CONSILIUL DE COOPERARE A LUI FREINET
Practicată
de mai bine de 75 de ani, pedagogia Freinet îşi demonstrează şi azi profunda
actualitate, fiind bazată pe valori universale: Responsabilitate, Cooperare,
Întrajutorare, Autonomie. Este centrată pe copil, luând în considerare cele 3
componente ale personalităţii sale: Unicitate, Diversitate, Globalitate.
Deoarece nu am putut experimenta acestă
alternativă pedagogică Freinet voi prelua câteva opinii a unor învăţătoare,
respectiv instructoare care au avut ocazia să experimenteze această alternativă
în cadrul unor şcoli, în care ele îşi desfăşoară activitatea:
·
Cooperarea- de la vorbe
la fapte
Faptul că fac parte dintr-o clasă Freinet îi
face pe copii să se comporte diferit faţă de ceilalţi, viaţa cooperativă având
un impact puternic asupra personalităţii fiecăruia.
Copiii sunt mult mai apropiaţi, dar şi mai
comunicativi şi încearcă să ia deciziile corecte în orice situaţie apărută în
viaţa clasei.
Întâlnirea de dimineaţă are un
efect neaşteptat în ceea ce ne priveşte deoarece nu am crezut că vor fi atât de
dornici să cuvântul în faţa celorlalţi. Acest lucru na dovedeşte că legăturile
afective sunt foarte puternice şi chiar cei mai timizi şi nesociabili dintre
ei, până la sfârşitul anului şcolar au ţinut să ia cuvântul la aceste
întâlniri.
La şcoala din Reghin există şi
consiliul delegaţilor pentru că toate clasele învăţământului primar îşi
desfăşoară activitatea în acelaşi perimetru şi toate utilizează tehnicile Freinet.
La aceste consilii se stabilesc activităţile comune ale şcolii şi modul de
organizare a acestora, se iau decizii în legătură cu activitatea
şcolară(orar,pavoazare,carnaval,activităţi opţionale).
De asemenea, copiii din clasele
Freinet susţin o permanentă corespondenţă cu colegii din alte clase similare
precum şi cu copii din clasele Freinet din Franţa. Fiecare clasă Freinet are
cel puţin 2 clase corespondente din ţară şi de peste hotare, unii având chiar 4
clase corespondente. Aceste corespondenţe nu se desfăşoară în mod obligatoriu
între copii de aceeaşi vârstă, existând corespondenţe între copii de la şcoala
primară şi cei de la grădiniţă. Acesta nu este un impediment, dimpotrivă copiii
sunt interesaţi de viaţa celorlalţi mai mici sau mai mari.
Corespondenţele au dus la întâlniri
directe, acestea desfăşurându-se sub forma unui proiect comun, de descoperire
aprincipalelor obiective turistice ale regiunii. Copiii şi-au cunoscut
corespondenţii direct, au împărtăşit din experienţele lor, au creat altele noi
şi şi-au făcut proiecte de viitor.
În timpul vacanţei, şcoala de vacanţă
a constituit locul unde s-a văzut şi s-a simţit cel mai bine cooperarea între
copii şi adulţi. Aici copiii nu aveau în apropiere sprijinul părinţilor şi
singurele persoane de încredere erau monitorii şi animatorii.Participând la
atelierele din tabără, la consiliile de grupe, tabără, cantină, carnaval,
copiii au învăţat ce înseamnă responsabilizarea, dar şi faptul că a coopera
înseamnă a respecta pe celălalt, a ţine cont de părerile celor din jur, a
participa la activităţi comune, conlucrarea între participanţii la tabără
reflectându-se în expoziţia finală care a avut un real succes.
·
Consiliul clasei-cheia
de boltă a organizării cooperative a unei clase Freinet-Înv.Claudia
Cociuba-Şcoala cu clasele I-VIII nr.21-„Vincenţiu Babeş”-Timişoara
Consiliul clasei este o formă de
cooperare,dar şi un loc de împărţire şi dexerciţiu al puterii.
Consiliul clasei este o activitate de
socializare care vizează integrarea copilului în grup, dezvoltându-i simţul
resposabilităţii, precum şi aptitudinea de a comunica. Această activitate îl
poate ajuta pe copil să treacă mai uşor peste unele obstacole pe care viaţa i
le scoate în cale,şi să se descurce mult mai bine, atât în viaţa colectivului
clasei ,cât şi în viaţa reală, în
societate.
Consiliul clasei este deci un loc în
care copiii se întâlnesc pentru a discuta şi pentru a analiza toate problemele
clasei; se organizează activităţiile
viitoare şi în urma discuţiilor se iau în comun deciziile.
Consiliul clasei are o frecvenţă
săptămânală şi este condus de un preşedinte ales care modelează dialogul.Tot
aici se reglează şi eventualele conflicte,se discută abaterile de la normele de
comportament şi se dau pedepse.
ALTERNATIVA
PEDAGOGICĂ FREINET
La
începutul secolului al XX-lea o serie de mişcări novatoare şi reformatoare s-au
produs în pedagogie, propunând alternative care sunt valabile şi azi:
Montessori, Waldorf, Step by step, Freinet şi Jena-Petersen. Practicată de mai
bine de 75 de ani, pedagogia Freinet îşi demonstrează şi azi profunda
actualitate, fiind bazată pe valori universale: responsabilitate, cooperare,
întrajutorare, autonomie. Este
centrată pe copil, luând în considerare cele trei componente ale personalităţii
sale: Unicitate, Diversitate, Globalitate.
Celestin Freinet este unul dintre cei mai remarcabili
promotori ai spiritului şcolii active şi cel care a reuşit să-l impună, nu fără
dificultăţi, în întregul învăţământ primar francez. Freinet aduce în atenţie o
pedagogie a muncii motivate, spunând despre pedagogia Freinet că este o
"Pregătire pentru viaţă prin muncă" . Această alternativă pedagogică
se desprinde din tradiţional şi se
bazează pe valori progresiste, care organizează clasa în jurul a trei
axe: punerea în aplicare a responsabilizării, a autonomiei şi a cooperării.
Punerea în aplicare a responsabilizării, în primul rând
pe planul colectivităţii, se realizează prin organizarea cooperativă,
modalitatea de luare a deciziilor, votul, elaborarea regulilor şi gestionarea
materialului, iar în al doilea rând, pe plan individual, este vizată angajarea
personală prin exerciţii legate de o meserie, responsabilităţi, luarea în grijă
a unor grupe, echipe, ateliere, contractul minim de muncă.
Punerea în aplicare a autonomiei se concretizează prin
faptul că dascălul nu mai este stăpânul absolut, el îşi împarte puterea în
cadrul instituţiilor, el nu mai este singurul care ştie să ia decizii, copilul
se ocupă de propria sa activitate, munca individuală şi autocorectarea.
Punerea în aplicare a cooperării se efectuează prin
întrajutorare şi se instituţionalizează atunci când, prin luare în grijă temporară
sau permanentă, un copil mai mare se ocupă de unul mai mic. Realizarea
proiectelor colective necesită implicarea fiecăruia în parte: albume, jurnale,
întâlniri, ore desfăşurate în alte locuri decât în clasă. Consiliul de
Cooperare este una dintre tehnicile care îi ajută pe elevi să înţeleagă că pe
lângă drepturile individuale au şi drepturi colective, drepturi care implică
responsabilităţi şi în acelaşi timp şi datorii, îi învaţă să se cunoască şi să
se ajute reciproc.
Pedagogia Freinet este o pedagogie centrată pe copil,
punând accent pe motivaţie, datorită
mulţimii de activităţi care pot fi alese de grupuri sau echipe de lucru, pe
recunoaşterea propunerilor fiecăruia şi luarea lor în calcul de către tot grupul,
pe punerea în practică a unor activităţi autentice. În viziunea pedagogului
francez introducerea mai multor instrumente şi tehnici didactice, cum ar fi
jurnalul şcolar, textul liber, corespondenţa şcolară, ancheta documentară, exprimarea
plastică, exprimarea corporală, creaţia
manuală, exprimarea dramatică, ieşirea şcolară, îi dă posibilitatea elevului să-şi dezvolte la maximum
capacităţile şi contribuie la modificarea relaţiei învăţător-elev. Considerat a
fi tehnică de bază a pedagogiei Freinet, textul liber este acel text pe care „copilul
îl scrie în mod liber, când are chef să-l scrie şi pe tema care îl
inspiră" (C. Freinet) . Rolul cadrului didactic este
acela de a găsi spaţiu în orar pentru textul liber, să
deschidă clasa pentru viaţă, să ajute pe copil să-şi găsească cuvintele care
să-i exprime cel mai bine sentimentele, emoţiile, să nu facă tot timpul
observaţii de genul : ai scris cu greşeli, ai murdărit hârtia, nu
ţi-ai ales cuvintele, nu ţi-ai revăzut frazele, etc. Textul liber se citeşte în
faţa colegilor, într-un climat de încredere şi bunăvoinţă, bineînţeles dacă
elevul doreşte, iar colegii au o atitudine critică valorizantă, nu distructivă.
Valorificarea muncii elevilor poate fi realizată prin publicarea textelor în
revista clasei sau a şcolii, de asemenea, se pot organiza lecţii deschise, de
discuţie, analiză pe text, dar şi analiză gramaticală şi de ortografie, cercuri
de lectură care să stimuleze creaţiile literare, dar şi prin multe alte
activităţi, prin care profesorul poate încuraja permanent originalitatea
elevilor, ingeniozitatea lor.
Într-o
clasă Freinet evaluarea nu vizează o ierarhizare, ci are ca scopuri depăşirea
eşecurilor şcolare şi valorizarea reuşitelor (totale sau parţiale) ale
elevilor, care, ajutaţi, trebuie să ajungă la realizarea proiectelor lor
individuale. Pornind de la planul său individual de muncă elevul îşi corectează
singur munca cu ajutorul fişierelor
auto-corective sau codurilor de culori, determinându-şi gradul de
reuşită. Deoarece pedagogia Freinet realizează programa şcolară elevii primesc
şi calificative/note şi teste de control, care nu au ca scop sancţionarea
greşelilor, ci informarea asupra progreselor elevilor şi decernarea certificatului
necesar societăţii şi recunoscut de aceasta.
Alternativa pedagogică Freinet este o pedagogie modernă
internaţională şi cooperativă, validată de cercetările actuale asupra
mecanismelor învăţării, demonstrând necesitatea de a lua în calcul globalitatea
copilului, structurarea propriilor cunoştinţe prin corectarea propriilor erori.
Tehnicile lui Célestin Freinet
Acţiunea pedagogică, în
viziunea lui Freinet, este cu mult schimbată faţă de
concepţia pe care o adoptă şi promovează învăţământul tradiţional. Célestin Freinet
optează pentru studiul individual al fiecărui elev în parte, respectiv pentru a
studia ceea ce il pasionează pe individ în mod deosebit. Rolul educatorului în
acestă dezvoltare psihosociala este acela de a se adapta la trebuinţele copilului, să ia în considerare interesele,
dorinţele, preferinţele şi înclinaţiile sale; să fie la un nivel cu cei mici,
explorând împreună cu ei şi să-i sprijine întru totul. Educatorul trebuie să
fie considerat un coleg, un prieten de nădejde pentru ca preşcolarii să se
poată manifesta liber, fără să se simtă în nici un fel constrânşi, de aceea
cadrul didactic nu constrolează, nu atenţionează şi nu pedepseşte.
Scopul
fundamental al tehnicii freineriene este acela de a avea în centru său
individual, precum şi relaţiile sale interumane. Liberatea de a alege între mai multe obţiuni,
constituie faptul că acesta este capabil de a-şi dezvălui interesele, va
dobândi încrederea în sine şi va acţiona conform propriilor opinii. Pe
parcursul dezvoltării sale, se adaugă mai multe tehnici, printre care se
numără: muzica, desenul liber, avizierul şcolar, toate acestea favorizând o mai
multă autonomie, realizând care îi sunt limitele şi posibilităţile. Pentru el
totul pare un joc, dar de fapt el munceşte:
„Jocul şi munca se confundă, scrie
Célestin Freinet, jocul nefiind altceva decât o formă de muncă mai bine
adaptată ca munca arbitrară a adulţilor, la necesităţile funcţionale ale
copiilor, şi care se desfăşoară într-un mediu şi într-un ritm cu adevărat pe
măsura lor” (1950, p. 206).
Tipologia educaţiei promovate de Freinet este învăţarea
centrată pe rezolvarea unor probleme de către grupurile de copii, aflate sub
îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerată mijlocul
fundamental de educaţie. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor şi
durează 3-4 săptămâni. Neintervenţia educatorului îi va permite copilului să
conştientizeze valoarea sa ca membru al unui grup ca şi valoarea celor cu care
colaborează. În acest caz rolul educatorului se va limita doar la organizarea
materialelor necesare educaţiei, menţinerea climatului de încredere.
Autorii
materialului :
Deac ( Silaşi) Lenuţa
Andreica
Gabriela
Filipaş Paula-Florina
Anul: II, Extensia: Năsăud , Bistriţa
Bibliografie:
1.
-Inst.Codruţa Brancu, Inv.Claudia Cociuba
BIBLIOGRAFIE: „REVISTA DE PEDAGOGIE”-
NR.1-12/2006
COORDONATOR:
NICOLESCU
2. Staticlb.didactic.ro /Alternative educaţionale pdf.
3. Catalano, H(2011), Dezvoltări teoretice şi instituţionale în
alternativele educaţionale,
Editura Nomina, Piteşti
4. Rădulescu, M(1999), Pedagogia
Freinet- un demers inovator, Editura Polirom, Iaşi
5. Ion Albulescu , Alternative Educaţionale
6.Ion Albulesc, Doctrine
pedagogice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007.
7. Pettini, Aldo, Freinet si tehnicile sale, Editura CEDC,
Bucureşti, 1992.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu