizare a educatiei prescolare depinde in mare masura intraga dezvoltare a personalitatii ulterioare a copilului.

    Nu este usor sa iei in grija un copil de 3 ani care sa nu stie sa isi spuna numele, pronunta greu doar cateva cuvinte si mai apoi sa te ocupi de el pana la 6-7 ani cand stie sa povesteasca, sa recite poezii, sa numere, uneori chiar sa citeasca sa fie pregatit pentru scoala. Toate acestea inseamna ani de munca, perseverenta, incordare, multa aplicare catre copil suparare, bucurie. Cei care recunosc acest lucru sunt parintii si copii.

       Implicarea parintilor in activitatea educativa din gradinita a dus la constientizarea rorului lor in educatia intra si extracurriculara la nivel prescolar, i-a mobilizat in a se implica mai mult in activitatile propuse de educatoare.

      Vom incepe sa ne punem o intrebare: „Ce inseamna implicarea familiei in educatie?” Presupune, dupa cum stim, o multitudine de activitati.
Unii parinti si unele familii poate ca au timp sa se implice in mai multe moduri, altii in una sau doua activitati, dar indiferent de implicare, nu uitati ca, in cazul in care va angajati sa ramaneti implicati, veti observa diferenta.

    Dezvoltarea parteneriatelor eficiente cu parintii solicita din partea educatoarei multa, foarte multa pricepere si implicare. Acestea trebuie sa creeze un mediu scolar care sa-i intampine deschis pe parinti si sa-i incurajeze, sa le asculta ingrijorarile, sa participe la luarea deciziilor legate de educatia copilului, sa le arate cum pot sa se implice mai mult, sa dea informatiile necesare.

   Educatoarea trebuie sa se manifeste cu caldura, sensibilitate, flexibilitate,incredere, accesibilitate. Educatoarea copiilor poate fi o placere, dar poate fi si dificila. Un parinte poate fi mai bun decat altul, dar toti parintii au nevoie de sfaturi si sprijin.

   Realizarea unei colaborari stranse, sistematice si permanente inca din perioada  prescolara intre parinti si educatoare reprezinta un bun inceput si garantia unei educatii deschise, flexibile a copilului prescolar. Astfel, parintii inteleg mult mai bine rolul educatoare si isi insusesc procedee educative pe care sa le aplice in educatia copiilor lor. De aesemea, se stabilesc relatii deschise intre educatoare si parinti, acestia colaborand in  luarea deciziilor. Parintii trebuie sa realizeze  ca investitiile facute de ei in sala de grupa sunt foarte importante  si sa stie ca exista un singur beneficiar final : COPILUL.

      In zilele noastre majoritatea parintiilor  isi pun toata speranta in sistemul de educatie, care  este mult reinoit fata de trecut.

     Planul Jena,  la fel ca si Freinet sau Waldorf, se  inscriu  in pedagogiile reformei, iar in procesul educational pune accent pe copil  si 0pe dezvoltarea integrala a personalitatii sale.

     Atat parintii, cat si educatorii, profesorii, copiii care formeaza comunitatea gradinitei urmaresc aceasi problema – O buna educatie.

     Invatamantul prescolar este principalul partener al familiei de aceea am incercat sa construim cateva motive care fac gradinita sa fie un factor educativ de importanta  majora:

    

GRADINITA

                        -   Creaza un mediu adecvat copiilor si ii pune in contact, realizand o buna realizare a lor                                        

                                                  

                          -Face o educatie generala adecvatei varstei, dispunand de cadre bine  pregatite

                                                  

                          -Asigura un bun debut in invatamantul primar

                                             

                 -Este un mediu  propice de pregatire si petrecere a timp

   Scoala este o scoala a comunitatii. Peter Petersen distinge intre societate si comunitate. Societatea este o asociatie de lupta, al carei scop ultim este sadisfacerea nevoii practice.

   Parintii sunt ajutati sa sustina copiii in eforturile lor de a dobandi o buna educatie, ei trebuie sa sprijine si sa cunoasca relatia care se stabileste intre educatia naturala si cea constienta, indrumata de catre profesor. Ei sunt invitati sa participe la cat mai multe activitati organizate in scoala, sa fie activi in comunitatea educationala, dar si in comunitatea de viata din care fac parte.

  Ca si o concluzie care sa ne intregeasca continutul putem spune ca colaborarea dintre parinti si gradinita sau scoala, este extrem de importanta. Se cunosc mult mai bine activitatiile facute de prescolari si elevi si mai mult decat atat acest lucru constituie siguranta lor. Cu acesta ocazie se pot urmarii aspectele pozitive ale acestei alternative educationale, iar parintii sa fie alaturi de scoala in acest demers.

 

                                                                                            Manga Mihaela

  7. Amenajarea spatiului educational: 

    Prescolaritatea este apreciata tot mai mult ca varsta ce cuprinde cea mai importanta experinta educationala din viata unei persoane, de aceea nu putem face abstractie de una din dimensiunile esentiale pentru intreaga dezvoltare si afirmare a personalitatii- creativitatea.

   Atmosfera sau climatul psihosocial in care isi desfasoara activitatea copilul constituie aspectul hotarator. Se subliniaza rolul unui climat caracterizat prin deschidere si stil relaxat de munca si creatie, prin asigurarea libertatii si expresie independenta, prin recunoasterea si aprecierea pozitiva, ca si incurajarea si promovarea efortului creativ.

   Activitatea in aceasta alternativa are in centru “copilul”. Pornind de la aceasta premisa el este “creatorul” unui program saptamanal, al intregii amenajari din  grupa. Locul  reproducerii mecanice a cuvintelor mereu spuse uitarii, a repetarii, imitatii, al reprimarii activitatii creatoare a copilului l-a luat cultivarea atenta a imaginatiei inventivitatii, initiativei, creativitatii.

   Curtea gradinitei este primul spatiu pe care copiii il traverseaza, atunci cand vin la scoala. Din acest motiv el trebuie sa fie  placut  amenajat, multifunctional, sa ofere confort si siguranta copiilor si sa raspunda nevoilor acestora. Amenajarea curtii se face din perspectiva principiilor generale ale scolii, avandu-se in vedere functiile pe care trebuie sa le indeplineasca acest spatiu:

Ø Curtea trebuie sa fie un loc de intalnire a copiilor si ai celorlalti membri ai comunitatii scolare. Sunt binevenite amenajarea de locuri pentru gararea bicicletelor, banci de asteptare, eventual acoperite de o copertina.

Ø Curtea trebuie sa fie un loc de joaca. Daca spatul o permite sunt binevenite spatii ca: 

·        Coltul de joaca in aer liber, cu diverse aparate pentru catarat, jocuri de echilibru amenajate in  nisip sau pe pavele de cauciuc.

·        Suprafata pavata sau asfaltata, care sa permita mersul cu bicicleta, cu trotineta, cu patine cu rotile, dar si gimnastica, alergatul, jocul cu mingea, jocurile de miscare in aer liber; in acest spatiu se pot amplasa si pereti falsi pentru diverse jocuri.

·        Suprafata acoperita cu gazon

·        Un spatiu verde cu copaci, tufe, flori  si iarba, prevazut si cu banci pentru copii

·        Coltul de apa si nisip, prevazut  cu groapa de nisip si bazin  cu apa/ sursa de apa si bazin cu apa, accesibila copiilor

·        Colturi personalizate in aer liber

Curtea trebuie sa fie un loc de studiu si de lucru, daca spatiul o permite putem amenaja:

·        Un  spatiu pentru activitati educative pentru citire , povestire, conversatie, dramatizare, cantec, aptiul trebuie sa fie intim si sa poata fi utilizat de copiii unui intreg grup de baza.

·        Gradina amenajata si intretinuta de copii, in care pot fi plantati copaci, flori, zarzavat, plante  medicinale.

 La gradinita sunt subliniate stimularea creativitatii copiilor, atunci cand fac primul pas in curtea gradinitei ii intampina un  part amenajat impreuma cu comunitatea, pe care ii putem numi cum vrem noi ex: “Comoara de langa mine”, jocurile coiilor in acest loc dovedesc ca acestia au o imaginatie deosebit  de creatoare. In foisorul special  amenajat se desfasoara adevarate spectacole de cantece si poezii, dar si jocuri specifice copiilor; “Sotronul”, “Telefonul fara fir” etc.

 Sala de clasa trebuie sa ofere copiilor o atmosfera placuta, foarte apropiata de lumea jocului, specifica varstei. Un mediu favorabil stimularii creativitatii trebuie sa raspunda intereselor copiilor, sa mentina treaza curiozitatea lor, sa stimuleze atitudini pozitive fata de viata si activitate. Un asemenea mediu il ofera salile de clasa organizate pe centre de interes si de activitate, asa cum sunt promovate de Alternativa Jena.

     Sala de clasa trebuie sa ofere copiilor o atmosfera placuta, foarte apropiata de lumea jocului, specifica varstei. Un mediu favorabil stimularii creativitatii trebuie sa raspunda intereselor copiilor, sa mentina treaza curiozitatea lor, sa stimuleze atitudini pozitive fata de viata si activitate. Crearea unei ambiante bine organizate incurajeaza copiii sa exploreze, sa aibe initiative si sa creeze. Clasa Jena este un mediu dinamic, in permanenta schimbare, cu materiale si experiente gandite pentru a corespunde interesului individual al copilului si stadiilor de dezvoltare. Fiecare sala va avea mai multe centre de activitate care contin materiale diferite , pe care copiii le vor explora si  se vor juca.

    Coltul de constructii, in care se realizeaza constructii cu diferite materiale de constructii ( cuvuri din lemn, diverse figuri geometrice, jocuri de ansamblare) pentru crearea unor structuri imaginare cum ar fi: orase, ferme, gradini zoologice.                                                                Coltul papusii si Casuta papusii destinate jocului cu papusile; aici se afla papusile si     accesoriile lor, casa papusilor amenajata de catre copii. Aici, copiii invata multe lucruri; se dezvolta in clinatia spre matematica, se exerseaza gandirea si imaginatia, creste capacitatea de concentrare, se stimuleaza creativitatea.

    Coltul jocurilor de rol ( de exmplu casa, magazinul, policlinica etc) amenajate pe dimensiunile copiilor, cateodata intr-un spatiu mic supraetajat, va contine costumatii si obiecte care ii vor incuraja pe copiii sa dramatizeze ceea ce vad in viata de zi cu zi , ajutandu-i sa inteleaga lumea inconjuratoare.

   Coltul viu, in care copiii ingrijesc si observa plante si animale (acvarii ghivece cu flori); coltul de apa si nisip ; chiar daca scoala dispune de o curte se recomanda organizarea acestui spatiu si in interior.

   O succinta descriere a mediului educational propus de Planul Jena a fost necesara, avand in vedere ca el stimuleaza factorii pe care ii presupune creativitatea ( curiozitatea, interesul de cunoastere, de investigare si de experimentare, initiativa si autonomia in actul cunoasterii, senzorialitatea, capacitatile motrice, gandirea, imaginatia, comunicarea, increderea in sine).

                                                                                                                                 Manga Mihaela

Bibliografie:

Revista de pedagogie- Pedagogii alternative

Curiureanu M. 2006-  Educatia altfel- Petersen si modelul Panul Jena, Edutura Cartea Universitara, Bucuresti

Educatia copilului prescolar, Editura Pro Humanitate, Bucuresti

www.google.com Didactic.ro

www.google.com edu.ro

Dezvoltari teoretice si institutionale in alternativele educationale, Editura Nomina