PIPP-BN: Pedagogia Waldorf (Steiner). Repere teoretice

Cuprins: - BIOGRAFIE Rudolf Steiner

- BIBLOGRAFIE Rudolf Steiner

- ANTROPOLOGIA STEINERIANĂ

- ISTORIA PEDAGOGIEI Waldorf

- PEDAGOGIA CURATIVĂ
- STATISTICA ȘCOLILOR Waldorf

Biografia lui Rudolf Steiner

Rudolf Steiner s-a născut în anul 1861, la Kraljevec(pe atunci Austro-Ungaria, în prezent Iugoslavia), părinţii săi fiind originari din Austria de Jos, el îşi petrece copilăria şi tinereţea în diferite locuri din Austria.

Începând cu anul 1872 frecventează Şcoala reală din Wiener-Neustadt pâna la bacalaureatul din 1879, după care îşi continuă studiile la Şcoala tehnică din Viena, unde studiază matematică şi ştiinţele naturii, dar în acelaşi timp şi filosofie, literatură şi istorie.

În anul 1882 debutează ca scriitor, iar între anii 1884-1890 lucrează ca profesor particular la o familie Vieneză. În anul 1886 este chemat să conlucreze la ,,Ediţie Sophie” a operelor lui Goethe. În 1888 editează ,,Săptămânalul german” la Viena, iar între anii 1890-1897 este editor al scrierilor de ştiinţe ale naturii ale lui Goethe.

Este numit ca doctor in filosofie la Universtiatea din Rostok in anul 1891, iar în anul 1897 se mută la Berlin, unde activează în ,,Societatea literară liberă”, în ,, Societatea dramatică liberă”, în Uniunea ,,Geordano Bruno”, în cercul ,,Celor ce vin”, ş.a.

Îşi exersează activitatea pedagogică între anii 1899-1904, la ,,Şcoala muncitorilor” din Berlin, fondată de W. Liebknecht.

În anul 1901 are loc începutul activităţii de prelegeri antroposofice, la invitaţia Societaţii Teosofice din Berlin, iar în anii 1902-1912 are o activitate publică de conferinţe în Berlin, şi călătorii lungi pentru prelegeri în întreaga Europă.

În anul 1903 participă la fondarea şi editarea revistei ,,Luzifer”, mai târziu ,,Lucifer-Gnosis”.

În anul 1914-1923, Rudolf Steiner transmite impulsuri pentru înnoire în multe domenii: artă, pedagogie, ştiinţele naturii, viaţă socială, medicină, teologie; în prelegeri şi cursuri de-a lungul Europei.

Rudolf Steiner susţine ideea unei ,,Tripartiţii a organismului social”, în eseuri şi prelegeri, mai ales în spaţiul german de sud, în anul 1919.

În anul 1923 continuă activitatea neîntreruptă de conferenţiar, combinată cu călătorii. De Craciun se reînfiinţează ,,Societatea antroposofică” sub numele de ,,Societatea antroposofică generală”, sub conducerea lui Rudolf Steiner.

Rudolf Steiner scria în foiletoane săptamânale autobiografia sa ,,Cursul vieţii mele”, care a rămas neterminată.

În anul 1924, 28 septembrie are loc ultima adresare făcută membrilor, deoarece era grav bolnav.

În anul 1925, Rudolf Steiner moare la Dornach.

Fisa bibliografică Rudolf Steiner

Introduceri la scrierile de științe naturale ale lui Goethe (1883)

Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume (1886)

Adevăr și știință (1892)

Filosofia libertații (1894)

Friedrich Nietzsche: un luptător impotriva epocii sale (1895 )

Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901)

Creștinismul ca fapt mistic și misteriile antichității (1902)

Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a menirii omului (1904)

Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904)

Din Cronica Akasha (20 de articole publicate în perioada 1904–1908)

Treptele cunoașterii superioare (1905)

Știința tainică în schiță (Știința ocultă) (1910)

Poarta inițierii - Prima dramă-misteriu (1910)

Încercarea sufletului - A doua dramă-misteriu (1911)

Păzitorul Pragului - A treia dramă-misteriu (1912)

