Familia

Premise pentru menținerea armoniei în viața de cuplu 

1 Tipuri de cupluri

2 Apariţia unui copil în cuplu

3 Concubinajul

                                   Tipuri de cupluri

        A începe o relaţie de cuplu nu presupune şi sfârşitul creşterii personale,a partenerului şi a relaţiei de sine.Fiecare om se dezvoltă şi creşte emotional în fiecare zi.Tot aşa  relaţia va creşte şi poate se va maturiza în timp.Cu toate acestea experienţele personale pot împinge partenerii să se pună în poziţii greşite în relaţia de cuplu ducând astfel la relaţii care în timp vor deveni foarte greu de gestionat pentru cei  doi parteneri.

Fiecare dintre noi are o hartă pe care sunt înscrise experienţele de viaţa şi urmele lăsate de aceste experienţe.

    Sunt relaţii în care unul dintre parteneri este temperamental si exploziv iar celălalt este tăcut şi foarte calm. Cu siguranţă ambii parteneri au dificultăţi în a-şi exprima emoţiile dar împreună par a se completa. Temperamentalul scoate relaţia din rutină din când în când iar celălalt aplanează conflictele.  La început cei doi parteneri sunt orientaţi unul spre celălalt, fiind centraţi spre descoperirea reciprocă.Cu timpul,nevoia de a sta tot timpul împreună dispare,relaţia începe în acest punct să se integreze în viaţa de zi cu zi a celor doi parteneri. Bineînţeles că o mare parte din timp îl vor petrece împreună, dar este nevoie şi de o mica distanţă pentru că altfel se va produce efectul de sufocare. Acest gen de relaţie, numită şi relaţie simbiotică, duce în timp spre ideea că cei doi sunt una şi aceeaşi persoană, că şi-au pierdut individualitatea şi identitatea. Pot fi recunoscuţi prin folosirea predominantă a pronumelui personal “noi” in loc de “eu”. În timp, unul dintre parteneri va dori să se desprindă şi ruptura, adesea, este una brutală şi duce spre ruperea cuplului. Nevoia de spatiu în relaţie este resimţită de ambii parteneri, dar de cele mai multe ori doar unul reacţionează, iar celălalt tinde să menţină relaţia aşa cum era şi până în acel moment. Dacă cei doi parteneri sunt dispuşi să evolueze împreună au şansa să îşi salveze relaţia prin crearea unui spaţiu între ei, după cum spun adesea clienţilor mei: “puţină distanţă va aduce o apropiere mai mare”.

Al doilea tip de relatie patologică este aceea în care cei doi parteneri se distanţează foarte mult. Distanţa dintre cei doi permite intrarea în cuplu a celei de-a treia, a patra, sau în unele cazuri a foarte multe persoane. Apariţia acestor persoane din afara cuplului se datoreaza nevoii celor doi de a se apara unul de altul, de a nu exista intimitate între ei. Nu persoanele din afara intră in cuplu, ci partenerii le aduc înauntru. Aceste persoane pot fi: parinţii, familia extinsă, prietenii apropiaţi, proprii copii, amanţi, colegi de munca etc. Este evident că relaţia se va rupe atâta timp cât cei doi nu au intimitate şi nu îşi mai permit să se perceapă în mod direct.

Al treilea tip de relaţie patologică este acela în care partenerii nu se percep ca adulţi, ci mai degrabă ca parinte şi copil. La început este o relaţie foarte confortabilă în care cei ce au nevoie să deţină controlul vor fi satisfacuţi şi cei cărora nu le place sa ia decizii se vor simţi confortabil. Problemele apar dupa ce nevoile sunt satisfacute şi încep să se sature să ia doar ei deciziile, sau să nu fie luaţi în serios. De cele mai multe ori, cei care sunt pe poziţia copilului vor fi tentaţi să plece. La fel ca în natura: când puiul este pregătit să zboare va părăsi cuibul. Cel de pe poziţia parintelui se va simţi trădat şi nu va putea intelege ce l-a facut pe celălalt să plece pentru ca el i-a oferit tot.

În acest moment sunt sigură că vă întrebaţi ce este de facut, există şi relaţii sănătoase?

Ei bine, există. Relaţiile sănătoase sunt cele în care cei doi parteneri sunt egali, în care au şi libertate, dar se si simt legaţi unul de celălalt, în care îsi permit să vorbească despre propriile probleme, nemulţumiri, dorinţe şi nevoi. O astfel de relaţie necesită muncă continuă şi plăcerea de a fi într-o relaţie sănătoasă şi stabilă, în care nu este necesar să te lupti şi să te aperi în continuu.

Dacă  vrei să înveţi să îţi dezvolţi o astfel de relaţie vei putea dacă îţi vei permite să te cunoşti şi să te înţelegi mai bine. Şedinţele de psihoterapie îţi pot oferi o cale sigură spre atingerea acestui ţel.

      Atracţia pentru opus

În cazul potrivirii inconştiente alegerile noastre sunt dictate de complementaritate. În cazul atracţie faţă de cineva opus alegerea este condusă de nevoia de a cunoaşte pe cineva diferit de noi de la care să putem învăţa ceva nou, cineva care a dezvoltat deprinderi diferite de ale noastre de a gestiona provocările vieţii.  Astfel partenerul ideal ar fi cineva care a reacţionat diferit de felul în care am reacţionat noi la încercările vieţii.

      Parinte – copil

Este genul de cuplu în care unul dintre parteneri se poartă copilăreşte. Acesta trăieşte sentimente de insecuritate, dependent şi are nevoie de un partener care să-i poarte de grijă, un protector.   Astfel partenerul va lua rolul de parinte satisfacandu-şi astfel nevoia lui de a avea pe cineva dependent de sine, de a se simţi util şi valoros doar în relaţie cu celalalt.

   Stăpân – sclav

Acest gen de cuplu are o problemă cu autoritatea şi controlul. Unul dintre parteneri, sclavul, se simte foarte nesigur şi de aceea se subordonează celuilalt. Astfel celălalt preia controlul relaţiei şi al vieţii celui “slab”. Astfel “stăpânul deţine autoritatea şi controlul  în relaţie iar “sclavul” îşi trăieşte viaţa dupa regulile acestuia din urmă simţindu-se astfel în siguranţă.

      Cainele si pisica

Acest cuplu se cearta permanent din orice fleac. Ambii evită intimitatea preferând să trăiască într-o “zonă de conflict”.

      Idolul si fanul

Când unul dintre parteneri îşi doreşte cu orice preţ să-l urce pe celălalt pe piedestal avem de-a face cu un astfel de cuplu în care unul dintre parteneri se teme de competiţie. Pentru a fugi de orice formă de comparaţie ambii parteneri admit inconştient să intre într-un astfel de tip de cuplu.

Deşi par a fi cupluri disfuncţionale atâta vreme cât cei doi găsesc calea unul spre celălalt, atâta timp cât reuşesc să-şi satisfacă nevoile şi dorinţele lucrurile merg în direcţia bună.

Dar sunt şi cazuri în care unul dintre parteneri îşi rezolvă “problema”, iese din cercul temerilor şi simte că nu se mai potriveşte în cuplul din care face parte. Atunci nu mai găseşte calea de comunicare spre celălalt. Acela este momentul în care pot aparea probleme în astfel de cupluri.

      Cuplul de tip "explozie vulcanică" şi aventurile
După cum vă imaginaţi, dezvăluirea unei aventuri într-un cuplu de tip explozie vulcanică poate fi un tablou înspăimântător de urmărit. Este probabil că violenţa certurilor să fie atât de mare, încât partenerii să se sperie ei însăşi de emoţiile dezlanţuite. Această situaţie are, cu siguranţă, un risc real de violenţă, deci este mai bine să se încerce menţinerea lucrurilor într-o stare de maximă acalmie.

