PARTENERIATUL EDUCATIONAL

              Parteneriatul educational presupune participarea activa la realizarea unor actiuni comune bazate pe schimbul de propunerisi idei.Cuvantul,,parteneriat’’ presupune existenta a doi sauu mai multi parteneri,care inpreuna incearca sa rezolve o problema,sarcina prin actiuni comune.In orice parteneriat trebuie sa existe totusi unul sau mai multi coordonatori precum si participantii activi,la care se pot adauga ca parteneri diferite institutii din comunitatea locala(ONG-uri,biblioteca,consilii locale,inspectorate scolare,inspectorate de mediu etc.).                                         

               Realizarea unui parteneriat educational intr-un  anumit domeniu presupune o munca laborioasa din partea coordonatorului de proiect sau echipei de implementare a parteneriatului.                                                                                                                                                                                              

               Principalele trasaturi caracteristice ale unui parteneriat educational sunt:

-realizarea unei interactiuni psihosociale,bazata pe sprijinreciproc,pe         toleranta,pe    efort sustinut din partea celor implicati, indreptata catre acelasi scop.

-atentia este indreptata asupra procesului de elaborare impreuna prin colaborare a demersurilor de realizare a sarcinilor.

-motivatia este rezultatul actiunilor conjugate atuturor membrilor ce urmaresc un destin comun.  

-se reduce stresul in cazul evaluarii,nu se urmareste sanctionarea greselilor ci acordarea ajutorului pentru a obtine un rezultat individual dar si colectiv.

I.PARTICIPANTII LA PARTENERIATUL EDUCATIONAL: 

1.      Scoala si familia

2.      Scoala si autoritatile locale

3.      Scoala si politia

4.      Scoala si unitatile sanitare

5.      Scoala si biserica

  

Pornind de la citatul celebru al marelui scriitor romantic francez Victor Hugo prin care afirma ca ,,Fiecare copil pe care-l instruim este un OM pe care-l castigam,, ,am putea spune ca educand,ne propunem formarea unor oameni cu virtuti caracteristice perioadei istorice,caci,a educa-inseamna,,a conduce,, deci a indruma intr-un scop anumit.A conduce undeva nu e de ajuns,destinatia este:ADEVARUL,BINELE,FRUMOSUL.

1.      Scoala si familia dupa cum bine se stie,familia este factorul primordial in educarea unui copil si educatia incepe in familie de aceea legatura dintre scoala si mediu familial va trebui sa se interpatrunda,iar cadrul didactic sa cunoasca foarte bine mediul de viata al copilului pentru a putea colabora.Parteneriatul dintre scoala si familie organizat corect duce la o educatie solida,fara pericolul de esec scolar mai tarziu.Prescolaritatea reprezinta piatra de temelie a personalităţii in formare a copilului,iar prezenta familiei in cadrul scolii va fi liantul intre copil si mediul necunoscut initial

2.      Scoala si autoritatile locale pot contribui in mod deosebit in dezvoltarea copilului de varsta timpurie pot include implicarea directa(pe langa familie) a autoritatilor locale, a parlamentarilor,a organizatiilor neguvernamentale, a sectorului privat si a agentilor economici,a conducatorilor religiosi,spirituali,culturali,ai liderilor si ai membrilor comunitatilor.Acest gen de parteneriat educational  vizeaza stimularea mentala ,antrenarea fizica si dezvoltarea ampla a abilitatilor  copiilor prin diferite activitati,cum ar fi:muzica,abilitatea manuala,formarea unor deprinderi de colaborare,desfasurarea unor activitati didactice cu teme istorice si crestine etc.Parteneriatele educationale cu

3.      Comunitatea Locala-Primarie,Politie-au ca argumenteducatia prescolarilor pentru cetatenie democratica in vederea formarii unor cetateni activi si responsabili.Prin actiunile desfasurate in acest sens copiii isi insusesc concepte cheie-libertate,justitie,egalitate,solidaritate,cunosc modelul de functionare a institutiilor democratice,sunt pusi in diferite situatii de arespecta pe cei de langa ei,isi formeaza deprinderi de a-si proteja propria persoana si pe ceilalti.

4.      Scoala si uintatile sanitare constientizarea importantei educatiei pentru sanatate,promovarea comportamentelor sanatoase si prevenirea comportamentelor cu risc(companii antidrog,impotriva fumatului etc).                                               

5.      Scoala si Biserica educatia religioasa reprezinta o educatie pentru societate a carei calitate poate fi inbunatatita prin parteneriate cu reprezentanti ai Bisericii.Astfel,se pot realiza vizite,convorbiri tematice,cantece,colinde,excursii care au ca obiectiv turistic manastiri.

                      Intr-o acceptiune generala,educatia este procesul prin care se realizeaza formarea si dezvoltarea personalităţii umane.Educatia este continua.Ea incepe din primele momente ale vieţii si se incheie odata cu ea.Fiecare copil este unic,iar educatia trebuie sa tina cont de particularitatile individuale ale fiecarui copil.   

                       Asadar toate aceste parteneriate sunt necesare din perspectiva realizarii educatiei interactive deoarece metodele interactive folosite in cadrul parteneriatului stimuleaza munca  in grup desfasurata de cei implicati in activitate,in cadrul careia,toti participa cu ceva si nimeni nu pleaca cu nimic.Se obtine un castig atat pentru grup cat si pentru fiecare individual.

     

                                                 

         Colaborarea dintre şcoală şi familie într-un mediu favorizat de comunitatea locală va atinge scopul educaţional propus, printr-o relaţie de echivalenţă dintre şcoala în comunitate şi comunitatea în şcoală.

                 Familia reprezintă principalul factor al parteneriatului şcoală-comunitate locală.

Pe de o parte, familia este un factor de educaţie informală, pe de altă parte, aceasta are obligaţii şi drepturi care decurg din statutul de elevi ai copiilor ei în sistemul formal de educaţie.

        

Mediul familial are valoare educativa daca trezeste sensibilitatea copilului fata de valorile

cunoasterii, culturii si moralei; efectuarea temelor scolare devine o componenta a muncii familiale, a ordinii morale domestice, daca parintii mobilizeaza resurse materiale sau intelectuale (limitate), dar si importante resurse afective care pot avea eficacitate (încurajari, îndemnuri).
Parintii doresc sa-si ajute copiii, dar sunt pusi în fata unor continuturi si metode scolare dificile si mai mult, în fata neîncrederii cadrelor didactice care le sugereaza "sa nu se amestece" în treburile "didactice" ale scolii. Majoritatea parintilor nu mai accepta ideea lipsei lor de competenta si de a ceda prerogativele (drepturile, deciziile) lor educative în favoarea scolii; parintii încearca "strategii" educative si se preocupa de strategiile scolare. Exista diferente de implicare a parintilor în

sarcinile scolare ale copilului, în special în ajutorul oferit copiilor în realizarea temelor pentru

acasa; cu cât nivelul studiilor mamei este mai scazut, statutul socio-profesional al familiei este mai scazut, cu atât elevii sunt mai putin asistati în rezolvarea temelor pentru acasa. Familiile din

categoriile lipsite de astfel de resurse se resemneaza mai repede în cazul esecului scolar al copilului, renunta sa ajute copilul la teme; ele în schimb, practica un control al notelor, al orarului elevului, al ordinii domestice ce favorizeaza reusita scolara.

Se pune si problema ca acest control al activitatii scolare poate afecta relatia emotionala între

parinte si copiii, producând o ruptura afectiva, pe lânga distanta culturala implicata de scolarizarea mai îndelungata a tinerelor generatii. Distanta culturala - greu de evitat, însotita de ruptura afectiva

- necesar si posibil de evitat, apar drept cauze ale conflictului între generatii.

              Reusita scolara si sociala a copilului este influentata de atitudinea parintilor fata de educatie si de eforturile investitionale scolare si nonscola re ale parintilor facute pentru calitatea educatiei

copilului

           Reusita scolara depinde de un stil parental caracterizat printr-o combinatie flexibila de afectiune si

sustinere parentala (încurajari, sfaturi, recompense) a activitatii scolare, pe de o parte, control si

exigenta în evaluarea acestei activitati, pe de alta parte. Este recunoscuta legatura dintre dezvoltarea

cognitiva, norma de internalitate si reusita scolii. Dezvoltarea cognitiva este influentata de nivelul

coeziunii familiale, în special acordul/dezacordul între parinti în legatura cu problemele legate de copil. În general, au dificultati în dezvoltarea cognitiva copiii care traiesc într-un mediu familial caracterizat prin dezacord rezultat de obicei dintr-o atitudine superprotectoare a mamei (nivel înalt de afectiune, nivel scazut de exigenta fata de performantele copilului, control continuu si substituirea activitatii personale a copilului) si a atitudinii autoritare a tatalui (nivel înalt de exigenta, nivel scazut al afectiunii exprimate). Dobândirea normei de internalitate se asociaza cu stabilitatea practicilor si rolurile parentale, cu atitudinile sistematice ale mamei de responsabilizare a copilului, cu deschiderea precoce a acestuia catre câmpul cognitiv si cu un joc subtil între presiunea afectiva, încurajarea autonomiei si control parental de tip "autorizat" - sistematic, îmbinat cu nivel înalt al suportului parental. Copiii care nu dobândesc norma de internalitate sunt educati în familii în care presiunile scad odata cu înaintarea lor în vârsta, rolurile parentale si practicile educative sunt instabile. Reusita scolara se asociaza cu atitudinea încurajatoare a parintelui, dublata de formularea unor norme clare si ferme de conduita în interiorul si în afara familiei; de

supraveghere a orarului si a contactelor cu colegii, prietenii, de dialog continuu între parinti si copii.

Stilul educativ matern este favorabil dezvoltarii copilului si adaptarii lui scolare atunci când:

manifesta conduite proactive care tin seama de capacitatile copilului; are conduite reactive care

faciliteaza învatarea, când copilul are dificultati; stimuleaza gândirea copilului; întareste pozitiv

comportamentul copilului (încurajeaza reusitele lui); arata putine stari negative fata de copil;

atribuie semnificatie raspunsului copilului si stima fata de el; tinde/ofera o justificare/explicatie pentru raspunsul copilului; lasa copilului initiativa în timpul activitatilor de învatare; furnizeaza copilului standarde de performanta. Autoritatea paterna/parentala este o alta conditie importanta a reusitei scolare . Tehnicile de impunere a puterii prin sanctiuni, pedepse nu conduc la reusita scolara. Tehnicile care mobilizeaza afectiunea si rationamentul - prin explicatii si dialog - favorizeaza interiorizarea normelor si generarea unor motivatii interioare pentru reusita.

Potrivit unor cercetari vizând relatiile dintre familie si scoala în societatile occidentale

contemporane, domeniile vietii familiale afectate de relatia cu scoala sunt urmatoarele:

- timpul studiilor - programul familiei este influentat de viata sociala a copilului; spatiul familial

organizat în functie de nevoile copilului scolar;

- bugetul familial - sume banesti alocate pentru cheltuieli legate de scoala;

- volumul si distributia sarcinilor între membrii familiei - de la sarcinile menajere la sarcinile

legate de sustinerea copilului în viata sociala;

- accentuarea controlului parintilor asupra copilului - privind notele scolare, disciplina scolara;

- formele si continuturile educatiei familiale - parintii ajuta copiii la întelegerea unor continuturi

scolare;

- deposedeaza familia de puterea de a decide asupra copilului - în orientarea scolara ultimul

cuvânt îl au structurile si evaluarile scolare;

- climatul emotional al familiei este afectat prin stari de satisfactie, insatisfactie, tensiuni generate

de viata scolara a copilului;

- evaluarea activitatii parentale - ca rezultat implicit al evaluarii scolare a copilului;

- amenintarea intimitatii familiei - profesorii cauta informatii privind viata familiala a elevului iar

copilul nu reuseste sa pastreze anumite secrete ale familiei;

- genereaza deziluzii sau frustari - cu atât mai puternice cu cât decalajul între sperantele familiei

si rezultatele scolare ale copilului este mai mare;

- familia este introdusa de scoala într-o retea de sociabilitate - ai carei "poli" sunt: cadre didactice,

colegi ai copilului, parinti ai colegilor etc.

Alte lucrari pun în evidenta influentele exercitate de familie asupra scolii:

- familia introduce un intermediar în raporturile scoala-copil - încrederea copilului în valorile

scolare si în cadrele didactice, autoritatea si satisfactia cadrelor didactice, eficacitatea institutiei

scolare depind si de medierea familiei;

- familia poate cere scolii reconsiderarea timpului si spatiului scolar - în sensul modificarii

orarelor si programelor scolare etc;

- cresterea complexitatii setului de roluri al cadrului didactic - care, pe lânga rolurile în raport cu elevii si administratia scolara, capata si un set de roluri în raport cu parintii; aceasta crestere a complexitatii rolurilor poate fi traita de cadrele didactice în sens pozitiv, ca sursa de ameliorare a activitatii sau negativ, ca sursa de stres;