Trezirea sufletelor - A patra dramă-misteriu (1913)

Conducerea spirituală a omului și a omenirii (3 conferințe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner, 1911)

Un drum spre cunoașterea de sine - Meditații (1912)

Pragul lumii spirituale - Aforisme (1913)

Enigmele filosofiei (1914)

Puncte centrale ale problemei sociale (1919)

Articole asupra organizării tripartite a organismului social și a problemelor contemporane (1919-1920)

Teze antroposofice (1924)

Fundamentele terapiei antroposofice (Carte scrisă împreună cu Ita Wegman; apărută în 1925)

Povestea vieții mele (Carte autobiografică, 1925)

Antropologia steineriană ca bază a pedagogiei Waldorf

Această pedagogie a fost creată în anul 1919 de către Rudolf Steiner,prin înfiinţarea unei şcoli pentru copiii muncitorilor de la fabrica Waldorf-Astoria.De atunci aceste şcoli poartă numele fabricii,dar se întâlnesc în unele ţări sub denumirea de ,,şcoli Rudolf Steiner''.

Antropologia dezvoltată de filosoful şi pedagogul austriac Rudolf Steiner,porneşte de la premiza că omul este o fiinţă spirituală aflată într-un proces de pătrundere treptată în realitatea societaţii umane şi care se leagă în faze distincte de evoluţie personală,de faptele de viaţă.

,,Cele trei elemente constitutive ale fiinţei umane trup,suflet si spirit se dezvoltă diferenţiat.În prima etapă este accentuată dezvoltarea fizică(aproximativ până la şapte ani)prin activarea voinţei,manifestată în joc şi imitaie;în a doua etapă are loc în mod deosebit dezvoltarea sufletească-activarea simţirii(aproximativ de la 7 la 14 ani);a treia perioadă vizează dezvoltarea spirituală-activarea gândirii independente(aproximativ până la 21 de ani).fiecare din perioadele acestea de şapte ani au subdiviziuni mai puţin vizibile,când de asemenea se realizează schimbări importante.''

Imitaţia este mai mult decât un simplu mijloc de copiere a gesturilor,a comportamentelor celor din jur sau de repetare a cuvintelor acestora.Ea atinge profunzimea stărilor sufleteşti,a gândirii şi atitudinilor umane.Prin aceasta,işi modelează nemijlocit trupul şi sufletul,dobândeşte gestica şi mimica adulţilor din jur,ajungând chiar a se identifica cognitiv cu aceştia.

Forţele imitaţiei se manifestă mai ales în joc,în activitatea specifică acestei vârste.Prin el voinţa copilului se orientează către mediul înconjurător,pe care îl transformă cu ajutorul fanteziei,capacitatea esenţială a copilului,forţa ce îmbogăţeşte jocul,tonifică şi pune în mişcare întreaga sa lume interioară.Jucându-se copilul reflectă impresiile primite,remodelându-le într-un mod personal şi dându-le valenţele necesare propriei dezvoltări.De aceea jocul trebuie să fie liber.

Istoria pedagogiei Waldorf

Pedagogia Waldorf a început să înflorească în Europa încă din 1919(cu excepţia închiderilor de scurtă durată realizate de nazişti în timpul celui de al doilea Razboi Mondial).Acestă pedagogie a luat naştere la iniiativa directorului fabricii de ţigarete Waldorf-Astoria,Emil Molt.Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de Rudolf Steiner,în cursurile de introducere ţinute în toamna anului 1919 înainte de începerea primelor clase.În lume acest sistem educativ are o largă răspândire.Sistem de învăţământ inovator,cu un curriculum complet care integra lucruri artistice şi academice,au atras un interes imediat în rândul persoanelor care căutau un nou mod de educare al copiilor.

Antropologia steineriană ca bază a pedagogiei Waldorf,prezintă fiinţa umană de origine spirituală care cere forme de învăţare specifice ritmului de dezvoltare fizică,sufletească şi spirituală.Ele sunt cuprinse într-o programă şcolară proprie,jalonată de treptele de dezvoltare ale copilului,aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Filosofia educaţiei Waldorf cuprinde nu doar dezvoltarea intelectuală,fizică, emoţională,ci şi dezvoltarea spirituală a copilului în creştere.

Prima şcoală Waldorf a fost înfiinţată în 1919 la Stuttgart,şcoală unitară de doisprezece ani,cuprinzând şcoala primară,gimnazială şi cea liceală deschisă fiecărui om indiferent de poziţia sa socială.Doi ani mai târziu s-a deschis şi o grădiniţă.Când a fost deschisă şcoala avea opt clase şi 300 de elevi şi purta numele de ‘’şcoala liberă Waldorf’’

Pedagogia curativă

"Fiecare copil are dreptul fundamental la educatie si fiecărui copil trebuie să i se ofere sansa de a ajunge s de a se putea menţine la un nivel acceptabil de învăţare.,,(Declaraţia Conferinţei de la Salamanca-Spania,1994)

Pedagogia curativă este un al mod de a educa,oferit copiilor cu cerinţe educaţionale speciale,ale căror probleme de sănătate fizica şi psihica nu pot fi rezolvate prin forrme de educaţie obişnuite.

Fundamentele pedagogiei curative,cele mai multe similare cu ale alternativei Waldorf,sunt:ritmul şi voinţa,predarea în epoci,cuvantul viu şi lumea însufleţita,activitaţile artistice,atitudinea pedagoguluicurativ şi ambianţa.Pedagogia curativa este bazata pe:

ritmul şi voinţa:activitaţile din timpul zilei,săptămânii şi anului sunt structurate ritmic.

predarea în epoci:ziua de şcoală începe în fiecare dimineaţă cu aşa-zisa oră de bază sau epocă,desfăşurându-se pe parcursul a 2-4 săptămâni şi cuprinde acele materii la care trebuie accentuată cunoaşterea şi înţelegerea,gândirea şi reprezentarea;

cuvantul viu şi lumea însufleţită:forţa acestuia este atât de profundă şi binefăcătoare încât manualele sunt evitate,cel puţin în primii ani de scoală;

activitaţile artistice:sunt cele mai eficace pentru formarea unei atitudini pozitive faţă de lumea înconjurătoare,modelând sufletele copiilor;

logopedia:modelarea vorbirii,vorbirea articulată

atitudinea pedagogului curativ şi ambianţa:capacitatea de empatie faţă de copilul potrivit ca fiinţă în devenire,bazată pe însuşirea unor aptitudini:facultăţi de cunoaştere extinse,înţelegerea faţă de tulburările pe care le prezintă aceşti copii,entuziasm,intuiţie,interes,dăruire,simţul umorului,linişte lăuntrică şi respect faţă de detaliu.

Debutul pedagogiei curative în România

-în 1991 apar primele doua Centre de Pedagogie Curativă şi Terapie Socială la Simeria în judeţul Hunedoara şi Urlaţi în judeţul Prahova

-în 1993 apare primul Centru de Pedagogie Curativă în Bucureşti

-în 1996 apare tot în Bucureşti Centrul de Pedagogie Curativă şi Terapie Sociala ,,CORABIA''

-după anul 2000 apar filiale ale acestor centre la Petroşani şi Vulcani şi prin clasele de pedagogie curativă de la Cluj-Napoca şi Târgu-Mureş

-în 2004 a fost înfiinţată Federaţia de Pedagogie Curativa din România.

Viziunea şcolii:,,Centrul de Pedagogie Curativă Simeria-o comunitate deschisă către înţelegerea fiinţei umane;o şansa de integrare şcolară şi socio-profesională''

Misiunea Centrului de Pedagogie Curativă Simeria constă în a oferi servicii adecvate copiilor cu cerinţe educative speciale,respectându-le demnitatea umană,a oferi copiilor cu dizabilităţi posibilitatea de a se deschide şi de a-şi dezvolta propriul potenţial,în vederea integrării acesora din punct de vedere educaţional,socio-cultural şi economic,de a-i ajuta să trăiască cu demnitate ca cetăţeni cu drepturi depline.

