SOCRATE SI PLATON

Ø Viața lui Socrate 
Ø Socrate ca filosof
Ø Viața lui Platon
Ø Platon ca filosof

Socrate s-a născut la Atena în dema Alopex, în 470 î.Hr., adică la sfârșitul războaielor medice. Mama sa, Phainarete, era moașă; tatăl său, Sophroniscos, era sculptor.

Socrate a primit educația de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit să învețe muzică, gimnastică și gramatică, adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte.( Gheorghe Vlăduțescu- Cei doi Socrate, ed.Polirom)

Socrate a trăit într-o perioadă de mari transformări politice în Atena, orașul său natal, unde de altfel, în cele din urmă, va fi socotit răspunzător pentru problemele cetății și va plătii cu viața. Mult din ceea ce știm despre Socrate ne-a parvenit prin opera discipolului său, inegalabil Platon, căci Socrate a fost un filosof călător care își preda învățăturile doar pe calea oratoriei și a dezbaterilor publice,el nescriindu-și niciodata opera.

Spre deosebire de filosofii greci dinaintea lui,Socrate era mai puțin preocupat de chestiunile metafizice abstracte, îndreptându-și atenția mai degrabă asupra întrebărilor practice privitoare la conduita noastră în cadrul unei vieți bune și la ce înseamnă aceasta pentru om. În consecință, este deseori numit părintele acelei ramuri a filosofiei cunoscute sub numele de etică. Tocmai preocuparea sa în chestiunile de etică a fost cea care deseori a dus la conflicte cu înțelepții orașului, care îl acuzau de a fi corupt mințile fiilor celor bogați cu idei neortodoxe și revoluționare.

Socrate era cu siguranță un nonconformist, deseori susținând spre consternarea interlocutorilor săi, că avea certitudinea asupra unui singur lucru, anume ignoranța sa. Într-adevăr, Socrate obisnuia să își provoace auditoriul la a găsii definiții pentru diferite noțiuni uzuale ca: frumos, bine sau pietate, doar pentru a dovedii cu judecăți argumentate că toate definițiile propuse și concepțiile comune duceau la paradoxuri sau absurdități. Unii dintre contemporanii săi considerau că există o anumită viclenie în tehnica sa și că Socrate știa mai mult decât lăsa să se creadă. Cu toate acestea, metoda sa era menită să evidențieze pericolul acceptării necritice a credințelor. Adeseori critica, făcând adevarate victime dialectice dintre cei ce pretindeau că dețin cunoștințe certe în privința vreunui subiect. El este cel căruia filosofia îi datorează în mare măsura evoluția către o disciplină modernă a unei reflecții critice continue. Cel mai mare pericol, atât pentru individ cât și pentru societate, aflăm de la Socrate, constă în suspendarea gândirii critice.

Deși admirat de tinerii aristocrați, Socrate și-a făcut inevitabil și mulți dușmani de-a lungul vieții sale. În jurul vârstei de 70 de ani, după ce Atena trecuse printr-o serie de schimbări politice nefericite, a fost adus în fața justiției pe motiv de “corupere a tineretului” si a “lipsei de credință în zeii orașului”. S-ar putea crede că acuzațiile fuseseră aduse în principal pentru a-l determina să renunțe la discursurile sale publice provocatoare și pentru a convinge cetățenii Atenei că noua conducere ducea o politică fermă în privința legii și ordinii. Dacă ar fi pledat vinovat, probabil că Socrate ar fi scapat de proces trăinu-și restul vieții ca cetățean de rând. Totuși, în stilul său characteristic s-a apărat singur cu fermitate, ocărându-și acuzatorii și susținând că Dumnezeu însuși îl trimisese sa practice și să predea filosofia. Odată găsit vinovat, întrebat fiind asupra sentinței pe care consider că o merită, el a sfidat Curtea sugerând o taxă de 30 de minae. Scandalizați chiar și cei care nu îl găsiseră inițial vinovat, și-au schimbat votul și, astfel, mare majoritate a membrilor curții a decis ca Socrate să își afle sfârșitul band o cupa de cucută. Acesta s-a supus legilor cetății și a interzis familiei și prietenilor să ceară amânarea execuției.(Philip Stokes- 100 mari gânditori ai lumii, ed.Lider)

Ca filosof , Socrate  pleda pentru cultivarea rațiunii (valoarea formativă a demersului său), pentru permanenta problematizare, menirea educatorului fiind aceea de a-l conduce pe discipol spre conștientizarea posibilităților de care dispune și spre o valorificare productivă a cunoștințelor accumulate.(Curs doctrine pedagogice de Ion Albulescu)

  PLATON

          S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston  și ca mamă pe Perictione. Numele de naștere al său era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său lat. Copilăria îi este marcată de războiul peloponesiac și de luptele civile între democrați și aristocrați.

La 20 de ani îl cunoaște pe Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnăbușit și s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze , dialogurile de tinerețe purtând marca puternică a filosofiei socratice.(Gheorghe Vlăduțescu- Cei doi Socrate, ed.Polirom)

Discipol al lui Socrate și fondator al Academiei-prima instituție de înaltă educație, Platon este gânditorul cu cea mai mare și răspândităinfluiență în istoria filosofiei.

          Lumea experiențelor este iluzorie, afirmă Platon, din ce moment ce doar ceea ce este neschimbător și etern este real, idée împrumutată de la Parmenide. Așadar, continuă el, trebuie să existe o lume a formelor eterne, neschimbătoare , care sunt modele ale fenomenelor efemere pe care le observăm cu ajutorul simțurilor. Potrivit lui Platon, deși există mulți cai,pisici și câini, ei sunt cu toții creați după o singură formă universal, respectiv: calul, câinele și pisica. În mod asemănător, tuturor oamenilor le corespunde forma universal: om. Influiența acestei idei asupra gândirii creștine, în care omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu este doar una dintre multele modalități în care Platon și-a pus amprenta asupra teologiei creștine.

          Teoria platoniciana a Formelor nu privea doar obiectele material. El consider că există forme ideale ale conceptelor abstracte sau universal, ca frumos,dreptate, adevăr, și ale conceptelor matematice, anume numărul și clasa. Într-adevăr influența lui Platon se simte puternic și astăzi, atât Frege cât și Godel susținând concepția platoniciană în acest sens.

          Teoria Formelor se regăsește și în Republica, cea mai cunoscută și dezbătută lucrare a sa. În încercarea de a înțelege natura și valoarea dreptății, Platon ne ofera o viziune a unei societăți utopice condusă de o elită formată din gardieni educați de la naștere în spiritual conducerii,restul societății fiind împărțită în soldați și oameni de rând. În cadrul Republicii, cetățeanul ideal este acela care înțelege că trebuie să își pună talentul propriu în slujba întregii societăți și își asumă această sarcină. Se pune puțin accent pe libertatea și drepturile individului în Republica lui Platon, căci totul este cu rigozitate controlat de conducători, pentru binele statului ca întreg.

          Societatea ideală, în forma prezentată de Platon, rămâne și astăzi un subiect deschis controversei.(Philip Stokes- 100 mari ganditori ai lumii, ed. Lider)

          Educația, consider Platon conștient de funcția socială și culturalizatoare a acesteia, trebuie să devină o chestiune de ordin public, realizată cu profesori aleși de cetate și controlați de magistrați speciali. În acele vremuri, un astfel de deziderat era realizat doar în cetățile aristocratice, precum Sparta, în altele având un caracter privat. Statul trebuie să se preocupe de educație dintr-un motiv simplu de înțeles: polisul nu poate exista și prospera decât dacă toți cetățenii beneficiază de o educație care să îi facă în stare să ia decizii politice adecvate.

          Educația este garantul stabilității, ordinii și armoniei, de aceea, ea trebuie organizată de cetate.(Curs doctrine pedagogice de Ion Albulescu)

BIBLIOGRAFIE:

·        Gheorghe Vlăduțescu- Cei doi Socrate, ed.Polirom

·        Philip Stokes- 100 mari ganditori ai lumii, ed. Lider)

·        Curs doctrine pedagogice de Ion Albulescu

Autori:

·        Gălan Anuța-Ionela

·        Persecă Ioana

·        Solcan Simona-Virginia

·        Telcean Mihaela-Alina