Cuplul de tip explozie vulcanică ar trebui să evite admiterea existenţei unei aventuri în contextul certei, optând în schimb în favoarea unei dezvăluiri ulterioare, în cea mai calmă manieră posibilă. Este important, totuşi, să adaugăm că sentimentele de mânie sunt rezultatul firesc al veştii despre aventuă, deci este necesar ca acestea să se reverse. Dar mânia ar trebui să conducă la o abordare mai constructivă a ceea ce s-a întâmplat, nu să  inchidă uşa în faţa discuţiilor viitoare.
    Cuplul de tip "contraziceri circulare"
Cuplurile care au mereu scandaluri în jurul aceloraşi probleme, pot fi descrise drept cuplurile cu contraziceri circulare. Acest lucru apare pentru că certurile lor se învârt, pur si simplu, în jurul aceluiaşi cerc de probleme. Partenerii nu rezolvă deloc problemele - ce reapar, de obicei, sub alte forme.
Cuplurile care tolerează contrazicerile circulare pot descoperi că încercarea de a discuta despre o aventură nu este doar dureroasă, ci şi greu de abordat. O anumită problemă - cum ar fi latura sexuală a unei aventuri - poate deveni focarul principal,în jurul căruia este posibil să graviteze contrazicerile partenerilor.

Partenerul care nu a fost implicat în aventură are tendinţa de a repeta încontinuu aceeaşi întrebare sau o problemă colaterală, astfel că partenerul infidel se simte asediat şi este astfel incapabil să răspundă la întrebări pentru a-şi satisface interlocutorul. Pot exista perioade de discuţii aprinse urmate de perioade de acalmie relativă, dar cuplul de tip contraziceri circulare nu-şi va rezolva problemele: partenerii vor aştepta să le dezgroape la urmatoarea criză de ceartă.
Cuplul de tip "ascunde problemele sub covor"
Acest tip de cuplu tinde să aibă de-a face cu situaţii dificile din cauza evitării discutarii problemelor. De îndată ce apare o anumita problema, cuplul încetează, pur şi simplu, a-şi mai vorbi şi îşi îndreaptă atenţia spre un alt subiect. Acest lucru apare, de obicei, din cauza fricii faţă de impactul problemei sau din cauza anxietăţii legate de faptul că nu o vor putea rezolva. Pentru o perioadă scurtă de timp, majoritatea oamenilor pun problemele importante pe lista de aşteptare, fară să le acorde prea multă importanţă.

De fapt, acest lucru poate fi uneori benefic, deoarece permite subconştientului să lucreze la rezolvarea acestora, înainte ca ele să primească atenţia conştientului. Dar dacă o problemă nu mai vede niciodată lumina zilei, ea poate să evolueze, devorând relaţia puţin câte puţin, până la destabilizare. În cele din urmă, dacă sunt împinse sub covor destul de multe dificultăţi, cuplul se va prăbuşi sub greutatea problemelor care apasă relaţia.. 

Într-un studiu de referinţă, Fitzpatrick a identificat patru tipuri principale de cupluri: tradiţional, separat, independent si mixt(...); fiecare tip de cuplu e predispus la un anumit gen de negocieri defectuoase ale conflictelor. Aflând care este tipul de cuplu pe care îl formaţi, veţi putea obţine indicii privind impedimentele care stau în calea negocierii în cazul dumneavoastră.
  În cuplul tradiţional, există o abordare tradiţională privind rolurile sexuale şi împărţirea sarcinilor în gospodarie, iar partenerii au tendinţa să cadă de acord asupra chestiunilor conjugale şi de familie. Aşadar, cuplul tradiţional întâmpina cele mai puţine conflicte. Totuşi, conflictele nu sunt cu desăvârşire absente.

Tendinţa soţiei tradiţionale de a nu acorda atenţie situaţiilor conflictuale şi de a-şi ascunde adevaratele sentimente o pune în pericolul de a se alege cu o depresie sau cu alte afecţiuni psihosomatice, care pot include dureri de cap şi de stomac şi tulburări digestive. Sentimentele reluate pot de asemenea să iasă la iveală prin descărcări periodice de mânie. E nevoie ca acest tip de soţii să înveţe să abordeze direct situaţiile conflictuale, mai ales dacă sunt predispuse la descărcări emoţionale violente.

Cuplul separat este aşa cum indică şi numele. Partenerii au tendinţa de a se detaşa unul de celalalt, petrec mult timp separat şi îşi dezvăluie prietenilor mare parte din adevăratele lor sentimente. Conform cercetărilor, partenerii separaţi evită conflictele directe. Se pare că acest tip de cuplu menţine o anumită distanţă pentru a evita explozia de sentimente, de altfel intense, care sunt mascate de pretinsa lor indiferenţă.

Dacă ambii parteneri sunt muţumiţi cu acest aranjament, nu există nici o problemă, cel puţin pe termen scurt.

Dar de cele mai multe ori, unul sau chiar ambii parteneri se "trezesc" - de exemplu, atunci când întâlnesc pe cineva de care sunt atraşi - şi îşi dau seama că nu au nici un fel de relaţie cu partenerul. În astfel de cazuri, căsnicia se destrămă rapid. Dacă partenerii cuplului separat decid să înfrunte separarea emoţională şi să-şi analizeze conflictele, ei trebuie în primul rând să se asigure că stapânesc identificările parţiale şi tehnicile de ascultare.
Cuplurile independente au un mod direct de a comunica şi nu de puţine ori se trezesc prinşi în discuţii asupra unor probleme semnificative sau nesemnificative. Nu există prea multe convenţii cu privire la împărţirea sarcinilor în gospodărie ori la dovezile de iubire şi adeseori se întâmplă că ei să aduca în discuţie problema separării şi divorţului. În timpul cercetărilor, independeţii afirmă despre ei că sunt extrovertiţi, dar că partenerii lor sunt introvertiţi.

Aceste cupluri trebuie să-şi conştientizeze tendinţa de a negocia pe marginea unor probleme nesemnificative şi trebuie să înveţe să discearnă între ceea ce este important şi ceea ce nu este important. În plus, deoarece independenţii sunt predispuşi să poarte lupte deschise, ei trebuie să înveţe cum să se stăpânească şi să comunice într-o manieră diferită, să asculte şi să vorbească despre ei alternativ, activităţi care, din păcate, lipsesc din căsniciile independenţilor.
Cuplurile mixte pot avea unele sau toate trăsăturile enumerate mai sus, şi trebuie să aplice recomandările formulate pentru tipul de cuplu cu care se aseamănă cel mai bine. 

                              Apariția unui copil în cuplu

    Un copil reprezintă pentru majoritatea persoanelor un motiv de bucurie și   împlinire.Dar ce se întâmplă atunci când copilul apare într-un mod neașteptat și îi ia prin surprindere pe ambii parteneri?Cum influențează apariția copilului relația de cuplu?

   Copilul apare pe lume ca un mic miracol şi ne deschide ochii asupra propriei existențe umane. De cele mai multe ori stârnește valuri de bucurie inclusiv în rândul rudelor apropiate și a familiei extinse, sau temeri aparent inexplicabile.Pentru un cuplu tânăr, aflat la început de drum , apariția unui copil poate fi percepută ca o piedică în realizarea obiectivelor fiecăruia.În cele mai multe cazuri această părere se schimbă odata cu perioada gravidanței când se realizează primele legături între părinte și copil.În momentul în care îi auzi prima dată inimioara bătând și îi simți prima mișcare , copilul devine axul central al existenței tale.

  Cuplurile fără copii sunt de regula centrate pe ele. Relația strânsă dintre parteneri duce la dorința de a avea copii. Ei consideră că un copil le va întari și mai mult relația. În momentul în care cel mic apare, sentimentele față de acesta sunt foarte puternice. Multi parteneri se simt stânjeniti să declare că iubirea pe care o simt față de copil este mai puternică decât ceea ce simt față de partener.

  Pe de alta parte, în cuplurile care funcționeaza corect, apariția unui copil poate transforma relația într-una dintre cele mai fericite perioade ale vieții. Schimba viziunile partenerilor asupra relației și îi ajută in acelasi timp sa se maturizeze. In aceste cupluri, chiar dacă cearcanele sub ochi sunt din ce în ce mai mari pe zi ce trece, chiar dacă orele de somn sunt numărate, sau stresul este pe zi ce trece tot mai mare, partenerii nu se simt copleșiti. Ei își îndeplinesc cu succes noul rol si se bucură de această experientă unică.