Servicii oferite:

program şcolar complet(grădiniţa,învăţământ primar,gimnazial);

transportul zilnic al copiilor de la/la domiciliu la/de la unitatea şcolară;

internat în 4 case familiale,la Simeria Veche,pentru circa 20 copii al căror domiciliu se află la o distanţă mai mare;

servirea mesei;

asistenţă medicală şi socială;

terapii:terapie educaţională,kinetoterapie,terapie ocupaţională,euritmie,terapie muzicala,desenul formelor,modelaj,activităţi de profesionalizare în atelierele de croitorie,ţesătorie şi tâmplărie;

schimburi de experienţă în ţară şi în străinătate pentru cadre didactice;

cursuri de perfecţionare profesionala,conferinţe,seminarii etc.

Concluzii:

Educaţia,terapia şi îngrijirea sunt cele trei răspunsuri fundamentale al educaţiei curative către nevoile spirituale,emoţionale şi fizice ale copilului în devenire.Pedagogia curativa este un răspuns la nevoile copiilor cu dificultăţi,prin depăşirea dizabilităţilor pe cât de mult este posibil,până la potenţialul maxim de dezvoltare.

A oferi şi a primi îngrijiri,ajutor şi susţinere,fac parte din viaţa de zi cu zi.Gesturile acestea stau la baza interacţiunii vii între oameni.Ele stabilesc o relaţie de responsabilitate între toţi oamenii,fie ei cu dizabilităţi sau nu.Acordarea îngrijirilor şi susţinerea ar trebui să fie parte intregrată din viaţa fiecăruia,pentru că acestea îl îmbogăţesc sufleteşte şi aduc un plus de calitate vieţii.

Staistica şcolilor Waldorf în lume

Şcolile Waldorf nu sunt la fel de răspândite în România la fel ca in celelate ţări europene, în România se alfă 25 de săli de şcoală sau gupe de preşcolari. Fiind o alternativă relativ nouă în România prezentă pe piaţa educaţionala doar din anul 1996 aceasta prinde tot mai mul teren în faţa predări clasice. Baia Mare, Bucuresti , Bistrita, Cluj Napoca, Buzău, Iaşi, Constanţa, Sibiu, Târgu Mureş, Timişoara fiind câteva dintr-e oraşele care se bucură de prezenţa unei şcoli Waldorf. Iar la Simeria funcţionând un centru de terapie ocupaţională.

În anul şcolar 2006-2007 un studiu al Asociaţiei “Prietenii Artei Educaţiei” arată ca in lume funcţionau circa 950 de şcoli şi 1500 de grădiniţe Waldorf după cum urmează:

Austria (13), Belgia (21), Danemarca (17), Finlanda (24), Franţa (14), Germania (194), Marea Britanie (31), Irlanda (2), Izlanda (2), Italia (28), Liechtenstein (1), Luxemburg (1), Olanda (92), Noregia (33), Elveţia (35) , Spania (5), Croaţia (2), Estonia (5), Ungaria (22), Latvia (3), Lituania (4), Moldova (1), Polonia (5), România (15), Rusia (29), Slovacia (1), Slovenia (2), Republica Cehă(13), Ukraina (7). În America de Nord 115 şcoli, America de Sud 57 şcoli, America Centrală 15 şcoli, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală 13 şcoli iar în Asia de Sud şi Est 26 de şcoli.

Şcoala fără diriginte-director

Sufletul viu al unei şcoli Waldorf sunt profesorii. Dacă ei nu cresc şi nu se dezvoltă, şcoala se ofileşte.

Dascălii înnăscuţi sunt rari, dar poţi să munceşti cu tine însuţi pentru ca:

• să-ţi domini propriul temperament, vocea, limbajul;

• să fii atent la probleme şi situaţii care nu-ţi suscită în mod normal interesul;

• să „citeşti” efectul muncii în elevii tăi;

• să fii entuziasmat de ceea ce predai;

• să-ţi perfecţionezi plasticitatea expunerii;

• să realizezi o bună structură a orelor;

• să-ţi cultivi sensibilitatea faţă de ceea ce sălăsluieşte profund în sufletul fiecărui

copil;

Munca profesorului Waldorf cu sine nu se termină niciodată.

Factori care pot afecta autonomia:

• relaţia cu angajatorul;

• relaţia cu directorul şi, de actualitate în România, cu acei colegi din şcoală, mai

Waldorf decât alţii;

De fapt se pune problema autonomiei faţă de direcţia spirituală a şcolii, exercitată de

colectivul profesoral văzut ca un tot.

Nici un profesor din şcoală nu poate face notă discordantă faţă de această orientare.

Pedagogia Waldorf nu admite dogmatismul de nici un fel. Profesorii au dreptul

individual şi colectiv să inoveze, sub toate aspectele (respectând principiile).

Grup deosebit de important mai ales în condiţiile în care, în România, începând de la

clasa a cincea dispare învăţătorul-diriginte; dar şi la ciclul primar apar şi alţi profesori.

Cuvântul cheie: COLABORAREA, spiritul de echipă, abilităţile individuale de

comunicare sunt foarte importante în această situaţie. Este de dorit chiar ca, fie în

cadrul întâlnirilor colegiului profesoral, acest colectiv să găsească timp pentru a discuta problemele clasei.

Atribuţii ale colectivului de profesori care predau la o clasă:

• decid repartiţia epocilor şi alcătuirea orarului;

• schimbă impresii despre elevii clasei (even

tual studiu de caz);

• participă activ la întâlnirile cu părinţii dar şi la serbări lunare, la alte activităţi ale

clasei;

• decid măsuri disciplinare.

De la clasa a IX-a elevii trebuie eliberaţi de „figura protectoare” a profesorului

răspunzător de o anumită clasă (pe care oricum nu ar mai recunoaşte-o) . Elevii trebuie

ajutaţi doar discret să se regăsească pe ei înşişi.

Acest ajutor vine de la „tutorele clasei”, la noi –dirigintele.

Atribuţiile dirigintelui –liceu:

• menţine contacte personale cu clasa;

• cunoaşte problemele ei;

• ajută la soluţionarea lor;

• centralizează informaţiile de la profesorii care predau la clasă;

• este element de legătură şcoală-părinţi.

Profesorul de liceu are în faţa lui elevi aproape formaţi cărora nu li se mai poate aplica

global o „metodă”. Apare consilierea individuală. TRĂSĂTURI DISTINCTIVE ALE UNEI CLASE WALDORF

Fiecare clasă Waldorf are un caracter propriu, este o microlume, o autentică comunitate socială.

O clasă în care domneşte întotdeauna o linişte „de mormânt” e o clasă bolnavă. Nici extrema cealaltă nu e de dorit. În timpul ciclului primar este sarcina învăţătorului să transforme tot ceea ce copilul are nevoie să ştie despre lume în limbajul imaginaţiei, provocând uimirea şi curiozitatea, cultivând respectul şi dragostea pentru învăţătură.

Concluzie:

Pedagogia Waldorf este o formă de învățământ bazată pe metode antroposofice de predare și educare. Prima școală Waldorf a fost întemeiată în 1919 în Stuttgart, Germania, și a fost condusă de un colectiv de dascăli pregătiți de Rudolf Steiner, finanțată de către adeptul său Emil Molt, proprietarul fabricii de tutun Waldorf din Stuttgart, pentru copiii angajaților fabricii sale. De atunci numărul școlilor Waldorf (denumite uneori și școli Steiner) a crescut progresiv, astfel încât în prezent reprezintă unul din cele mai răspândite tipuri de pedagogie independentă din Europa și America de Nord.

Studenţi ai extensiei Năsaud an II: Candale (Boldiş) Maria

Istrate Lucreţia

Sidor (Ura) Anuţa Adriana

Flamand (Latcolic) Daniela

Mihali Aurel (coordonator)

Bibliografie:

-Steiner. R (2005) Cursul de pedagogie curativă, editura Triade, Cluj-Napoca

-Steiner. R (1994) Ed pentru libertate, editura Triade, Cluj-Napoca

- www.wikipedia .ro

- www.spirituals.net

- CATALANO,H. Repere teoretice şi instituţionale în alternative educaţionale,editura Nomina,Bucureşti

- Schaub,H.,Zenke,K.G.(2001)Dicţionar de pedagogie,Ed.POLIROM Iaşi