Cuprins:
Tema 1: Relaţiile familiale.Tema 2: Relaţiile familiale şi rolul lor.Tema 3: Relaţiile pozitive la nivel familial.Tema 4: Relaţiile negative existente ȋntr-o familie.Tema 5: Elemente specifice unei relaţii familiale.
Tema 1: Relaţiile familale
Concepută ca formă de
comunitate umană, familia este, poate, cea mai trainică dintre ele. Fiind
caracteristică pentru toate treptele de dezvoltare istorică și având o mare
stabilitate ca structura socială, ea ocupa un loc aparte în raport cu celelalte
forme de comunitate.
„Familia este o formă complexă de relații biologice, sociale, materiale și
spirituale între oameni legați prin căsătorie, sânge sau adopție. Fiind un
fenomen social, ea se dezvoltă o dată cu dezvoltarea societății și se modifică în
raport cu aceasta” (Maria Voinea, Familia și evoluția sa istorică).
Relațiile de familie au un
caracter de complexitate pe care nu-l găsim la alte categorii sociale, familia
fiind „un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane care
trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legați prin anumite
relații natural biologice, psihologice, morale și juridice și care răspund unul
pentru altul în fața societății”. (A. Stănoiu, M. Voinea, Sociologia familiei).
Astfel, pe lângă familia clasică, formata din tată, mamă și
copii, întemeiată pe căsătorie, au apărut și familia monoparentală compusă
din mama necăsătorită și copiii săi, precum și familia sociologică,
adică uniunea familială alcătuită din tata, mama și copiii lor, care nu are la
baza căsătoria.
Cercetarea evoluției istorice a familiei a dezvăluit faptul că relațiile și
funcțiile familiei sunt determinate de tipul și forma relațiilor de
producție, de trăsăturile dominante ale sistemului social din care fac parte.
Mai mult, funcțiile familiei sunt influențate de starea generală a societății,
de nivelul progresului tehnic și economic, etc.
Familia îndeplinește „patru
funcții pentru viața socială, umană: sexuala, reproductivă, economică și
educațională. Fără realizarea funcțiilor sexuale și
reproductive, societatea s-ar stinge, fără funcția economică viața
ar înceta, iar fără funcția educațională, cultura s-ar sfârși” (I.
Mihăilescu, C. Zamfir, L. Vlăsceanu, „Dicționar
de sociologie”). În doctrina juridică sunt menționate trei
funcții ale familiei: cea de perpetuare a speciei, cea economica si cea
educativa.
Funcția de perpetuare a
speciei are un caracter
primordial în raport cu celelalte funcții, deoarece omenirea este de neconceput
fără continua perpetuare a speciei umane. Având în vedere funcția biologică a
familiei, s-a spus că familia este o realitate biologică, prin uniunea dintre
bărbat și femeie și prin procreație (funcția de procreare fiind comuna familiei
din toate timpurile).
Funcția economică a
familiei este influențată
de gradul de dezvoltare economică a societății și de
importanța acesteia de la o societate la alta. Această funcție își
găsește expresia în „ducerea în comun a gospodăriei casnice și comunitatea de
bunuri a soților, precum și ajutorul acordat membrilor ei aflați în nevoie din
cauza incapacității de a munci”. Prin această funcție, familia asigură cadrul
material indispensabil pentru siguranța, bunăstarea și confortul membrilor săi.
Funcția educativă – educația din familie, prima
etapă a procesului educativ, prezintă o importanță primordială – „ familia este
cea care asigură creșterea, dezvoltarea fizică și spirituală a copilului, ea
imprimă primele cunoștințe, impresii, aprecieri despre lumea înconjurătoare, îi
formează deprinderile și trăsăturile esențiale, conturându-i astfel viitorul
sau profilul moral si social. Atmosfera din sânul familiei, exemplele văzute,
educația și instruirea primită se păstrează în mintea copilului tot restul
vieții și sunt hotărâtoare pentru formarea caracterului și personalității sale
viitoare” (I. Albu).
