După
caderea comunismului in anul 1989 în
România se aduce in discuţie de cele mai multe ori doar realizăriile strict
economice si de multitudinea de schimbări care s-au produs asupra unei mase de
oameni plecaţi pe alte meleaguri , de realizările materiale si profesionale
care au avut loc odată cu liberalizarea graniţelor ţării, insă foarte rar este adus în discuţie şi
preţul care a fost plătit si este plătit de copii acestora.
Perioada
post-decembristă a deschis oamenilor porţile spre tări mult mai stabile din
punct de vedere economic , politic , ţări unde au putut profesa la standarde
mai înalte sau chiar din contră, au renunţat la statutul socio-profesional din
ţară pentru realizări materiale . Din
perspectiva multor părinti bunăstarea copiilor este mult mai importantă de aceea
au optat petru locuri de muncă departe de ţară si au decis să plece împreună cu
toţi sperând la un trai şi o viaţă mai bună.
Un
fenomen care i-a amploare tot mai mult
mai ales in ultimii ani în urma crizei economice este revenirea
familiilor plecate înapoi în ţară si
confruntarea copiilor acestora cu o nouă realitate economică, socială si
culturală . Odată cu reintroducerea în ţară copii au nevoie de o reintegrare în
şcoală si în societatea românească.
Un
prim lucru pe care părinţi ar trebuii să –l facă înainte de a revenii în ţară este acel de a-i
pregătii pe copii pentru aceasta prin explicarea motivelor fără a-i face să se
simtă vinovaţi .
Mai
apoi conform specialiştiilor care au redactat studiul :” Remigraţia copiilor
români” ne spun ca 6000 de copii
remigraţi au dificultăţi de readaptare , de învăţare si probleme de natură
psihologică , ce riscă sa le afecteze dezvoltarea.
Dintre
aceşti copii , 30% prezintă probleme de readaptare , comportamentale , de
învăţare , de atenţie si relaţionare.
Dificultăţiile
în învăţarea şcolară reprezintă manifestări ale đereglării procesului de
învăţare , ele reflectă nu numai perturbarea activităţii ci si a întregului
sistem psihic.
„Formarea
integrală , deplină si armonioasă a personalităţii autonome si creative impune
perspective interdisciplinare si mai ales trandisciplinare „ ( V.Chiş , 2005 ,
p.24 ) în educaţia contemporană .
De
multe ori când un copil are rezultate scăzute la invăţătura , părinţii şi
cadrele didactice presupun că nu şi-a dat suficient silinţa . Acest lucru ar
putea fi în întregime adevărat , dar nu ar trebui să se ramână la această
explicaţie , deoarece problemele şcolare suunt doar foarte rar determinate de o
singură cauză . Alte întrebări posibile sunt : ce împrejurări ar fi putut
genera această situaţie ? De ce elevul nu îşi dă silinţa ? Nu poate? Nu vrea?
Ce îl împiedică?
În
literatura de specialitate găsim diferite definiţii ale acestei sintagme ,
elaborate din diferite perspective , în funcţie de care fenomen a fost
investigat. Dicţionarul de pedagogie ofera o definiţie nu foarte complicată
care suferează doar într-o anumită manieră
aproximativă la ce se referă dificultăţiile de învăţare : „
Dificultăţiile de învăţare se manifestă mai ales in domeniul randamentului .
Cel mai adesea sunt legate de insuccese repetate şi au influenţe nedorite în
dezvoltarea personalităţii”.
Implicaţii la nivelul
diferitelor componente ale personalităţii
Dificultăţile
de învăţare sunt prezente la oricare vârstă , chiar şi în adolescenţă şi la
maturitate, dar frecvenţa cea maimare este în perioada copilăriei mici şi
mijlocii- o perioadă cu relevanţă specială în modelarea personalităţii
individului, din perspectivă cognitivă ,
dar şi afectiv-motivaţională.
Elevii
cu dificultăţi de învăţare au nevoie de organizarea învăţării – în clasă şi în
afara acesteia- în funcţie de cerinţele lor educative. O consecinţă didactică
imediată a acestei concluzii unanim acceptate în pedagogia contemporană este
necesitatea individualizării învăţării , funcţie de resursele psihologice ale
grupului-clasă , precum si ale fiecărui elev. Amintim , în acest sens ,câteva
acţiuni educaţionale generale, în concordanţă cu acele paradigme educaţionale
care sunt acceptate în prezent :
1.
