Analiza comparativă, specificul familiei și al vieții de cuplu raportate la două etape istorice diferite

Ø Semnificația familiei în societate

Ø Familia în Evul Mediu

Ø Familia în Epoca Modernă

Ø Comparația semnificației familiei între cele două perioade istorice

Familia este cel mai adecvat mediu de structurare intelectuală, afectivă și volitivă a personalității copiilor, climatul și atmosfera familială devenind cadru de ambianță materială, spirituală și afectivă în care se vor forma copii.

Milenii de-a rândul, familia a însemnat totul, a fost rezervorul uman al istoriei, a fost primul nucleu al civilizației, a însemnat stabilitate în timp și speranță pentru viitor.

Prima formă de organizare a societății a fost aceea bazată pe familia lărgită sau clan-forma tribală. Legăturile de rudenie făceau ca această societate să aibă o mare stabilitate. Orice atac împotriva unuia dintre membrii ei era un atac împotriva întregului clan. Tatăl era cel care avea rolul dominant, se mai găsesc și astăzi asemenea formule de organizare tribală in diferite zone ale Pământului. Legăturile au rămas aceleași, la fel de puternice, de parcă istoria ar fi rămas pe loc ( ”Program de educație pentru viața de familie” ).

FAMILIA ÎN EVUL MEDIU

Familia ca nucleu al societății apare abia în Evul Mediu, fiind puternic promovate legăturile de sânge, rudenii de tot felul și încuscririle. În această perioadă, legăturile economice și materiale erau cele mai importante, dragostea nu avea nimic de-a face cu căsătoria, femeia fiind tratată ca un trofeu de război sau obiect de schimb contra zestrei care consta fie în bani sau proprietăți, fie în titluri sau poziție nobilă în societate.

Pe măsura creștinării crescânde a societății lucrurile au început să se schimbe, iar liberul consimțământ al tinerilor era practicat în cadrul cununiilor ortodoxe, fapt care aduce dragostea ca liant al cuplurilor și motiv pentru căsătorie. Căsătoria a început să fie realizată în funcție de vârstă, astfel mirele trebuia să fie cu câțiva ani mai mare decât mireasa.

Odată cu evoluția societății, căsătoria a devenit unul dintre pilonii centrali ai societății moderne, iar ea există în aproape orice tip de societate.

FAMILIA ÎN EPOCA MODERNĂ

Epoca Modernă redefinește modelele relaționale și rolurile familiale punând accentul pe cauzalitatea socială a modificărilor familiei.

Relevând esența familiei burgheze, prin principala sa funcție – acumularea, păstrarea și transmiterea prin moștenire a proprietății Societatea Burgheză dă naștere unei vieți de familie lipsită de suflet, unei iluzii a acesteia, care, subordonând atracția reciprocă și iubirea intereselor economice, conduce indubitabil la dizolvarea familiei.

Primatul interesului economic în căsătorie ”mutilează psihologic rolurile conjugale și parentale”, decepționează și înstrăinează soții, devalorizând sensul uman al instituției căsătoriei.

Analizând comparativ familia între cele două perioade istorice putem observa că structura ei este aceeași atât în Evul Mediu cât și în Epoca Modernă. În Epoca Modernă s-a schimbat modul de conviețuire al acestora fapt ce dovedește dezvoltarea generală a societății și a celor ce conviețuiesc în ea. În Evul Mediu femeia era văzută ca un trofeu, căsătoria se realiza pe baza unor câștiguri materiale și statuturi sociale. Iubirea nu era folosită drept scop în realizarea căsătoriilor, tot ce conta erau banii și statutul.

Căsătoria bazată pe iubire se realizează abia în Epoca Modernă, când scopurile realizării acesteia erau mult mai bine definite, acestea constau și în satisfacerea unor nevoi personale și sentimentale.

Moștenirea are un rol foarte important pentru întemeierea familiei atât în Evul Mediu cât și în Epoca Modernă, deoarece ajută în dezvoltarea economică a fiecărei familii.

Educația copiilor în Evul Mediu se realizează mai mult în sânul familiei, pentru obținerea hranei și pentru a se descurca singuri.

În Epoca Modernă educația se realizează atât în familie cât și în societate, astfel încât cei instruiți să devină mult mai ușor o valoare pentru aceasta.

 În concluzie, familia a existat încă din începuturi, a fost locul de naștere al copiilor, al creșterii, al educației și a devenirii lor, oameni ai societății și valori ai acesteia.

       Bibliografie:

• *Familia si rolul ei in educarea copilului-Elena Bonchis,Polirom 2011

• *Cuplul conjugal,armonie si dizarmonie-Iolanda Mitrofan ,Editura stiintifica si enciclopedica,Bucuresi 1989
Autori:  

·       Gălan Anuța – Ionela

·       Persecă Ioana

·       Solcan Simona – Virginia

·       Telcean Mihaela – Alina

\