Nu trebuie sa omitem faptul că unele cupluri nu fac față rolului de părinte ajungănd la destrămarea relației. Tensiunile de a face fata noilor provocari, stresul la care este supusa viata, suprasolicita partenerii uneori. Astfel partenerii uita de nevoile lor ca si cuplu, ajung sa se comporte ca doi straini.

  Consider că viața de cuplu nu trebuie neglijată. Timpul liber, ieșirile cu prietenii, plimbările în doi  nu trebuie să dispară în momentul în care devenim părinți.Astfel ne păstrăm o relație sănătoasă în care copilul se va dezvolta sănătos.Totodată, activitățile de familie cum ar fi ieșitul în parc cu copilul, băița celui mic hrănirea,toate acestea pot uni și mai mult partenerii dacă aceștia nu uită faptul că acel copil s-a născut din iubirea celor doi și tot cu iubire trebuie să-l crească.Iubirea dintre ei se va împărți la trei ceea ce ar trebui să mențină solidă relația.  Dacă părinții vor avea tot aceași atenție unul pentru celălalt, atunci și copilul va trăi într-un mediu armonios.

                          Concubinajul

   Cuvântul concubinaj vine din limba franceză (concubinaje) şi înseamnă convieţuirea  unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă.                                                                                                                         Această ,,căsătorie de probă”, care este astăzi la modă în rândul tinerilor, are la baza anumite motive, şi anume: egoismul faţă de celălalt, comoditatea, frica de responsabilitate atunci cand vine vorba de venirea pe lume a unui copil şi dorinţa de a fi independent. Cu siguranţă se pot numi ca factori determinanţi ai acestui fenomen şi problemele societăţii în care trăim: tinerii nu mai au un loc de muncă stabil, nu mai au posibilitatea achiziţionării unei locuinţe şi multe altele, care distrug fără sa simţim, adevaratul sens al familiei. Părintele Emil Jurcan într-un studiu publicat în revista Credinţa Ortodoxă, prezintă aceste motive, ca fiind cauze directe ale concubinajului “dorinţa de independenţă faţă de soţ şi de eventualii copii, lipsa de timp pentru viaţa comunitară din cauza profesiunii şi nu in ultimul rând comoditatea, dorinţa de a nu fi deranjat, de a nu trebui să-l suporţi pe celălalt toată viaţa.”

“Se numeşte concubinaj trăirea bărbatului cu femeia fără cununia bisericească conform canoanelor. El este posibil între animale, dar omul are în plus necesităţi şi datorii superioare sufleteşti şi deci are nevoie de binecuvântarea Domnului. Căsătoria civilă este altceva decât cununia bisericească. Cel ce trăieşte în concubinaj nu poate fi primit la sfintele taine, nu i se poate primi darurile la biserică, adică se afuriseşte ; ca un înstrăinat de Dumnezeu şi legea lui. Concubinii, pe lângă pacatul lor, ei aduc şi sminteală altora, de aceea ei nu pot fi naşi la cununie şi botez, căci cum ar putea ei îndruma pe alţii, când ei înşişi nu sunt în stare să se conducă dupa legea Domnului. Înşişi copiii lor vor purta pecetea nelegiuirii părinţilor şi a blestemului.”

  Din cele relatate mai sus, se observă că această metodă de testare a partenerului care este astăzi la modă, în concepţia Bisericii, este un păcat destul de grav, deoarece această stare te opreşte de la anumite bucurii ale vieţii.

  In zilele noastre, când oamenii sunt din ce în ce mai stresaţi de problemele cotidiene, de problemele finaciare, de grija zilei de mâine, ajung să marturisească foarte uşor, că pe ei “nu îi ţine un act” (căsătoria civilă), iar pe de altă parte că “nici primirea binecuvântării lui Dumnezeu”(căsătoria religioasă) nu îi ajută cu nimic din niciun punct de vedere, din contră aceste două aspecte creează mai multe obligaţii şi răspunderi. Mulţi din tinerii care adoptă această formă de convieţuire, mărturisesc în proporţie de 70% că astfel se cunosc unul pe celălalt şi îşi pot da seama dacă se potrivesc, iar restul de 30% spun că situaţia financiară nu le permite sa organizeze un astfel de eveniment.

  Un alt motiv pentru care concubinajul este considerat un model nedemn de urmat este faptul că într-o astfel de relaţie bărbatul nu are respect faţă de femeie. Cuvântul concubinaj provine de la concubină, care era folosit în vechime pentru a desemna fata care trăieşte cu un bărbat pentru plăcerea lui, dar el nu vrea să o ia în căsătorie, deoarece nu are respect faţă de ea.

 Cinci motive pentru a evita acest model

1. În concubinaj pare că totul e ca într-o familie: femeia găteşte, bărbatul aduce banii acasă, se uită seara la televizor împreună şi toţi sunt fericiţi. Dar, la un moment de criză, cel puţin unul dintre ei va da înapoi, tocmai din cauză că nu au obligaţii. În concubinaj poţi să fugi de relaţie, dar într-o căsătorie vei lupta pentru a reface căsătoria. În căsătorie, orice persoană matură ştie că vor fi momente în care nu vor cădea de acord asupra unui subiect, dar că va trebui să repare greşelile.

2. Pentru o fată, această formă de trai o va afecta cel mai tare, deoarece i se poate spune că este uşuratică. Ea se poate păcăli cu faptul că e la modă, dar asta deoarece am ajuns într-o vreme în care imoralitatea este considerată o virtute.

3. Nu în ultimul rând, este bine de gândit dinainte la momentul în care acest cuplu va avea copii. Cum le vor spune celor mici că au trăit înainte de căsătorie? Copiii vor lua exemplu de la părinţi şi vor risca să fie implicaţi în relaţii dubioase, îşi vor strica viitorul doar pentru o plăcere de moment.

4. Concubinajul presupune o falsă libertate. Cei mai mulţi consideră că sunt liberi şi nu se simt presaţi de soţii. Sfintele Scripturi spun însă: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup. Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat." (Efeseni 5:31, 33)

5. Orice tânăr ar trebui să dorească o căsătorie binecuvântată de Dumnezeu, deoarece El este Cel care a instituit familia. Dumnezeu binecuvântează pe cei care-L ascultă şi împlinesc tot ce porunceşte. În momentul în care tinerii hotărăsc să se joace de-a familia nu realizează că nu se vor bucura de o viaţă de familie fericită.

 Deşi cele mai multe cupluri aleg ca formă de convieţuire socială concubinajul, multe dintre aceste cupluri nu sunt conştiente de implicaţiile în timp ale traiului în comun intr-o formă pe care statul şi legea nu o apără din punct de vedere legal.

 Potrivit Codului Familiei, în România statul ocroteşte căsătoria şi familia, apară interesele mamei şi copilului şi recunoaşte căsătoria încheiată în faţa ofiţerului de stare civilă. Legislaţia din România nu recunoaşte concubinajul ca formă de convieţuire, neexistând un semn de egalitate între concubinaj şi căsătoria încheiată legal. Ea  totuşi continuă să existe...de ce?! Asta ţine de concepţiile de viaţă ale fiecăruia.

        

     Concluzii:

·        fericirea în familei este rezultatul armoniei

·        o familie fericită este în familie în care domneşte buna înţelegere

·        temelia fericirii într-o familie este încrederea.comunicarea şi respectul reciproc

·        într-o familie persoana valorează nu avuţiile

·        acolo unde nu există armonie.familia se destramă

·        nimic nu este mai preţios în familie decât înţelegerea

·        dacă în familie nu există iubire.atunci toate sunt zadarnice

             Bibliografie:

*Psiholog Roxana Alina Moraru

*Druţă F Psihosociologia Familiei Ed. Didactică şi Pedagogică  Bucuresti 1998

*Mitrofan I. Introducere în psohosociologia şi psihosexologia familiei Ed. Alternative Bucureşti 1997

•           http://relatiidecuplu.com/

•           http://www.psychologies.ro/

                                                         Autori:

                                                          Rus Ionela Rozalia

                                                          Tuşcovici Bianca Maria

                                                           Grapini Victoria