Cunoaşterea
psihopedagogică a elevilor, a particularităţilor lor şi a diferenţelor dintre
ei :
2.
Conceperea
de trasee curriculare alternative,care să fie parcurse în modalităti flexibile
;
3.
Oferirea
de trasee educaţionale flexibile, particulare, specifice, personalizate;
4.
Propunerea
de situaţii de învăţare , susceptibile de a genera experienţe de învăţare şi
formare consecutive şi pozitive , funcţie de profilul individual al elevilor;
5.
Proiectarea
şi folosirea strategiilor flexibile şi deschise;
6.
Amenajarea
corespunzătoare a mediului educaţional ( ambientului) în aşa fel încât el să
devină factor favorizant de intervenţie în învăţare şi remediere a problemelor
de învăţare;
7.
Valorizarea
relaţiilor sociale de la nivelul clasei si al şcoloo în favoarea procesului de
învăţare şi promovarea învăţării prin cooperare şi a parteneriatului
educaţional
Principala
cerinţă în organizarea si dirijarea învăţării este individualizarea
strategiilor şi metodelor folosite pentru elevii cu dificultăţii de învăţare.
În acest sens,este necesar ca profesorii să cunoască , să construiască şi să
poată folosi o serie de strategii didactice cu care să identifice şi să
sprijine procesul de înlăturare a dificultăţiilor de învăţare în clasă. În
viziunea noastră , indiferent de nivelul de şcolaritate, cerinţele fundamentale
care ar trebui să fie în atenţia cadrului didactic ( profesori, institutori,
învăţători ,educatoare) ce educă elevi cu dificultăţi de învăţare sunt
urmatoarele:
·
să
cunoască cât mai bine, în profunzime dificultătile de învăţare transversale ale
fiecărui elev, dificulltăţi de învăţare specifice anumitor arii curriculare si
discipine de studiu ,precum si modul lor de manifestare;
·
să se
asigure că elevii aflaţi în situaţie dificilă deţin achiziţiile
(cunoştiinţe,capacităţi,abilităţi etc.) necesare depăşirii situaţiei de criză în care se află;
·
să
adapteze resursele metodologice şi procedurale,precum şi pe cele materiale la
specificul difiiculăţilor de învăţare , în scopul diminuării şi depaşirii
acestora;
·
să
procure sau să confecţioneze material de sprijin( mijloace de învăţamânt )
atunci când este nevoie;
·
să-şi
rezerve la fiecare oră un timp necesar pentru a evalua in manieră formativă
eficientă activităţiilor de învăţare şi de predare ,pentru a sprijini astfel
eforturile elevilor cu dificultăţi de învăţare si pentru a regla condiţile
învăţării.
Ne
propunem în cele ce urmează o prezentare
a domeniilor manifeste ale dificultăţilor de învăţare:
1.
Componenta
cognitivă
2.
Componenta
afectivă
3.
Componenta
motivaţională
4.
Componenta
volativă
5.
Componenta
caracterială şi temperamentală
Implicaţii
relaţional –educaţionale
1.
Factorii
familiali- familia, prin tonalitatea si atmosfera sa afectivă , prin
dimensiunea sa culturală şi gradul ei de integrare socială, constituie un mediu
educativ determinant. Edmundo Buentello este de părere că un copil cu tulburări
comportamentale poate să fie produsul unei familii insuficiente din punct de
vedere psihologic, moral,economic,educativ sau sociologic (apud Neacşu , I.,
1978)
Carenţele
de ordin educativ
·
greşelile
educative ale mamei în prima copilărie au o mare însemnătate deoarece privează
copiii de afecţiunea şi căldura pe care o reclamă dezvoltarea lor.
·
funcţie
de criteriul autorităţii personale , există mai multe tipuri de tată:
autoritar,despotic,violent,slab,incoerent,supraocupat.
·
lipsa
de autoritat pentru copi determină starea de incertitudine,nesiguranţă şi de
nelinişte traumatizantă.
Pedeapsa-
factor familial care frânează învăţarea şcolară
Cel
mai adesea, pedeapsa are un caracter extrinsec pronunţat şi, implicit ,o
eficienţă foarte scăzută şi infuenţă negativă şi asupra nivelului de aspiraţie
al celui care învaţă.
ETIOLOGIA DIFICULTĂŢILOR DE
ÎNVĂŢARE .
Factorii
primari care influenţează procesul învăţării sunt cei care personali. I.Neacşu (1978) este de părere că,
indiferent de natura variabilelor care interacţionează cu personalitatea
subiectului educat,ele se manifestă în funcţie de o legitate dinamică , a
subiectului , numintă rata dezvoltării individuale (R.D.I). acesta are
următorii parametri: înlalţimea, greutatea,forţa de strângere ,vârsta lecturii,
vârsta educaţională , vârsta pentru matematică , nivelul maturităţi sociale,
nivelul maturităţii emoţionale.
Cauzele
care determină în mod semnificativ
apariţia dificultăţilor de învăţare pot
fi incluse în următoarele grupe
1. Cauze
biologice si fiziologice
·
naşteri
premature (proximativ 70% dintre cazurile de copii născuţi prematur);
·
naşteri
cu travaliu prelungit;
·
boli cronice sau contagioase care presupun o
absenţă îndelungată de la şcoală;
·
probleme
hormonnale şi perturbarea proceselor biochimice la nivel neuronal;
·
probleme
metabolice şi deficit de vitamine,calciu,magneziu etc;
·
leziuni
şi disfuncţii cerebrale minime;
·
tulburări
funcţionale ale sistemului limbic.
2. Cauze psihologice
·
nivelul
intelectual situat în zona intelectlui de limită;
·
tulburări
afective care induc copilului reacţii de opoziţie , de emisie, de refuz, de
izolare, uşoare dezechilibre emoţionale;
·
tulburări
de limaj si tultubări de schemă corporală, lateralitate, orientare, organizare
si structurare spaţio-temporală;
·
probleme
de percepţie discrete şi greu de sesizat
·
ritm
lent si inegal al dezvoltării psihice;
·
imaturitate
psihică generală cu tendinţe de infantilism prelungit;
·
carenţe
motivaţionale şi prezenţa complexelor de inferioritate;
·
timiditate
excesivă ,fobie şcolară , diminuarea aptitudinilor pentru şcolaritate, etc.
3.Cauze
ambientale-de mediu
a)cauze care
provin din mediu şcolar:
·
organizarea
deficitară a activităţilor de învăţare si supradimensionarea conţinuturilor;
·
supraîncărcarea
claselor şi afectarea comunicării optime între elevi şi profesor;
·
schimbarea
frecventă a unităţilor şcolare sau a profesorilor;
·
insuficienţe
din partea personalului didactic-slaba pregătire psihopedagogică , lipsa
experienţei didactice, utilizarea unor metode de lucru neadecvate( abuz de
metode verbale, lipsa materialului didactic, agresivitate verbală)
·
stresul
şcolar prelungit.
b)cauze care
provin din mediul familial
·
condiţii
socioculturale şi materiale precare;
·
hiperprotecţie
şi dirijsm excesiv al copilului;
·
carenţe
ale ambianţei familiale şi absenţa confortului afectiv al copilului;
·
familii
dezorganizate sau climat familial tensionat;
·
exemple-modele
negative din partea părinţilor sau a fraţilor mai mari, alcoolism,violenţă
intrafamilială;
·
dezinteres
din partea părinţilor pentru pregătirea şcolară a copilului;
·
absenţa
unor modele şi a sprijinului în situaţii de învăţare mai dificile;
·
comunicarea
precară sau inexistentă între părinţi,
între părinţi şi copii; c)cauze sociale care ţin de comunitate:
·
neasigurarea
pentru copii a condiţiilor de frecventare regulată a programului şcolar din
pricina distanţelor prea mari între şcoală si domiciliul copilului sau a altor
condiţii specifice diferitelor localităţi;
·
sprijinul
suprerficial sau absenţa sprijinului comunitar, prin servicii de asistenţă şi
asigurări sociale pentru familiile aflate în dificultăţi socioeconomice şi care
nu îşi pot permite şcolarizarea copiilor.
·
condiţile
precare din unele şcoli din cauza investiţilor reduse promovate în unele zone;
·
fenomenul migraţiei ,sărăcia, zone ,cartiere cu risc ridicat
pentru comportament antisocial, delicvenţă juvenila, consum de stupefiante etc.
d)cauze
relaţionare:
·
dificultăţi
de comunicare (limbaj nedezvoltat,sărac, dezorganizat din cauza lipsei de
stimulare, tulburări de articulaţie ,ritm,flenţă , voce,tulburări de
relatare-evocare,lipsă de sociabilitate,introversiune accentuată de simptome
din spectrul acustic, etc.);
·
dificultăţi
de integrare în grup ( respingerea de către membrii
grupului,marginalizarea,izolarea).