În concepția lui I. Albu,
acestor trei funcții specifice familiei, se adaugă o a patra: solidaritatea
familială – familia asigură nu numai socializarea și integrarea
socială a membrilor săi, ci însăși funcționalitatea și continuitatea sa,
intimitatea și coeziunea grupului, securitatea emoțională și încrederea
membrilor familiei.
Solidaritatea familială exista între membrii familiei și poate fi
considerată ca atare dacă privim cale trei funcții ale familiei (biologică,
economică și educativă) dintr-un unghi interior.
Modelul familiei nucleare a suferit schimbări importante în multe dintre
dimensiunile sale, iar în cazul statelor capitaliste dezvoltate, a încetat să
mai fie singurul model de familie practicat și acceptat.
Într-o măsură diferită de
la o țara la alta, familia prezintă o diversitate de forme și se combină în
alte forme de conviețuire, care sunt foarte diferite de familia nucleara sau nu
au nimic în comun cu familia. Astfel, putem întâlni, potrivit lui I.
Mihăilescu, următoarele tipuri de familii:
Familii de o singură
persoana – formate dintr-un bărbat sau o femeie care a optat
pentru celibatul definitiv sau din persoane divorțate care nu s-au recăsătorit;
Familii formate
dintr-un bărbat și o femeie care coabitează – compuse din persoane
ce conviețuiesc în aceeași gospodărie, dar nu sunt uniți prin căsătorie legală
și care au sau nu copii;
Familii
formate dintr-un singur părinte (de obicei mama) și unul sau mai mulți copii –
persoane necăsătorite care au copii sau persoane care au fost căsătorite, dar
care au rămas singure prin divorț ori prin decesul partenerului;
Familii
nucleare propriu-zise;
Familii
cu 3 sau 4 generații – extinse – reprezintă un tip familial din ce
în ce mai rar (o forma de familie cu trei generații, mai frecvent întâlnită și
în mediul urban din România, este cea formata din soț, soție, copiii acestora
și un părinte al unuia dintre soți, de obicei, mama soției).
Dacă aruncăm o scurtă privire la familiile
care ne înconjoară, observăm o mare diversitate de structuri şi manifestări
familiale. Mult mai mare decât exista acum 50 sau 100 de ani. Acest lucru se
datorează câtorva schimbări pe toate planurile societăţii: economic, social,
psihologic, spiritual. Iată care sunt cele mai semnificative dintre aceste
schimbări care au avut efect inclusiv asupra familiei:
- Dezvoltarea materială a societăţii,
care a transformat omul într-un individ centrat pe acumulare şi mai puţin
pe existenţă.
- Depersonalizarea omului, care
derivă destul de direct din caracteristica de mai sus. La aceasta se mai
adaugă şi tendinţa de a valoriza mai degrabă individul unic, decât familia
sau grupul. Astăzi se foloseşte mai mult „eu”, decât „noi
- Creşterea ritmului de viaţă şi a
variantelor de petrecere a timpului, atât în zona profesională, cât şi în
cea personală, ceea ce a avut ca efect apariţia unor noi nevoi care se cer
satisfăcute.
- Conştientizarea dezavantajelor
familiilor tradiţionale, care puneau accent pe stabilitatea familială, şi
mai puţin pe satisfacţia reciprocă a membrilor ei. Astăzi tinerii sunt
mult mai orientaţi spre satisfacţia maritală, spre împlinirea emoţională
în cuplu, decât să urmărească cu orice preţ longevitatea cuplului sau a familiei.
- Pozitivarea atitudinii faţă de
femei, de la boom-ul feminismului, la încercările actuale de echilibrare a
atitudinii faţă de cele două sexe.
- Relaxarea atitudinii faţă de
sarcinile şi copiii proveniţi din afara relaţiilor de cuplu stabile sau
faţă de adopţii.
Dincolo de toate aceste schimbări, ceea ce
este important să înțelegem este ce se întâmplă în interiorul fiecărei familii.
De aceea, psihologia familiei se centrează mai degrabă pe unicitatea fiecărei
familii, ţinând însă cont de toate influenţele exercitate asupra ei.
Tema 2: Relţiile familiale şi rolul lor
Fie că este vorba de un bărbat sau de o
femeie, fiecare dintre ei se plâng la un moment dat de ceva, cu toate că
începuturile relaţiei erau foarte promitatoare.
Care
este motivul? Oamenii ajung în relatia de familie şi nu ştiu să trăiască. Oamenii au nevoie să
fie învăţaţi să trăiască în relaţie, a trăii cu celălalt.
Privind în zilele noastre nici barbaii si nici femeile nu ştiu nimic despre a
lega o relaţie ca urmare ceea ce se întamplă astăzi în familii este tragic şi
foarte dureros pentru ei. Pentru că femeile au pierdut taina relaţiei,
taina armelor lor feminine din ce în ce mai mult încearca să copieze bărbatul
considerând că acestă este un comportament de succes.Daca vorbim de relaţia
dintre un el şi o ea, în trecut femeile cunoaşteau foarte multe lucruri despre
taina căsniciei. Ele aveau rolul lor foarte bine distribuit atât în societate
cât îi cuplu.Între timp societatea s-a modificat, astfel că de-a lungul istoriei
rolul masculin sau rolul bărbatului nu prea s-a schimbat. Ceea ce făcea el în
trecut face şi astăzi în mod normal.Pe când rolul femeilor s-a schimbat. Din
această cauză femeile aproape că nu mai stiu ce au de făcut. Au pierdut toate
talentele şi toate darurile din învăţăturile mistice şi sacre de a stăpâni şi
controla un bărbat,de a-l hrăni şi energiza.
Rolul bărbatului nu s-a schimbat, ci
doar tipologia lui. Astfel bărbaţii nu mai sunt nici războinici, nici vânatori
şi nici nu ii mai oferă aceeaşi protecţie şi siguranţă a traiului pe care o
făceau bărbaţii în trecut faţă de femeia sa. Ca urmare totul este un raport
cauză efect.Femeile au încept să ia locul bărbaţilor şi pentru că bărbaţii
au început cumva să se schimbe nu mai au bărbăţie, cuvânt şi onoare. Bărbatul trebuie să îşi îndeplinească în
viaţa cuplu si societate natura lui. El
are o natură, guvernată de anumite legi care sunt diferite de ale femeii.
La fel femeia, ea trebuie să
intre in natura ei, să joace rolul său si să nu atenteze sau să pretinda
rolurile masculine. Poate face asta, însa din câte am observat niciodata nu
rezultă ceva bun. Nici la bărbaţi care ocupă rolurile feminine şi nici la femei
care le ocupă pe cele masculine.Fiecare bărbat are în el o parte feminină la
fel cum fiecare femeie are in ea o parte masculină. În trecut femeia avea un rol foarte
bine determinat. Ea trebuia de exemplu să stea în peşteră, să se îngrijeasca de
copii, să ţină focul aprins, să gătească şi să facă anumite activităţi pe lângă
locuinţă. Bărbatul construia casa si femeia se ocupa de amenajarea ei şi a
vieţii în acel loc.De cănd se naşte femeia este educată într-un stil diferit
decăt bărbatul. Din cauza acestei educaţii apar o sumedenie întreaga de
problem.
In orice familie trebuie să existe
nişte legi, o anumită ordine, nişte reguli care nu le instaurăm noi ci sunt
create de natura şi vor exista întotdeauna.Una dintre aceste legi este că
bărbatul este principiul solar. El este cel care se ocupă de tot ce este înafara
casei. Femeia este cea care se ocupă de casă, care este microuniversul ei şi
tot ce este în jurul ei:casa, copii, ingrijirea lor. Familia este compusă dintre un bărbat şi o femeie.
Rolul bărbatului în familie este să impună
limitele, să arate graniţele de unde până unde se poate şi de unde pâna unde
întervine o pedeapsă. Tata trebuie să fie bun, dar drept ca Dumnezeu, este cel
care stabileşte ordinea, şi se ocupă ca toate regulile să fie respectate. Dacă
limitele sunt încălcate şi copii cresc fără limite se comportă fără limite. Un
adolescent crescut fără limite va consuma alcool, droguri, femei, căsatorii sau
divorţuri fără de limite. Mama este cea care iubeşte necondiţionat şi fără
limite. Deci este foarte importantă influenta părinţilor asupra copiilor.Acolo
unde nu există limite înseamnă că tatăl nu a fost foarte prezent şi acolo unde
tata nu a existat, el o copie pe mama, nu a avut un model. Copii care nu au un
model copie pe cei din jur sau au un model ideatic. Mama este cea care educă,
care hrăneste,energizează sufleteşte. Tata este cel care procură hrana şi care
vine seara acasă şi verifică dacă lucrurile sunt în ordine. El este cel care
urmăreşte că regulile să fie îndeplinite.
Foarte mulţi au încercat să facă şi să
schimbe lumea, însa nu în conformitate cu legile naturii şi ale Universului.
Oricât de deştepţi am fi, nu avem cum să mergem împotriva legilor Universului
şi nici să ne abatem.Dacă femeia încearcă să lupte cu un bărbat cu instrumente
feminine ea va fi cu siguranţă învinsă sau va transforma acel bărbat daca este
mai slab pe el într-o femeie.
Relaţiile de
familie sunt influenţate de personalitatea părinţilor, de puterea lor de a
estompa ceea ce este rau, de metodele folosite pentru educarea copiilor, de
atitudinea faţă de situaţia de părinte, de ocupatia lor, de gradul lor de
solidaritate.Familia este un grup necesar oricarui individ cu rol de formare şi
dezvoltare cât şi prin oferirea unui loc în care omul să se simtă protejat,aşteptat,şi
iubit.Familia este ceva de nepreţuit,un lucru ce nu se obţine aşa uşor şi nici
nu poate fii impus.
Tema 3: Relaţiile pozitive la nivel familial
În concepția
psihiatrului argentinian Salvador Minuchin, structura familială
este un set invizibil de cerințe funcționale ce organizează modurile
în care membrii familiei interacționează. Pentru menținerea integrității și
menținerea funcționalității unei familii este nevoie ca structura acesteia să
fie flexibilă, să reziste la schimbare până la un anumit punct dar în același
timp să se adapteze atunci când circumstanțele o cer.
Relaţiile dintre membrii
unei familii funcţionează pe principiile sistemice, fiecare element se află în
legătură cu celelalte.
Sistemul familiei este
un ansamblu de elemente care funcționează pe baza unor reguli și dispune de
echilibru. Prin sistem înțelegem nu numai o sumă a părților lui ci și relațiile
dintre acestea. Raportat la familie aceasta este văzută ca o sumă a membriilor
ei componenți și interacțiunea dintre aceștia, aceasta realizându-se după
anumite reguli, având anumite funcții și existând permanent tendința menținerii
unui echilibru în interiorul acestuia. Ca și sistemele în general, familile pot
fi închise(nu relaționează aproape deloc cu mediul înconjurător)sau
deschise(relaționează cu mediul înconjurător). Familiile deschise sunt acele
familii ce au multe relații de prietenie, care își fac vizite reciproce, și
sunt deschiși pentru modificarea regulilor și concepțiilor după modelul altor
familii
Cibernetica, ca ştiinţă care se ocupă de
studiul mecanismelor de feed-back ale sistemelor cu autoreglare, a contribuit
la abordarea familiei prin conceptul de buclă de feed-back – mecanism prin care
sistemul preia informaţia din exterior pentru a-şi regla starea, scopul final
fiind echilibrul şi stabilitatea lui0. Pentru a-și menține stabilitatea și
echilibru dinamic, familia folosește mecanisme de feedback acestea fiind
pozitive sau negative. Feed-back-ul pozitiv este mecanismul prin care informaţia
semnalează nevoia de a modifica sistemul, pentru a-1 face să evolueze. În cazul
familiilor, mecanismele de feed-back pozitiv sunt reprezentate de acţiunile pe
care le întreprind, de exemplu, când copilul merge la grădiniţă sau la şcoală.
În funcţie de reacţiile copilului şi caracteristicile grădiniţei sau şcolii,
părinţii îşi vor reorganiza stilul de viaţă: programul zilnic de muncă, timp
liber, timpul dedicat lecţiilor, tipurile de activităţi extraşcolare etc. Tot
un exemplu de feed-back pozitiv este şi fenomenul autoprofeţiei împlinite (pe
care îl cunoaşteţi de la psihoterapie).
Subsistemul
adulțiilor numit și marital sau al soților, acesta include cei doi soți. Acest
sistem are rolul principal de a modela intimitatea și angajamentul. Pentru
aceasta este nevoie de abilități cum sunt complementaritatea si acomodarea
reciprocă, cu alte cuvinte aceasta însemnând, ambii soți simt că pot fi
independenți dar în același timp și că sunt împreună. Acest subsistem poate
stimula învățarea, creativitatea și creșterea ducând astfel la acomodarea
reciprocă, mai precis la susținerea aspectelor pozitive ale partenerului și la
actualizarea aspectelor creative ale acestora, aspecte inactive până atunci.
Subsistemul marital are nevoie de protecție față de cerințele și nevoile altor
sisteme cum ar fi de exemplu situația cuplurilor cu copii pentru a-și oferi
unul altuia suport emoțional.
Acest subsistem poate
deveni un refugiu faţă de stresul extern şi o matrice pentru contactul cu alte
sisteme sociale. El poate stimula învăţarea, creativitatea şi creşterea, ceea
ce poate duce la acomodarea reciprocă, adică la susţinerea aspectelor pozitive
ale partenerului şi la actualizarea aspectelor creative ale acestuia, aspecte
inactive până atunci.
Relaţiile dintre
membrii unei familii funcţionează pe principiile sistemice, fiecare element se
află în legătură cu celelalte. Dacă analizăm situaţia în termenii ataşamentului
(a conectării emoţionale) atunci când partenerii resimt un ataşament sigur unul
faţă de celălalt acestora le vine mai uşor să fie părinţi implicaţi, să asigure
un paradis sigur şi o bază de siguranţă pentru copii.
Astfel copiii au posibilitatea de a învăţa modele pozitive de relaţionare şi de
gestionare a emoţiilor dificile. Un corp semnificativ de studii clinice ne
arată că copiii cu ataşament sigur sunt mai fericiţi, mai competenţi din punct
de vedere social şi mai rezilienţi în faţa stresului cotidian. Astfel ideea
conform căreia cel mai bun lucru pe care un părinte îl poate face pentru copii
este să relaţioneze pozitiv cu celălalt părinte nu este doar un enunţ
sentimental, ci un fapt ştiinţific.
Cercetările susțin o
corelație pozitivă între atașamentul matur și satisfacția în relație
(MIkulincer et al.2002). Când partenerii
sunt atașați în mod securizat ei raportează cea mai ridicată satisfacție al
relației romantice.
Dennis Bagarozzi, doctor in
psihologie si consilier, considera ca intimitatea este „un proces interactiv
care contine o serie de componente bine structurate si interrelationate” ce au
in centru „cunoasterea, intelegerea, acceptarea celuilalt si aprecierea modului
unic al partenerului de a vedea lumea”.(Bagarozzi, 2001, p. 56).
De exemplu,
intimitatea emotionala este nevoia de a
comunica si impartasii cu partenerul toate sentimentele, atat negative cat si
pozitive. Aceasta componenta poate fi limitata de credinta ca numai
sentimentele pozitive trebuie manifestate, sau dimpotriva numai cele negative,
sau numai anumite sentimente negative sau pozitive pot fi exprimate (doar
bucuria si iubirea, dar nu fericirea sau excitarea, sau doar tristetea si
frustrarea, dar nu si furia sau ura).
Markman, Stanley și
Blumberg (1994) afirmă ca exprimarea unei păreri pozitive, față de partener
este una din cele 4 valori cruciale ale unei relații, împreuna cu angajamentul,
intimitatea și iertarea. Nesiguranțele legate de atașament pot reduce
calitatea relației de cuplu și pot afecta funcționarea familiei.
Relaţiile pozitive şi
durabile în familie, se pot instaura prin:
- respectararea celorlalţi,întărirea situaţiilor constructive,
- depăşirea momentelor care duc la un blocaj relaţional
- necesitatea de a şti face un compliment,de a valoriza pe celălalt,
- a îndrăzni să întrebi,a şti să zici nu
- dezvoltarea spiritului de convingere
- a aduce interlocutorul la o atitudine pozitivă
- favorizarea relaţiilor de încredere
În concluzie relaţiile
satisfăcătoare dintre parteneri sunt mai mult decât preferinţe personale,
acestea sunt şi surse de satisfacţii sociale. Relaţionările pozitive în cuplu,
duc la relaţionări pozitive în familie, şi relaţiile pozitive din familie,
încurajează interacţiunile pozitive în societate.
Tema 4: Relaţiile negative existente ȋntr-o familie
Căsătoria uneşte pe bărbat şi femeie în cea mai firească
comunitate socială, care le contopeste într-o asemenea măsură sentimentele lor
reciproce, concepţiile şi modul de viaţă, interesele şi idealurile lor, încât
între soţi iau naştere relaţii multiple şi de natură diferită, care acoperă
toată gama vieţii spirituale şi sociale, de la relaţii de dragoste şi prietenie
reciprocă, la cele de asistenţă morală şi material, până la relaţii ideologice şi
politice, iar survenirea copiilor creează noi şi variate relaţii între părinţi şi
copii.
Probleme ȋn familie şi
relaţie pot să apară ȋntre
parteneri, soți, părinți, copii, frați, prieteni și alte persoane
importante din viata fiecaruia. Majoritatea
familiilor trec prin momente
dificile ȋn care se confruntă cu probleme ocazionale și conflicte, lucru
care este normal. Cu toate acestea,
uneori, aceste probleme pot deveni copleșitoare. Semne de familie și probleme
de relatie includ cearta frecventă, dezacorduri, supărări,izbucniri, evitare și conflict
fizic.
Aceste probleme pot fi
declansate de diferențele de opinie, de personalitate,de convingeri, valori sau
scopuri pentru viitor. Probleme în familie și de relație poate fi, de asemenea,
cauzate de circumstanțele personale sau evenimente, cum ar fi:schimbare condițiilor
familiale ( copii nou, copiii devin adolescenti , separare /
divorț),schimbare condițiilor de viață (șomaj,
lipsa de adăpost, pensionare,
îmbătrânire, deteriorare a sănătății),problemele financiare,stresul ( presiuni
la locul de muncă / școală, lipsa de timp),sănătatea fizică ( boală, durere
cronică), probleme legate de sexualitate,
alcool sau consumul de droguri,
probleme legate de jocurile de
noroc, intimidarea / hărțuire,dezastre naturale ( secetă, inundații),moartea
unui membru al familiei, prieten, coleg,lipsa de încredere sau respect într-o
relație.
Problemele ȋn cuplu pot
provoca primejdii considerabile pentru membri familiei, aceste probleme pot
duce la:
emoții negative( furie, tristețe, depresie, anxietate); stres,epuizare;
senzație de izolat; dificultăți de nutriţie şi ȋngrijire ȋn mod corespunzător;
dificultăți de concentrare la locul de muncă sau școală; probleme cu alte
persoane(prieteni, colegi, copii)
În interiorul familiei se întâlnesc numeroase
procese şi fenomene familiale ca de exemplu: intercunoaşterea, comunicarea,
cooperarea, conflictul, competiția, negocierea, formarea unor coaliții,
manipularea, etc. Cele mai importante sunt intercunoșterea și comunicarea, ele
stând la baza formării și evoluției cuplului și familiei.
Intercunoasterea este un proces atât voluntar, conştient, dar şi
involuntar, automat, acţiunile directe de autodezvăluire şi dezvăluire
reciprocă se succed şi se interpătrund, iar partea involuntară constă în
comportamentele obişnuite şi automate pe care fiecare partener le realizează
dându-i informaţii celuilalt despre el. Autodezvăluirea şi dezvăluirea
reciprocă au o mare importanţă în stabilirea intimitatii în cuplu şi familie.
Pentru a se dezvălui sau
a asculta dezvăluirea partenerului trebuie ca partenerii să depăşească o serie
blocaje ale intercunoaşterii precum: teama de a nu lăsa pe celalalt să afle
presupusele defecte proprii; teama de respingere sau pierdere, care ar putea
urma dacă celalalt cunoaşte ceea ce tu apreciezi ca fiind un dezavantaj pentru
tine, etc; tendinţa de a judeca propria dezvăluire sau ceea ce dezvăluie
partenerul(a); tendinţa de a te manifesta ca fiind superior partenerului,
falsificând astfel intercunoasterea; mitul conform căruia partenerul trebuie să
intuiască adevărata ta structură bio-psiho-socială şi culturală, dacă te
iubeşte cu adevărat; deprinderi gresite de comunicare. Realizarea procesului
de intercunoaştere nu se poate produce
în afara celui de autocunoastere şi
dezvoltare a încrederii în sine şi în partener.
În comunicarea analogică, mesajul are mai mult decât un referent, astfel un
exemplu ar fi strîngerea unui pumn, putând fi un semn pentru un anumit tip de
comportament (ameninţare, opoziţie, frustrare, agresivitate, etc), sau putând
fi chiar o parte a acestui comportament.
Blocajele de comunicare
în familie, vor fi preluate de către copii şi pe care le vor transfera în
viitorul cuplu pe care îl vor forma. Cele mai frecvente blocaje ale comunicarii
în cuplu şi familie sunt datorate deprinderilor greşite de comunicare: lipsa
ascultării, întreruperea discursului celuilalt, realizarea unor alte activităţi
în timpul discuţiei cu partenerul, aşezarea pe o poziţie superioară folosind
expresii ca: „ştiam asta”, „eu ştiu mai bine, nu trebuie să îmi spui tu”,
„exact asta voiam să spun si eu”, „eu ştiu cel mai bine ce este bine pentru
tine”, etc; timiditatea, jena de a-ţi expune
propriile opinii; reţinerile sau chiar teama în exprimare datorată reacţiilor colerice
ale partenerului, părintelui sau ale
copilului; dominanţa unor mituri ca: „nu e frumos să vorbeşti despre sex,
despre defectele celuilalt”, „nu trebuie să iţi spun eu asta; ar trebui să îţi
dai seama singur(ă) dacă stai cu mine şi pretinzi că mă iubesti”,etc.