- activitatea cadrelor didactice este evaluata (si) de parinti - dupa criterii diferite, uneori

contradictorii - ceea ce face ca activitatea cadrelor didactice sa apara ca nesatisfacatoare pentru

unii parinti generând sentimente de insecuritate si încercarea cadrelor didactice de a "limita"

amestecul" parintilor în viata scolii;

- reconsiderarea continua a rolurilor cadrelor didactice - prin interactiunile cu parintii, cadrele

didactice îsi pot modifica, în timp, conduita în raporturile cu elevii;

- participarea parintilor la decizii - prin reprezentantii (asociatiilor) parintilor în consiliile de

administratie scolara se repun în discutie obiective, continuturi, mijloace ale activitatii scolare;

- contactele cu familia permit scolii si cadrelor didactice legitimarea propriilor decizii;

- contactele cu parintii largesc retelele de sociabilitate ale cadrelor didactice; obligarea cadrelor

didactice la o largire a orizontului informational, cultural si pedagogic, fapt ce poate aduce

satisfactii si insatisfactii ale cadrelor didactice.

Rezulta un impact reciproc ca si ambivalenta impactului între cele doua institutii educative, familie si scoala, care fac ca diversificarea legaturilor sa fie dorita, dar sa si genereze unele sentimente de insecuritate, care sa conduca la strategii de limitare, din ambele parti.

                In evolutia relatiei familie-scoala se deosebesc urmatoarele etape:

-etapa familiei si a scolii autosuficiente : scoala este considerata o institutie închisa, care nu

influenteaza mediul familial si nu se lasa influentata de el; contactele cu parintii sunt rare si

formale; parintii nu participa la consiliile de administratie scolara; asociatiile de parinti nu sunt

încurajate; formarea profesorilor neglijeaza relatia între familie si scoala;

- etapa de incertitudine profesionala: profesorii încep sa recunoasca influenta factorilor

familiali asupra rezultatelor scolare dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta;

apare tendinta de a conserva atitudinea din perioada anterioara; continua contactele formale cu

parintii; apar organizatii voluntare de parinti; în consiliile scolare, participarea parintilor capata

un rol, dar minor, nedecizional; formarea profesorilor abordeaza relatia familie-scoala ca o

problema secundara;

- etapa de dezvoltare a încrederii mutuale : parintii si cadrele didactice descopera împreuna ca

neîncrederea este putin câte putin înlocuita cu încrederea unora fata de altii; relatia cu familia

este tot mai încurajata de scoala; consiliul scolar include reprezentanti ai (asociatiilor) parintilor cu rol decizional în problemele educationale; organizatiile de parinti sunt încurajate în activitatea scolara; profesorii specializati (consilieri) trateaza problemele exceptionale ale

colaborarii cu familia; organizatiile de profesori recunosc statutul si rolul asociatiilor de parinti;

administratorii si politicienii insista asupra importantei relatiei familie-scoala; formarea

profesorilor abordeaza problema relatiei cu familia ca una din problemele importante.

         Din perspectiva cadrelor didactice - unele considera ca scoala are sarcina instruirii iar familia sarcina educarii (dintre acestea, unele reduc contactele cu familia deoarece considera ca activitatea scolara trebuie realizata doar de specialisti; altele, contacteaza parintii numai când activitatea scolara a copilului impune eforturi concertate); o alta categorie de cadre didactice considera ca scoala si familia au atributii

asemanatoare (dintre acestea, unele prefera întâlniri informale, altele doresc întâlniri formale si

informale cu parintii). Din perspectiva parintilor apar anumite tipuri de raporturi cu scoala: de

opozitie; de delegare; de mediere; de cooperare. Contactele parintilor cu scoala se raresc atunci

când copiii înregistreaza esec scolar, dar nu ca rezultat al "demisiei parentale", cum cred multi

profesori, ci ca o reactie de autoaparare a parintilor (care se simt culpabilizati daca sunt invitati la scoala când copiii lor intra în conflict cu normele scolare). Parintii încep sa evalueze, sa accepte sau sa refuze calitatea serviciilor oferite de scoala. Cadrele didactice nu sunt pregatite sa negocieze cu parintii mijloacele si obiectivele educatiei scolare (si familiale). Totusi, parintele, ca beneficiar (client) revendica o transparenta mai mare din partea scolii, evalueaza calitatea ofertei educative, pentru care plateste (în calitate de contribuabil).

Din partea elevilor - apare o atitudine de a nu încuraja întâlnirile parinti-profesori; copilul devine constient ca este obiectul unui dublu control - cu cât parintii si profesorii se informeaza reciproc, autonomia lui apare limitata.

         Managementul parental cuprinde doua categorii de activitati: activitati casnice - întrebarile privind temele scolare, ajutorul la rezolvarea temelor, discutarea alegerii cursurilor (curriculum la alegere) cu copilul, angajarea de meditatori; activitati scolare - participarea la sedintele cu parintii, discutiile cu profesorii, detinerea de functii în consiliile scolare.

Centrarea atentiei parintilor pe rezultatele scolare poate duce la neglijarea problemelor dezvoltarii afectiv-atitudinale a copilului.

Efortul pentru însusirea cunostintelor scolare genereaza adeseori rezistenta din partea copiilor iar parintele trebuie sa aleaga: fie sa aiba întelegere, rabdare, fie sa para mai exigent, mai dur. Cu cât se simte mai responsabil, cu atât pare mai exigent. Dificultatea de legitimare a autoritatii parentale obliga parintele sa îsi legitimeze mereu autoritatea fata de copil prin "sacrificiul" pe care îl face pentru reusita scolara a copilului.

În ultima instanta, parintii au alternativa (dilematica) unei alegeri: reusita scolara, cu eforturi si

sacrificii, cu renuntarea la linistea afectiva si fericirea familiei si copilului (datorita conflictelor,

stresului în raport cu reusita scolara), ori linistea si fericirea familiei si copilului cu limitarea reusitei scolare, încercarea de a realiza reusita sociala a copilului pe alte cai, expresive (muzica, sport etc.). 

              

Motivatiile implicarii parintilor în viata scolara a copilului apar astfe: parintii îsi cunosc

copiii, pot oferi unele informatii profesorilor despre copiii lor, dar doresc sa îi cunoasca pe copiii lor si ca elevi; parintii au nevoie de informatii referitoare la îndeplinirea rolului de elev de catre copilul lor; implicarea parintilor în reusita scolara a copilului si în activitatea educativa a scolii creste stima de sine a parintelui. Tipul de informatii de care au nevoie parintii de la scoala sunt: informatii despre progresul scolar al copilului, despre situatia lui scolara; informatii despre perceptia pe care o au profesorii privind calitatile si problemele copilului; informatii despre modul cum îsi pot ajuta copiii acasa, în activitatea de pregatire scolara; informatii privind obiectivele urmarite de scoala si despre unele prevederi ale legislatiei scolare ; informatii privind drepturile si obligatiile legale în legatura cu viata copilului; informatii privind metodele de colaborare cu scoala.

Lipsa colaborarii, lipsa informatiilor necesare privind profesorii, colegii si prietenii copilului,

neparticiparea la întâlnirile dintre profesori si parinti la scoala, neimplicarea în sprijinirea activitatii de învatare acasa pot genera rezultate scolare slabe si situatii de risc/criza pentru dezvoltarea psihosociala a copilului. Caile cele mai importante pentru prevenirea/rezolvarea unor asemenea situatii nedorite sunt: cunoasterea reciproca, comunicarea reciproca, cooperarea în anumite activitati.

               

Scoala ramâne institutia în care parintii continua sa aiba cea mai mare încredere pentru educatia copiilor lor - în absenta unei "retele" cu "poli", agenti socio-educativi constituite în comunitate, societate.

              In concluzie, pot afirma că numai printr-o colaborare strînsă, susţinută, familia şi şcoala pot pune în aplicare procesul de educare a copilului, că numai aşa se pot forma copii calmi, într-o viaţă zbuciumată, copii fericiţi, într-o societate în permanentă schimbare.

Bibliografie:

Vrăşmaş, E. - ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, 2001, Aramis, Bucureşti

Stanciulescu, E., Teorii sociologice ale educatiei, Editura Polirom, Iasi, 1996

http://www.rasfoiesc.com/

https://www.google.ro/#q=www.didactic.ro

https://www.google.ro/#q=www.timtim-timy.ro+parteneriatul+educational

https://www.google.ro/#q=http:%2F%2Fwww.asociatia-profesorilor.ro 

Autori::

              Tiron Gina-Lacrimioara

               Albu Maria                             

               Tarnovan Diana

Cimuca Crina