4. Cauze necunoscute-acoperă
aşa- numita sintagmă „etiologie neprecizată”
sau „ nediferenţiată”, evidentă
în unele cazuri de deficienţă minimală uşoară sau situată la limita
normalităţii, în stări de cvasinormalitate pregnantă ,când este foarte dificil
de stabilit un sindrom bine definit.
SUMARUL CAZULUI:
-
Antecedente medicale :
fără probleme medicale deosebite.
-
Diagnostic pshihologic:
intelect normal superior ,dificultăti de învăţare ,tulbubări de comportament
,agresivitate, comportament opozant faţă de mama lui.
-
Relaţiile în colectivul
de elevi şi relaţiile cu cadrele didactice: comportamentul copilului C.A. este
caracterizat prin agresivitate faţă de colegii şi prietenii lui cât şi faţa de
mama sa si fratele lui mai mic ,comportament negativist şi uneori opozant.
-
Limbajul:
superior,utilizează corect limbajul verbal,foloseşte un vocabular bogat,nu are
dificultăţi ,tublurări de pronunţie
-
Comportament
social-cultural: ostil-agresiv,uneori nesociabil.
INFORMAŢII GENERALE DESPRE ELEV:
ELEVUL: C.A.
VÂRSTA:
11 ani.
CLASA: a
IV-a
Tatăl
copiluli C.A. a plecat în Danemarca în urmă cu 7 ani ,el cu mama sa a rămas în
România. La vârsta de 5 ani a copilului C.A. mama lui a adus pe lume încă un
baieţel ,deşi el neagă că nu era gelos pe fratele său mai mic se observa vizibil
că acesta simţea că atenţia mamei de care se bucura doar el s-a focalizat pe
fratele său mai târziu.
Uneori
avea tendinţa de a-l lovi sau de a nu-l îngrijii atunci când mama sa îi spunea
să aibă grja de el sau să fie atent la fratele său.
Deasemenea
el neagă că ii este dor de tatăl sau şi că îi simte lipsa însă atunci când
vorbeşte cu el are lacrimi în ochii şi îi povesteşte tot ceea ce el face şi ce
nu îi convine în legatură cu mama lui. Tatăl său ,atunci când se întoarce acasă din străinătate îi aduce tot
ceea ce şi doreşte însă nu-şi dă seama ca bani şi cadourile nu pot înlocuii
clipele împreună ,clipele când copilul nu-l are pe tata lângă el. Întotdeauna
când are vre-o reuşită sau îi se întâmplă ceva spune: „dacă tata ar fi
aici....” .
Despre
relaţia cu mama lui se pot spune multe; nu e vorba de o relaţie tocmai
bună,deoarece ea face diferenţe între el şi cel mic. Ea spune întotdeauna: „
C.A. are caracterul tatălui său , şi de aceea este atât de neastâmpărat, de
neascultător, de agitat şi agresiv cu fratele lui şi cu toţi ceilalţi din jur.”
Copilul
se simte neacceptat de mama sa ,si când îi spune tatălul său, acesta vorbeşte
cu soţia sa însă se pare ca e totul înzadar.
Informaţii
despre traseul educaţional al elevului:
Elevul
C.A. a frecventat constant grădiniţa unde a fost apreciat de către educatoare
ca fiind un preşcolar cu potenţial ,bine integrat şi adaptat grupului. Chiar îi
zicea mamei: „ are o minte sclipitoare”
La
încadrarea în clasa a I-a a manifestat uşoare dificultăţi de adaptare la noul
mediu şcolar pe care le-a depăşit cu succes, având sprijinul şi ajutorul mamei
şi al tatălui care îl telefona zilnic şi îl sprijinea,
Însa
totodată cu începerea clasei a I-a au
început şi problemele mai serioase. Elevul C.A. nu se întorcea de la
şcoală deabea seara la orele 8-9. Traseul lui de la şcoală acasă nu era
niciodata acelaşi. El se oprea cu fiecare copil şi se juca până când acesta nu
mai avea cu cine.
Când
îl întrebam de ce face aceasta el îmi răspundea:.” Andreea,dacă tata nu e acasă
să mă ajute la teme ,cu mama doar mă cert şi mai bine nu ma duc acasă şi nu am
de le făcut”. Când a auzit tatăl ce face C.A. s-a reântors în ţară si nu a mai
plecat până acesta nu şi-a terminat clasa I-a.
C.A.
s-a descurcat bine , a terminat anul şcolar foarte bine, a luat premiul I ,era
fericit alături de familia sa şi toate mergeau bine. Însă din clasa a II-a au
început din nou problemele, tatăl său a plecat din nou deoarece lipsurile
financiare au început să apară şi a fost nevoit să plece iaraşi.
C.A.
s-a simţia abandonat şi trădat. De atunci copilul n-a mai fost acelaşi. La
şcoală a început să fie agresiv cu colegii lui, şi chiar cu învăţătoarea. Când
ajungea acasă îşi vărsa supărarea pe fratele său mai mic şi pe mama lui. A
început să nu mai înveţe, mergea cu temele nefăcute , nu mai era atent la ore
şi nu mai oferea atenţie nimănui. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate şi notele
sale au început să scadă.
DESCRIEREA COMPORTAMENTULUI ELEVULUI ÎN
CONTEXTE FORMALE,NEFORMALE ŞI INFORMALE
În
urma discuţiilor cu C.A. am aflat că nu are nevoi materiale sau financiare, el
afirma :” am tot ce mi trebuie”.
C.A.
neagă faptul că i-ar lipsi tata , nu se simte trist şi nu îi duce dorul „ simt
că e bine aşa”. Nu era mulţumit de situaţia familiei sale , însă considera că
dacă nu merge acasă până seara şi se joaca cu toţi copii este mai bine. Acest a
revenit la obiceiul pe care-l avea cu un an în urmă.
Are
numeroase probleme la şcoală, nu îi mai place să înveţe, notele sale au scăzut
considerabil după plecarea tatălui înapoi în Danemarca. Atunci când mama lui îl
punea să înveţe se plictisea şi credea că acest lucru reprezintă o pierdere de
timp. Nu învăţa deloc în timpul zile, temele şi le făcea superficial a doua zi
la şcoală , în timpul pauzelor sau seara când ajungea acasă.
O
problemă majoră care poate fi observată la C.A. este comportamentul său
agresiv. S-a integrat în mijlocul unui grup de prietenii cu un comportament
antisocial, toţi având vârste mai mari decât a lui. Astfel, cu prietenii mai
mari de la bloc merge în baruri, bea energizante , şi poate că fumează.
Deoarece într –o zi mama lui a plecat la cumpărături şi când a ajuns la magazin
vânzătoarea i-a spus ca are de plătit un pachet de ţigări. Mama a rămas şocată
deoarece ea nu fumează , singurul din familie care fumează este soţul ei însă
el era în străinătate. Atunci ea a întrebat-o pe vânzătoare că de când are de
plătit iar ea i-a răspuns:” C.A. a fost mai devreme la magazin şi a cerut un
pachet de ţigări pentru tatăl lui şi mi-a zis ca-l plăteşti tu mai târziu”. Mama
a rămas socată şi a plecat repede acasă , când a ajuns acasă C.A. mirosea a
ţigări şi binenteles că l-a pedepsit şi l-a sunat pe tatăl copilului. Acesta
l-a întrebat pe băiat ce a făcut cu tigăriile însă copilul ca să-l pedepseasca
pe tata ca nu era lângă el nu i-a răspuns şi nici nu a recunoscut că el a luat
tigările şi nimeni nu a putut să-i facă nimic,
Neavând
afecţiunea tatălui de care avea atâta nevoie C.A. încearcă să-şi redirecţioneze
afecţiunea spre cei care îl acceptă şi îi aferă importanţă. Părinţi au ajuns pe
locul doi pentru el, fratele său cel mic deasemenea şi binenţeles că şi şcoala.
Faţă de colegii lui se simte mai superior, mai liber .Cu toate că neagă că ii
lipseşte prezenţa masculină în casă ,deseori este trist cănd vorbeşte de tata lui.
DISPONIBILITATEA DE A COMUNICA ŞI DE A
COOPERA, ATUTUDINEA ÎN COMUNICARE
Elevul
C.A. este puţin comunicativ şi cooperant la nivelul grupului şcolar, în
contexte formale mai ales ,iar atitudinea în comunicare este una agresivă şi batjocoritoare. Întotdeauna simte nevoia
de a ieşi în evidenţa prin atitudinile lui.