Cele mai frecvente blocaje ale comunicării în cuplu şi
familie sunt:
• Deprinderile greşite de comunicare: lipsa ascultării,
întreruperea discursului celuilalt, realizarea unor alte activităţi în timpul
discuţiei cu partenerul, aşezarea pe o poziţie superioară cum ar fi: „ştiam
asta”, „exact asta voiam să spun şi eu”, „eu ştiu mai bine, nu trebuie să îmi
spui tu”, ignorarea a ceea ce spune partenerul sau copilul, atitudinile de
autoritate de genul „eu ştiu cel mai bine ce e bine pentrun tine” etc;
• Timiditatea, jena de a spune, de a exprima propriile
opinii;
• Teama de a se exprima, de reacţiile partenerului,
părintelui sau copilului;
• Miturile – de exemplu „nu e frumos să vorbeşti despre
sex/despre defectele celuilalt”, „nu trebuie să îţi spun asta; ar trebui să îţi
dai singur(ă) seama dacă stai cu mine şi spui că mă iubeşti”, „dacă ne simţim
bine în pat nu mai trebuie să şi vorbim” etc.
Comunicarea
este cheia pentru a rezolva aceste probleme . Vorbind calm și deschis despre
probleme cu cei dragi este primul pas pentru a gasi o soluție .
Tema 5: Elemente specific unei relaţii familiale
În același ritm cu dezvoltarea societății se
conturează și se recontureaza tabloul familiei, văzut prin ochii sociologilor
și ai psihologilor. Vorbim despre trei aspecte geneale privitoare la familie:
biologic, social si juridic. Apare noțiunea de familie monoparentală și cea de
familie sociologică. Rolurile familiei evolueaza de la cea de perpetuare pana
la cea educativă, între acestea doua regăsindu-se funcția economică,
responsabilă de bunastarea și confortul membrilor familiei.
Se
disting mai multe tipuri de familii, diferențele fiind vizibile de la o țară la
alta: familiade o singură peroană, familia formată dintr-un bărbat și o femeie
care coabitează, dintr-un singur părinte și unul sau mai mulți copii, familii
nucleare(propriu-zise) și familii cu trei sau patru generații.
Întrucât
familia reprezintă locul în care copilului ii este asigurată dragostea și grija
în adevarata ei esență, purtând o așa forță de influențare a societății,
Adunarea Generala a O.N.U. a proclamat anul 1994 "AN INTERNAŢIONAL AL
FAMILIEI", prilej cu care s-a atras atentia, întregii lumi, asupra rolului
uriaș pe care-l îndeplinește familia în societatea contemporană.
Este
de la sine înțeles faptul că aceleași raporturi ce se stabilesc in societate se
vor contura și în cadrul familiei, asfel putem vorbi despre relații
interpersonale pozitive sau negative.
Așadar, o relaționare corectă a membrilor familiei în
interiorul acesteia va determina creșterea stimei de sine a fiecărui individ în
parte, optimizarea capacității de dezoltare a potențialului propriu,
fortificând procesul de dezvoltare al personalității individului.
Bibliografie
Mitrofan, I., 1989, Cuplul conjugal.
Armonie şi dizarmonie, Ed. Ştiinţifică şi. Enciclopedică, Bucureşti
Iluţ, P.,2005, Sociopsihologia şi antropologia familiei, Ed. Polirom, Iaşi
Articole
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologia_familiei
, “Psihologia familiei”
- http://psihoterapieintegrativa.wordpress.com/2011/09/23/despre-cuplu-familie-si-relatii-apropiate/ “Despre
cuplu, familie şi relaţii apropiate...”
- http://psihoterapiafamiliei.com/2013/01/23/forta-relatiilor-interumane/“Forţa relaţiilor interumane”,psih. Gyorgy GASPAR (adaptare după S. Johnson –
2008)
- http://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologia-cuplului/
, “Psihologia cuplului”
·http://www.elegia.fr/formations/developper-des-relations-positives-eviter-les-conflits interpersonnels_n12141044 , “Développer des relations positives : éviter les conflits interpersonnels ”
· https://www.lifeline.org.au/Get-Help/Facts---Information/Family---Relationship-Problems/Family-and-Relationship-Problems
- www.scritube.com
- Psihoconsultanta.wordpress.com
Mureşan Ana-Maria
Jarda
Ana
Bercheşan
Alina
Precup Simida Ioana
Salac Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu