Importanţa familiei pentru societatea contemporană românească

                     Originea latină a termenului este familia care provine de la „famulus - sclav de casă”, înțelesul cuvântului s-a schimbat în decursul timpului. In trecut familia era proprietatea bărbatului (pater familias), ca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind de fapt între ei relații familiale, ci era considerată o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit pater, ci genitor.

                      Definiţia dată de G.Murdock 1949 de exemplu pare destul de completă.El arată că familia este un grup social caracterizat prin rezidenţă comună, cooperare economică şi reproducţie.Ea include adulţi de ambele sexe,dintre care cel puţin doi au relaţii sexuale recunoscute (aprobate) social şi unul sau mai mulţi copii proprii sau adoptaţi, pe care ii cresc şi ii ingrijesc.

                     N.Damian 1972 se referă la familie ca la ”Un grup de rude prin căsătorie,sânge sau adoptare care trăiesc impreună, desfaşoară o activitate economico-gospodărească comună, sunt legate prin anumite relaţii spirituale (ideologice şi psihologice), iar in condiţiile existenţei statutului şi dreptului, şi prin anumite relaţii juridice.

                       Se poate deci vedea uşor că e preferabil să nu vorbim despre definiţia familiei, ci despre definirea ei prin discutarea mai pe larg a caracteristicilor şi funcţiilor pe care le are.Totuşi definind familia prin funcţiile sale, este necesar să avem in vedere că deşi in multe societăţi celor mai multe grupuri familiale le sunt proprii aceste funcţii, in nicio societate (cultură) ele nu sunt prezentate complet si exclusiv.

  Funcţiile familiei

                    

                     Familia are mai multe funcții sociale și biologice: Funcția biologică de reproducție umană a familiei este controversată. Ca bază biologică o familie depinde de capacitatea de reproducție  soției și bărbatului.

                     In prezent acest punct ne mai fiind concludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin reproducție de fapt se înțelege capacitatea de a produce urmași pentru asigurarea generației următoare. Astfel familia pregnează calitatea de reproducție a unei societăți.

     Sunt trei funcții sociale elementare a familiei:

• Funcția de socializare, ca și acea de educare, prin formarea capacității de adaptare și motivare în conviețuirea socială.

• Funcția economică, o funcție importantă pentru multe familii, prin care se realizează asigurarea materială și protejarea copiilor față de lipsuri și boli.

• Funcția politică, care asigură copiilor o poziție legitimă în societatea existentă, această funcție a familiei poate duce la fetișism.

      Din aceste trei funcții se poate distinge și:

·         funcția religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcția de socializare a famliei, prin transmiterea la generația următoare a tradițiilor religioase.

·         funcția juridică a familiei, care este cuprinsă în constituție, și care are scopul protejării familiei în societate (plătirea alocațiilor, întreținerii copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau moștenire etc.)

·         funcția economică a familiei este întregită de funcția de timp liber și recreere a familiei

                 Aparţinând unor orientări conceptuale diverse,sub aspectul analizei specificului şi funcţiilor familiei,au fost intreprinse numeroase cercetări privind rolul de soţ şi soţie.                                                                                            

                    Rolurile din cuplul conjugal se extind în cadrul familiei continuând cu cele de tată şi mamă,ceea ce presupune urmărirea îndeplinirii unor obiective precum: asumarea responsabilităţii de împarţire şi distribuire a aceluiaşi buget de timp, material şi afectiv în vederea creşterii copilului. Această sarcină a fost şi rămâne o dominantă a familiei,chiar dacă metodele diferă de la o societate la alta.Problema rolurilor educaţionale ale părinţilor în familie este o funcţie esenţială care se răsfrânge asupra copilului pe întreaga perioadă pe care acesta o petrece în cadrul grupului familial.

                   Rose Vincent în “Cunoaşterea copilului”(1972) vizează trei aspecte principale ale rolului parental privind socializarea copilului:

       

         Afecţiunea, prezenţa sa alături de familie;

         Protecţia,sprijinul material,deciziile tatălui în momentele dificile;

         Iniţierea în viaţa socială devenind un model pentru imitare şi identificare,exercitarea controlului prin autoritatea sa. 

                   În Romania,copilul şi copilăria au parcurs istoriceşte aceleaşi tendinţe ca în toată lumea,cu o defazare a ritmului de parcurgere a traiectoriei, determinat de două cauze: izolarea intelectuală,culturală şi socială în care a fost obligată să trăiască familia românească în anii comunismului, depersonalizarea familiei şi efortul de a rupe copilul de familie, pentru a putea fi astfel mai bine inoculat cu ideologia comunistă şi, în al doilea rând, de renunţare mai lentă la unele tradiţii în familie şi societate. Cu toate acestea, în familia românească, tradiţiile sunt puternic înrădăcinate, îndeosebi în familia din mediul rural, fapt care nu are neapărat o conotaţie negativă, atât timp cât ea promovează valorile pozitive ale relaţiei părinte-copil. În România zilelor noastre este pregnantă nevoia părinţilor de a avea cunoştinţe adecvate despre îngrijirea copilului şi despre copilărie şi de a identifica canalele optime de informare.                           

  

 Bibliografie

                  -www.wikipedia.org

                  -Sociologia si antropologia familiei de Petru Ilut( 2005)

                  -Sociologia educatiei familiale de Elisabeta Stanciulescu vol I si vol II (1997-1998)

                   -Voinea M. (1993)

                   -Voinea M. (2003)      

Autori:

Gotea Mihaela Floarea

Giurgiuveanu Roxana

Ţibichi Alexandra Mihaela- Lider

Voivod Florina Maria