La
acivităţile nonformale şi informale este mai disponibil spre comunicare, iar în
contextul securizat al cabinetului de consiliere se evidenţiază o nevoie acută
de comunicare ,pe fondul încrederii şi atitudinii de acceptare necondiţionată.
În
situaţile formale refuză vehement colaborarea cu alţi copii sau colegi,dar în
contexte nonformale este mai cooperativ ,acceptă să colaboreze într-un grup
socioeducaţional de suport pentru elevii cu părinţi plecaţi.
INFORMAŢII DESPRE NIVELUL SĂU COGNITIV ŞI
DESPRE NEVOILE SALE EDUCAŢIONALE
În
sala de clasă, când se desfăşoară activităţi şi este prezent,elevul participă
inconstant. Este agitat ,permanent în mişcare. În relaţia cu colegii sau cu cei
de vârsta lui deseori este agresiv,violent.
Comportamentul
şcolar al elevului C.A. este dezorganizat , dominant de lipsa de motivaţie
pentru învăţare .
INFORMAŢII DESPRE PERSOANELE ÎN
GRIJA CĂRORA A RĂMAS ELEVUL
C.A.
locuieşte în prezent cu mama lui şi cu fratele său mai mic cu care nu se prea
înteleg bine. Relaţia lor se rezumă doar la ceartă, mama sa nu îl înţelege
foarte bine şi îl ceartă doar pe el din orice. Fratele său mai mic este
conştient că atunci când se întâmplă ceva cu oricare dintre ei C.A. este de
vină si el nu va fi certat. De exemplu : într –o zi ,când eram acolo cu ei, cei
doi băieţi au început sa se certe din cauza unei jucării care era a lui C.A.
însă cel mic o dorea pentru el. Dintr-o dată cel mic a început să ţipe şi in
secunda a doua a ajuns mama şi a început să-l certe şi chiar să-l lovească pe
cel mare, atunci eu i-am zis : „de ce tot el este de vină când ambi sunt de
vină. De ce întotdeauna C.A.este cel vinovat?”
Mama
lor nu a ştiut ce să mai zică şi le –a luat jucăria şi a ascuns-o, însa C.A. a
fost foarte dezamăgit de reacţia mamei şi a început să plângă şi a ieşit din
casă.
PRECIZAREA PARTENERILOR IMPLICAŢI ŞI A MODALITĂŢII DE ASIGURARE A COOPERĂRII ÎNTRE ACEŞTIA
-
MAMA(pentru că se află
în îngrijiea ei, este necesar ca ea să-l sprijine mai mult şi nu doar să-l
învinovăţească pentru orice se întâmplă);
-
Educatoarea( cu rol
important în motivarea elevului pentru a învăţa);
-
Consilierul şcolar(care
contribuie la discuţii , oferire de sugestii în corectarea cogniţiilor
iraţionale);
CONCLUZII
Concluzionând,putem spune că
programul de intervenţie a avut rezultate sconante , în sensul diminuării
simptomatologiei asociate abseţei tatălui din ţară:
-creşterea calităti şi
nivelului interacţiunilor sociale în context formal ,ca urmare a concertării
implicării diferitelor resurse umane participante la program, inclusiv în
contexte neformale şi informale;
-reducerea reacţiilor
emoţionale anxio-depresive ascociate plecării tatalui;
-scăderea fecvenţelor
manifestărilor agresive şi a comportamentelor neadecvate’
-creşterea interesului şi alocarea
mai multe resurse atenţionale în clasă ;
-intensificarea implicării
elevului în activităţile propuse;
-creşterea satisfacţiilor
legate de activităţile şcolare şi de prezenţa la şcolă;
BIBLIOGRAFIE
CATALANO, H (2008) „Migraţia –o nouă cauză a
dificultăţilor de învăţare în şcoala contemporană”, în revista Educaţia 21,nr
6, M.Bocoş(coord),editori M.Ionescu;M.Bocoş; V.Chiş; I.Albulescu ; C.Stan
,Editura Casa Cărţii de Ştiinţă ,Cluj-Napoca, pp.151-164.
Catalano.H,”Dificultăţi de învăţare transversale ,
Program De Intervenţie Educaţională Pentru Elevii Cu Părinţi emigranţi” Editura
: Paralela 45, pp( 88-95), (96-101) ,(108-115), (116-123),
Proiect
realizate de: -COSTEA ANDREEA NICOLETA
-MOISIL FLORICA
-STRÂMBU CARMEN TEODORA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu