miercuri, 29 mai 2013

Pedagogia Waldorf (Educație pentru libertate)

                                                                                CUPRINS:                         I.INTRODUCERE; II.PREDAREA ÎN EPOCI; III.O ȘCOALĂ FĂRĂ MANUALE ȘI FĂRĂ NOTE; IV.ACTIVITĂȚI ÎN ȘCOALA WALDORF; V.ACTIVITĂȚI ÎN GRĂDINIȚA WALDORF; VI.MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT; VII.SCOPURILE ÎN GRĂDINIȚA WALDORF; VIII.CONCLUZIE;IX.BIBLIOGRAFIE;                                                                                                             
                                                                                                    
     „Copilul trebuie primit cu respect, crescut cu iubire și apoi lăsat în libertate deplină”.(Rudolf Steiner).                                                                                                                                                                                                                                                                             Misiunea educatorului constă în a-i duce pe copii nu la nivelul de pregătire intelectuală stabilit de el, ci la acela pe care ei îl au ca predispoziţie.Nu contează atât de mult ceea ce le transmite profesorul elevilor, ca şi cunoaştere, ci individualitatea în sine a elevului.În fapt, dezvoltarea este o autodezvoltare:„…copilul, scrie Rudolf Steiner, este cel care se educă propriu-zis în prezenţa noastră, ori aşa ceva este şi corect, pentru că în realitate nu noi suntem cei ce educăm.Noi nu facem decât să perturbăm, dacă intervenim prea puternic în acest proces.Educăm atunci când ne comportăm de aşa manieră încât copilul să se poată educa singur prin comportamentul nostru (…).Să ne fie  așadar clar: nimic  nu poate fi vârât în om prin învăţământ şi educaţie” (Rudolf Steiner). Nu este greu să realizeze acest lucru, căci, în acest scop, el nu are nevoie de multe cunoştinţe, ci doar de recursul la „elementul artistic activ” prezent în fiinţa copilului.În școala Waldorf nu vor exista instrucţiuni imperative, de tipul „aşa să faci”, „aşa să nu faci”.                                                                                           Ce este o şcoală Waldorf?                                                                                                                                                
Este un loc în care se încearcă educarea omului în ansamblul său, atât cognitiv, cât şi artistic sau în domeniul manualităţii, armonizând procesul educaţional.Disciplinele şcolare nu sunt privite ca scop în sine, ci ca mijloace educaţionale, drept pentru care nu se dau note sau calificative, elevii primind la sfârşitul clasei o caracterizare scrisă de învăţător sau de profesori. Pentru studiu nu se folosesc manuale în clasele mici: elevii folosesc informaţia primită în orele de curs şi toată gama de cărţi existente în domeniul studiat.Disciplinele principale:limba română/maternă, matematica, istoria, geografia, biologia, fizica şi chimia sunt predate în perioade/epoci de câte 3-4 săptămâni, câte două ore pe zi.Dexteritățile:limbile moderne, sportul, muzica, cursurile artistice etc.,cât şi orele de exerciţiu la limba română/maternă şi matematica etc. apar în continuare în orar, în mod obişnuit.Programele diferitelor discipline sunt asemănătoare cu cele din sistemul național.Nivelul cunoștințelor este echivalent cu cel din școala tradițională, la nivelul claselor a IV-a, a VIII-a și la Bacalaureat.
(Fotografie realizată la Liceul Waldorf, Cluj-Napoca)

I. PREDAREA ÎN EPOCI                                                                                                                                                       
    În școlile Waldorf pentru clasele 1-13  se împarte în două părţi “ora de bază” şi “învăţământ pe materii”.Materii, cum ar fi desenul formelor, cunoştințe despre natură, limba maternă  şi matematica, istoria, biologia, geografia, chimia, fizica s.a.sunt predate în aceasta perioadă,în epoci.O epocă durează 3-4 săptămâni, după caz, mai mult.Preocuparea pentru o temă, în decursul unei perioade de timp mai lungi, permite reluarea, aprofundarea şi achiziţia de noi cunoştinţe şi ţine cont de regulile fiziologice elementare ca şi de regulile învăţări sănătoase.De exemplu: o clasă studiază matematica, zilnic, primele două ore fără pauză, timp de 2 - 4 săptămâni.Materia pe un an şcolar se împarte, aşadar, în două-trei epoci, economia lucrului fiind deosebit de eficientă. Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu matematica doar peste câteva luni.Alternarea epocilor este un proces respirator al învățării.Desigur, între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să îngrijoreze.În şcoala Waldorf, uitarea, este un proces natural de protecţie a memoriei, este considerată un aliat, din două motive: în primul rând, pentru că uitând matematica, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile sale unui nou domeniu, de exemplu, literaturii, iar în al doilea rând, pentru că, după ce matematica a fost uitată aparent complet, la reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate, datorită procesului de metamorfozare care se petrece în nivelele subconştiente.Desigur, între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să îngrijoreze. În şcoala Waldorf, uitarea, este un proces natural de protecţie a memoriei, este considerată un aliat, din două motive: în primul rând, pentru că uitând matematica, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile sale unui nou domeniu, de exemplu, literaturii, iar în al doilea rând, pentru că, după ce matematica a fost uitată aparent complet, la reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate, datorită procesului de metamorfozare care se petrece în nivelele subconştiente.                                                                                                        
Un avantaj al predării este faptul că informaţiile şi întrebările primite peste sunt prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor rezolvarea lor. Întâlnindu-se cu o materie doar de două ori pe săptămână, elevul nu va putea beneficia de acest dar al spiritului omenesc.Îl va putea folosi însă din plin în cadrul unei epoci când, în afara sfârşitului de săptămână, se întâlneşte 20 - 30 de zile la rând cu aceeaşi materie.Nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular aşa-numitele materii de bază: limba maternă şi gramatica, literatura, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele naturii.Aceste materii pot fi predate şi în ore de exerciţii, care au rolul de a fixa cât mai bine materia abordată la cursul de bază.Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte activităţi artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele de exerciții.Cu toţii avem experienţa de viaţă a preocupării cu o problemă mai multe zile la rând, preocuparea aceasta având ca rezultat mai adânca înţelegere a problemei, luminarea diferitelor aspecte, găsirea de soluţii, conturarea formulelor optime de materializare a soluţiilor.Epocile cursului principal , durând 3-4 săptămâni, se specializează şi se diferenţiază treptat, tratând câte un domeniu în aşa fel încât copilul să aibă sentimentul că a ajuns la o relaţie personală cu tema respectivă şi să înţeleagă ceva esenţial despre temă, ceva, pe care oricând se poate construi în continuare. La sfârşitul perioadei, elevul prezintă profesorului caietul de epocă, ce trebuie să fie imaginea muncii şi personalităţii lui.Se folosesc intens repovestirile, exerciţiile, scurte lucrări, care să dea elevului satisfacția că ştie ceva, sau impulsul de a se strădui mai mult, ambele importante pentru motivarea elevului în învăţare.Pe de altă parte fiecare avem experienţa cuprinsă în proverbul: noaptea e un sfetnic bun, care sintetizează un proces de cunoaştere puţin conştientizat de majoritatea oamenilor, deşi larg folosit.Pentru că epocile se repetă uneori doar de doua ori pe an la aceeaşi materie, copiii au timp pentru a uita.Uitarea astfel dirijată face parte din procesul învăţării.Ceea ce înseamnă noaptea dintre două zile de predare, înseamnă în acest caz pauza dintre epocile unei materii.Pentru a forma aptitudini pornind de la cunoştinţe, amintirea şi redarea a ceea ce s-a adâncit în subconştient, este la fel de importantă ca şi trezirea din somn.Încercaţi să vă imaginaţi că tot ce ştiţi, tot ce aţi trăit ar fi prezent concomitent în mintea voastră…ar fi cumplit dacă s-ar putea.Cu toţii ştim că după cum trecem cu mare rapiditate de la un gând la altul, este deosebit de greu să rămâi la un singur gând…UITAREA este deci sănătoasă.Această modalitate are efecte binefăcătoare asupra copilului, disciplinând interior, în mijlocul unei civilizații în care potopul de stimuli şi împrăştierea joacă un rol atât de mare şi important”spune H.Eller în volumul Învăţătorul de la Şcoala Waldorf …                                                                                                                                     Altfel  spus nu încerc să duc  copilul la propria mea înţelepciune, ci îl ajut să ajungă la propria înţelepciune!
       
(Fotografie realizată la Liceul Waldorf, Cluj-Napoca)
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   II.  O ȘCOALĂ FĂRĂ MANUALE ȘI FĂRĂ NOTE în şcolile Waldorf nu există manuale, îndrumare, culegeri de texte literare etc.Profesorul este pus în situaţia de a găsi, prin efort propriu, cele mai potrivite mijloace de predare.Până şi în privinţa recomandării unor metode specifice de lucru la clasă, a unor strategii didactice prestabilite, există mari rezerve.Profesorul poate introduce în cadrul procesului de învăţământ noi informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv şi are posibilitatea de a adapta nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.Formarea unei păreri cât mai obiective şi antrenamentul pentru viaţa de autodidact sunt calităţi evidente, pe care le dobândesc elevii astfel şcolarizaţi.Şcoala Waldorf îi obligă atât pe profesori, cât şi pe elevi, la folosirea unei variate bibliografii pentru înţelegerea unei teme Şcoala Waldorf.La elevi se elimină, astfel, indiferenţa faţă de cărţi, cauzată la foarte mulţi de către manuale şi de cărţile de lecturi obligatorii. În locul manualului gata scris, elevul din şcoala Waldorf primeşte un caiet fără liniatură, pe care, cu grijă, îl va umple cu noile cunoştinţe dobândite. Astfel, caietul devine propriul său manual, pe care-l va îngriji, în care va scrie cât se poate de frumos şi pe care-l va orna cu imagini şi desene din lecţiile parcurse. În şcoala Waldorf, încă de la început copilul scrie pe caiete fără liniatură, considerându-se că liniatura este folosită exact cu scopul de a îngrădi şi limita la norme clar stabilite scrisul copilului.Şcoala Waldorf este o şcoală fără note.Orele sunt mult mai libere, elevii fiind mai deschişi, participând în mod natural la oră, fără frica de note proaste. Majoritatea elevilor întreabă când nu au înţeles şi ies cu curaj la tablă. Ies cu curaj şi nu cu inconştienţă, pentru că oricând se pot face de râs în faţa clasei. Pe de altă parte, elevii buni sunt oricând dispuşi să-i ajute pe colegii aflaţi în dificultate.Ce se întâmplă însă dacă elevii nu primesc note?Cei mai mulţi dascăli se gândesc cu groază la o astfel de posibilitate, fiind siguri că elevii nu vor mai învăţa.De ce?Pentru că elevii învaţă pur şi simplu de frica notelor proaste, susţin aceşti „pedagogi”.Elevii primesc în mod regulat teme şi lucrări de control. Scopul lor nu este însă de a obţine o notă cât mai mare, ci de a face o lucrare cât mai bună.Neexistând frica de note proaste, elevii nu sunt tentaţi să copieze temele sau la lucrări.Dar cum află părinții despre activitățile copiilor în școală?Foarte simplu: întâlnindu-se regulat cu dascălii. Aceasta rămâne şi în sistemul cu note cea mai eficientă metodă de control a copilului. În plus părinţii pot vedea caietele de epocă şi apariţiile regulate ale elevilor în serbările lunare ale clasei sau ale şcolii. La sfârşitul fiecărui an şcolar, elevul primeşte un certificat în care fiecare profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere. Din aceste certificate părinţii află mult mai multe despre copilul lor decât dintr-o medie seacă.Totuşi, pentru a putea fi caracterizată oficial activitatea elevului, în registrul matricol acesta primeşte la fiecare materie un calificativ ce poate oricând echivala evaluarea (la nevoie, în cazul unui transfer sau la admiterea în liceu).                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          
(Fotografie realizată la Liceul Waldorf, Cluj-Napoca)

 III.ACTIVITĂȚI ÎN ȘCOALA WALDORF          
Euritmia in dezvoltarea copiilor
       Euritmia este considerata o artă, dar și o practică pedagogică, și se caracterizează prin reprezentarea vizuală (gestuală) a vorbirii sau muzicii. Exercițiile euritmice sunt esențiale în       
dezvoltarea copilului ca întreg. Ele cognitivă, socială sau emoțională își aduc contribuția atât în dezvoltarea fizică, cât și cognitivă, socială sau emoțională.
Ce este euritmia?
       Cea mai simplă definiție a euritmiei este cea de "mișcare armonioasă". Ea este dezvoltată ca o noua artă a mișcării și aduce în prim plan acele mișcări arhetipale, creative care stau la baza sunetelor, vorbirii și muzicii. Specialiștii în euritmie sunt de părere că vorbirea umană și sunetele muzicii pot fi sculptate în gesturi expresive.
Care este rolul euritmiei in dezvoltarea copiilor?
    Euritmia are și o aplicabilitate pedagogica. Ea a fost introdusa pentru prima oara în curriculum-ul grădinițelor și școlilor Waldorf. Euritmia urmărește mișcarea brațelor și a picioarelor într-un mod specific, ca răspuns la un anumit ritm sau tonalitate. Scopul ei este acela de a stimula și consolida capacitățile expresive ale copiilor prin mișcare. Ea are rolul de a stimula imaginația, procesul gândirii și conceptualizarea pană în punctul în care acestea se pot manifesta prin forme de mișcare într-un spațiu fizic.                                  
Ce se întâmplă în timpul exercițiilor de euritmie?           
In grădiniță sau școli, copiii sunt stimulați să transpună o poveste sau o poezie în gesturi și mișcări. Euritmicii sunt de părere că poveștile își por păstra autenticitatea și înțelesul și atunci când sunt redate gestual, nu numai verbal.  
 În cadrul acestor ore, copiii își dezvolta și vocabularul și cunoștințele generale.                                Euritmia încearcă să ajute la dezvoltarea copilului per întreg - atât intelectual, social, fizic, emoțional, dar și cultural prin conținut informațional esențial. De exemplu: în exerciții precum  „dansul fluturilor", „ciripitul pasarelelor" sau „dansul albinuțelor", copiii au ocazia sa învețe o mulțime de lucruri noi despre aceste insecte sau păsări și despre modul lor de viață.

        

(Fotografie realizată la Liceul Waldorf, Cluj-Napoca                                                                                                                                  


ARTA DRAMATICĂ:aceasta este o materie specifică pedagogiei Waldorf, prezentă aproape în fiecare an, chiar dacă nu apare în planul de învăţământ. Fiecare disciplină poate da ocazia unei dramatizări, fie că vorbim despre limbi străine sau despre fizică.La sfârşitul clasei a VIII-a, elevii pun în scenă o piesă de teatru mai amplă, pe care o vor prezenta în faţa părinţilor şi a întregii şcoli. Această piesă de teatru este o încununare a muncii lor ca şi colectiv de-a lungul celor opt ani petrecuţi împreună. Pentru realizarea piesei de teatru, elevii sunt solicitaţi să participe activ la toate etapele de elaborare a recuzitei şi de punere în scenă a textului, având astfel posibilitatea de a avea o experienţă proprie foarte intensă privind munca artistică.Munca la această piesă, care de obicei durează câteva luni, întăreşte şi uneşte foarte mult colectivul clasei, îi face pe elevi să fie mai toleranţi unii cu alţii, îi face să se ajute mult mai mult între ei. Prezentarea piesei de teatru de către clasa a VIII-a este un eveniment deosebit pentru întreaga şcoală şi în special pentru clasele mai mici, aceştia urmărindu-i cu foarte mare atenţie pe colegii lor mai mari. Acest eveniment se repetă la un nivel de complexitate mult mai mare, la sfârşitul liceului, când piesa de teatru le oferă elevilor posibilitatea de a se depăşi şi de a-şi consolida performanţele în exprimarea socială şi artistică.MUZICA:deși şcoala Waldorf  nu este o şcoală de muzică, această artă este omniprezentă în viaţa copiilor.Prin muzică, realitatea poate pătrunde mai lesne în sufletul copiilor. Deseori partea ritmică de la începutul cursului principal se bazează pe muzică, oricare materie putând beneficia de sprijinul absolut benefic al muzicii.Din clasa I toţi elevii cântă la flaut. Pentru început se foloseşte flautul diatonic.Până în clasa a III-a elevii cântă însă fără note, imitând învăţătoarea din faţa clasei.De-abia la sfârşitul clasei a III-a se introduce portativul. Până la nouă ani, muzica este trăită sub formă de ritm.Din acest moment apare măsura, iar cântecele încep să fie trecute pe portativ. În clasa a IV-a se învaţă canonul.Odată elevii trecuţi de momentul armoniei din clasa a V-a, după 12 ani, apare studiul pe voci În continuare, studiul muzicii presupune diferenţierea percepţiei artistice şi a posibilităţilor de exprimare.Orchestra şcolii şi a liceului sunt momente de studiu şi de aplicare a noţiunilor studiate.Curentele muzicale sunt studiate de elevi în liceu, pentru a percepe şi din această perspectivă evoluţia omenirii, care a fost însoţită de muzică prin formele ei specifice.FIZICA ȘI CHIMIA:drumul natural în descoperirea acestor ştiinţe a fost: experimentul – observaţia – concluzia – legitatea. Acest drum natural este respectat şi în predarea ştiinţelor naturale în şcoala Waldorf. În prima zi a fiecărei teme noi, au loc o serie de experimente. În prima zi a fiecărei teme noi, au loc o serie de experimente.Ca temă, elevii trebuie să descrie cu acurateţe şi corectitudine cele văzute la fiecare experiment.A doua zi sunt analizate aceste experimente, trăgându-se primele concluzii asupra fenomenelor studiate. În a treia zi sunt enunţate legităţile căutate cu o zi înainte. Beneficiind de predarea în epoci, mintea copilului va prelucra inconştient şi în timpul nopţii cele văzute în ziua precedentă, trăind la maximum primii paşi în fiecare domeniu studiat.Pornind de la această necesitate, pedagogia Waldorf susţine prezenţa unui singur cadru didactic în primele opt clase, pentru predarea disciplinelor din epocă. În personalitatea unui astfel de om, elevul se poate regăsi cu strădania sa de a asimila conţinuturile mai multor materii.GEOGRAFIA: această materie apare prima dată în clasa a IV-a sub forma unei epoci despre ţinutul natal. În prima lecţie, elevul îşi desenează banca în care stă, cuprinsă în sala de clasă, respectiv biroul de acasă în camera sa. Urmează apoi planul şcolii şi al locuinţei, apoi curtea şcolii şi a locuinţei, apoi curtea şcolii cu strada, respectiv blocul sau curtea de acasă cu stradă. Pasul următor îl reprezintă un plan parţial al oraşului, în care apare drumul de acasă până la şcoală. Planul general al oraşului, cu formele de relief şi apele principale, se poate face sub forma unei machete tridimensionale. Aceasta se modelează din lut, apoi se acoperă cu multe straturi de hârtie înmuiată şi lipici (mucava); după uscare se îndepărtează lutul, iar macheta rezultată este pictată de elevi.Din clasa a V-a se studiază geografia fizică a patriei, a ţărilor învecinate.În vederea examenului de capacitate, pentru clasa a VIII-a este rezervată Geografia României, deşi programa Şcolii Waldorf ar cere pentru această clasă continuarea studiului geografiei mondiale.BOTANICA:la fel ca şi la animale, în împărăţia plantelor, studiată în clasa a V-a, se pot găsi diferite caracteristici omeneşti. La această vârstă a copiilor, plantele trebuie personificate ca într-o adevărată poveste. Nu se întâlneşte explicarea despre ţesuturi şi celule, ierbarele sunt evitate, în locul lor preferându-se studiul plantelor în natură şi pictarea în mediul lor natural, formându-se astfel şi respectul pentru lumea înconjurătoare.ZOOLOGIA:în clasa a IV-a, elevii învaţă despre animale tipice unor forme unilaterale din natură: capul (sepia), trupul sau burta (vaca) sau membrele (şoarecele).O polaritate interesantă se poate găsi între vultur (un animal al aerului, care rareori coboară pe pământ) şi taur (care „se ţine” cu toată forţa sa pe pământ). În general, se scot în evidenţă la animale diferitele trăsături temperamentale şi fizice unilaterale.Elevii vor picta fiecare animal în culori care scot în evidenţă caracterul specific al acestuia.Lucrul individual al elevilor se va materializa şi în compuneri, unde va fi căutat specificul fiecărui animal, prin descrieri, dialoguri imaginare sau referate cu un mai ridicat conţinut ştiinţific.Ca o încoronare a celor studiate, imaginea omului, nespecializat şi cu potenţe multiple de evoluţie, este creionată sugestiv.MATEMATICAn predarea matematicii, dascălul trebuie sa respecte câteva principii de bază:Principiul analitic (de la întreg la o parte) este unul dintre cele mai importante.Un alt principiu deosebit îl reprezintă mersul de la cazul particular spre general, spre definiţie.Definiţiile sunt evitate pe cât posibil, preferându-se caracterizarea noţiunilor într-un mod viu. Când sunt însă absolut necesare, acestea sunt cât mai accesibil prezentate, folosindu-se din plin intuiţia elevilor.Parcurgerea materiei cât mai aproape de mersul istoric este un principiu general pentru şcoala Waldorf, deosebit de important în matematică.Predarea în mişcare aduce matematica mai aproape de copil.De la jocuri ritmice de învăţare a tablei înmulţirii până la forfecarea paralelogramului (translatarea unei laturi pe dreapta suport cu păstrarea ariei), totul trebuie predat cât mai viu.La geometrie se evită cu desăvârşire demonstrarea relaţiilor evidente, insistându-se asupra afirmaţiile neevidente.Mersul de la problema practică la teorie este deseori mai apropiat elevului decât prezentarea unei teorii fără legătură cu realitatea cunoscută de elevi, urmată de aplicaţii ipotetice.Aceasta este o materie specifică pedagogiei Waldorf, prezentă aproape în fiecare an, chiar dacă nu apare în planul de învăţământ. Fiecare disciplină poate da ocazia unei dramatizări, fie că vorbim despre limbi străine sau despre fizică. La sfârşitul clasei a VIII-a, elevii pun în scenă o piesă de teatru mai amplă, pe care o vor prezenta în faţa părinţilor şi a întregii şcoli. Această piesă de teatru este o încununare a muncii lor ca şi colectiv de-a lungul celor opt ani petrecuţi împreună. Pentru realizarea piesei de teatru, elevii sunt solicitaţi să participe activ la toate etapele de elaborare a recuzitei şi de punere în scenă a textului, având astfel posibilitatea de a avea o experienţă proprie foarte intensă privind munca artistică. Munca la această piesă, care de obicei durează câteva luni, întăreşte şi uneşte foarte mult colectivul clasei, îi face pe elevi să fie mai toleranţi unii cu alţii, îi face să se ajute mult mai mult între ei. Prezentarea piesei de teatru de către clasa a VIII-a este un eveniment deosebit pentru întreaga şcoală şi în special pentru clasele mai mici, aceştia urmărindu-i cu foarte mare atenţie pe colegii lor mai mari. Acest eveniment se repetă la un nivel de complexitate mult mai mare, la sfârşitul liceului, când piesa de teatru le oferă elevilor posibilitatea de a se depăşi şi de a-şi consolida performanţele în exprimarea socială şi artistică.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              
                       
 
                                                                                                              

(Fotografie realizată la Liceul Waldorf, Cluj-Napoca  

 IV.ACTIVITĂŢILE ÎN GRĂDINIŢA WALDORF Educaţia interdisciplinară realizată în grădiniţele Waldorf se încorporează diferenţiat în cadrul activităţilor specifice nivelului preşcolar spre deosebire de învăţământul preşcolar clasic(educarea limbajului, activităţi matematice, cunoaşterea mediului, educaţie pentru societate,activităţi artistico-plastice,activităţi practice şi elemente de activitate casnică, educaţie fizică). Formele principale de realizare a procesului instructiv-educativ de tip Waldorf, în grădiniţă sunt: jocul liber, jocul ritmic, jocul de degete, jocul de rol, jocul în aer liber, basmul, activităţi artistico-plastice şi practice, activități gospodăreşti).Abilităţile practice şi educaţia tehnologică. Aceste materii au o deosebită importanţă în formarea copiilor pentru viaţă. Tricotând, sculptând, modelând lutul sau împletind nuiele, copiii îşi dezvoltă pe lângă diferitele abilităţi şi voinţa.Simţul artistic,cel tactil,simţul echilibrului şi al armoniei sunt cultivate în fiecare lucrare practică realizată.Jocul liber:prin jocul liber, copilul are posibilitatea de a învăţa să cuprindă şi să cunoască lumea prin imitaţie într-un mod personal, în funcţie de vârstă şi în funcţie de fantezia proprie. Datorită materialului diversificat pus la dispoziţia copilului, acesta are posibilitatea de a-şi exersa simţurile, de la fineţea mătăsii, la asperitatea rădăcinilor, de la transparenţa şi căldura lânii netoarse la greutatea şi răceala pietrei, copilul trăieşte o continuă experienţă tactilă. În grădiniţele Waldorf, jocul liber este activitatea  specifică vârstei, care prin interdisciplinaritatea sa contribuie în mod eficient la educarea copiilor.Jocul liber în aer liber, satisface nevoia de mişcare favorizând dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor.Jocul ritmic:ocupă un loc central al activităţilor în grădiniţa Waldorf, fiind o activitate complexă. Educaţia interdisciplinară se realizează prin îmbinarea artistică şi plină de sens a versurilor, mişcărilor  şi gesturilor în conţinuturi orientate după anotimp şi sărbători. Acest tip de joc cuprinde cele mai variate conţinuturi precum transformările din natură, muncile specifice fiecărui anotimp, cât şi muncile gospodăreşti, diferite meserii, etc. În cadrul acestui tip de joc are loc exersarea limbajului, cultivarea mişcării armonioase, dobândirea de noi cunoştinţe.Jocul ritmic se bazează pe puterea de imitare, modelul fiind educatoarea, în funcţie de dezvoltarea şi dispoziţia de moment a copilului.Jocul de degete:copilul mic percepe mediul cu ajutorul degetelor, apoi îi descoperă structurile, mai apoi dezvoltă noţiunile de gândire.În grădiniţa Waldorf, copiii trebuie să dobândească îndemânarea degetelor, de aceea se fac multe jocuri pentru degete. Mai târziu, copiii învaţă să cânte la flaut, să tricoteze, să coasă, şi să ţeasă. Cu ajutorul mişcării degetelor putem să-i vrăjim pe copii, să le captăm atenţia şi să le dezvoltăm imaginaţia şi motricitatea fină.Jocurile de degete sunt însoţite de versuri şi mişcări adecvate, şi care devin o povestioara hazlie, care produce plăcere copiilor, urmărindu-se astfel nu memorarea versurilor, ci trăirea interioară a copiilor, implicarea în imaginaţie şi liniştirea lor.Teatru de masă sau cu marionete:permite copilului să-şi dezvolte fantezia.Ţelul educaţional al metodei Waldorf reprezintă tocmai această activitate interioară a copilului, constituind baza pentru o dezvoltare sufletească sănătoasă, în contrapondere cu societatea de consum care ia totul de-a gata.Păpuşile care stau şi sunt folosite pentru teatrul de masă sunt simple şi au caracter general. La început, edificiul în care se va desfăşura povestea este acoperit cu pânză care va fi ridicată încet, în acorduri muzicale. Stând în spatele mesei, educatoarea conduce păpuşile în concordanţă cu povestea pe care o spune.Odată terminată povestea, aranjamentul va fi din nou acoperit cu pânză care are rolul cortinei. La teatrul de masă, actorul care conduce păpuşile este văzut, iar conducerea lor se face din afară, spre deosebire de teatrul cu marionete, unde păpuşile sunt conduse dinăuntru şi dezvoltă o viaţă proprie.Desenul, pictura, modelajul, tablourile de iarnă:pedagogia Waldorf conferă activităţii de desen rolul fundamental de instrument de cunoaştere a copilului.Copiii nu au teme, nu trebuie respectat un contur delimitat, ci desenează liber şi individual.Desenele semnate sunt aşezate în mape şi luate acasă la sfârşitul anului şcolar, astfel educatoarea şi părinţii pot urmări evoluţia copilului prin desene.Activitatea de pictură se desfăşoară o dată pe săptămână, de obicei dimineaţa în cursul jocului liber. Se lucrează în grupuri mici de copii.Ei sunt conduşi în manifestarea lor artistică, pentru a-şi forma deprinderi sănătoase de a lucra îngrijit, de a preţui materialul folosit, şi de a da finalitate acţiunilor lor.Modelajul,se desfăşoară o dată pe săptămână. Copiii primesc în căuşul palmelor o sferă din ceară de albine colorată. Modelând materia, mâinile copilului devin mai active, mai precise şi mai puternice.Pedagogia Waldorf conferă activităţii de desen rolul fundamental de instrument de cunoaştere a copilului.Copiii nu au teme, nu trebuie respectat un contur delimitat, ci desenează liber şi individual.Desenele semnate sunt aşezate în mape şi luate acasă la sfârşitul anului şcolar, astfel educatoarea şi părinţii pot urmări evoluţia copilului prin desene.Activitatea de pictură se desfăşoară o dată pe săptămână, de obicei dimineaţa în cursul jocului liber. Se lucrează în grupuri mici de copii.Ei sunt conduşi în manifestarea lor artistică, pentru a-şi forma deprinderi sănătoase de a lucra îngrijit, de a preţui materialul folosit, şi de a da finalitate acţiunilor lor.Modelajul,se desfăşoară o dată pe săptămână. Copiii primesc în căuşul palmelor o sferă din ceară de albine colorată. Modelând materia, mâinile copilului devin mai active, mai precise şi mai puternice.Tablourile de lână:se realizează pe bucăţi de fetru sau lână. Lâna ne toarsă, colorată se pune în coşuleţe la îndemâna copiilor. În timpul jocului liber, copiii au posibilitatea să picteze cu lână. Tablourile realizate pot împodobi grădiniţa sau pot fi oferite celor dragi. Copiii îşi propun sau nu teme, dar specificul lânii nu permite o delimitare a formei, ci doar o sugerare a acesteia.Lucrul de mână, gospodărie, grădinărit.Activităţile practice din grădiniţă se desfăşoară după modelul unei gospodării tradiţionale, unde educatoarea lucrează cu mâinile tot ceea ce este necesar pentru bunul mers al grădiniţei: spală, găteşte, coase, ţese, împleteşte, confecţionează diverse obiecte, face ordine etc. Acţiunile educatoarei se petrec în faţa copiilor, iar activităţile pe care educatoarea le desfăşoarăZiua de naştere este o zi specială şi mult aşteptată în grădiniţa Waldorf. Este o zi de sărbătoare atât pentru copii, părinţi şi educatori.Pe tot parcursul zilei, se organizează dansuri şi jocuri în care copilul sărbătorit ocupă un loc special.Bazarul: pregătirea unui bazar se întinde pe lungimea a 1-3 luni şi se finalizează cu o expunere a produselor în standuri tematice. Bazarul poate avea loc de 2-3 ori pe an, de obicei în preajma marilor sărbători:Crăciun, Paşte, Sânziene. Bazarul oferă copiilor posibilităţi nelimitate de a-şi exersa simţurile în activităţi pline de sens, care au ca scop crearea unor obiecte practice, cu utilitate în cât mai diverse domenii.Pregătirea unui bazar se întinde pe lungimea a două-trei luni şi se finalizează cu o expunere a produselor în standuri tematice.Bazarul este un prilej de popularizare a jucăriilor şi obiectelor folosite în grădiniţa Waldorf, dar şi a cărţilor de specialitate, a materialelor folosite. Aceasta stare sufletească deplin încurajatoare, într-un mediu stimulativ pentru fantezie şi muncă, are menirea de a întări adânc în subconştient: încrederea în propria existenţă, care în perioada următoare a vieţii se dovedeşte a fi izvorul de nepătruns al siguranţei lăuntrice şi al echilibrului sufletesc.Calităţi ca: bucuria izvorâtă din muncă, recunoştinţă, veneraţia, spiritul de echipă şi gustul pentru frumos sunt stimulate într-un mod firesc.

 

(Fotografie realizată la Liceul Waldorf, Cluj-Napoca)
      V. MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT Grădiniţa Waldorf este astfel aranjată încât să creeze o atmosferă care, pe de o parte, lasă libertate de manifestare copilului, iar pe de altă parte acţionează armonios asupra lui prin formă şi culoare.Spaţiul este organizat simplu, practic şi estetic, astfel că stimulează interesul copiilor pentru joc. Arhitectura adecvată: arcade, bolti, obiectele simple dar sugestive, mobilierul, culorile pastelate oferă copilului un înveliş protector evitându-se astfel o stimulare (vizuală) supradimensionată. Sala de grupă este amenajată sugestiv, ca şi gospodăria unei familii, unde muncile zilnice casnice (gătit, spălat, călcat, copt etc.) se desfăşoară în prezenta copiilor.Aceste activităţi se desfăşoară într-un spaţiu special dotat cu: maşina de gătit, mobilier specific, vesela necesară etc. În dotarea grădiniţei intră de asemenea un mare număr de obiecte din materiale naturale, ce se folosesc nemijlocit la activităţile individuale sau în grup, şi care sunt dispuse pe centre de interes în cadrul încăperii.Un spaţiu mare îl ocupă camera păpuşilor, unde păpuşi simple din pânză sau croşetate din lână, cu fizionomia feţei doar sugerată stau aşezate în pătuţuri sau la măsuţă. Pentru copiii mai dinamici stau la îndemână maşinuţe, trenuleţe, tractoare din lemn şi alte materiale pentru construit din lemn: crengi, butuci de diferite mărimi şi grosimi, rădăcini, pietre, scoarţă de copac etc. stimulându-i pentru a crea diferite situaţii de joc. Într-un alt spaţiu pot fi amplasate jucăriile-animale din lemn, animalele tricotate sau confecţionate din pâslă de către educatoare şi părinţi, care le pot sugera copiilorferma de animale”.Pe rafturi stau coşuri împletite din nuiele cu diverse materiale adunate din natură: scoici, conuri de brad, castane, ghinde, seminţe, pe care copiii le folosesc în jocuri libere sau dirijate. La dispoziţia copiilor stau coşuleţe cu ceracolor, pensule, acuarele, hârtie, ceară de modelat, aţă colorată, gherghef pentru ţesut, lână netoarsă, mărgele din lemn. Instrumente precum ace, foarfece, cuţit cu vârf rotund şi altele asemenea sunt utilizate numai sub îndrumarea educatoarei.Toate aceste spaţii, împreună cu mobilierul multifuncţional, materiale textile din in, bumbac, mătase, lână şi stative din lemn sunt astfel amplasate încât copiii se pot autoservi oricând situaţia o cere.Un loc bine determinat în spaţiul grupei îl are masa anotimpurilor, unde schimbările din natură şi anotimpul respectiv, precum şi anumite sărbători din cursul anului, pot fi sugerate zilnic prin elemente precum: suprafeţe textile în culori specifice, păpuşi de masă confecţionate din materiale naturale de către educatoare, plante naturale, fructe, muşchi, pietre etc.Este mijlocul prin care copilul percepe şi sesizează succesiunea anotimpurilor,a transformărilor specifice fiecăruia: mugurii care se desfac şi înfloresc pe crengile din vaze, frunzele uscate, fructele coapte, pietrele golaşe.Activitatea cu copiii se desfăşoară şi dincolo de spaţiul din clasă, în curtea de joc, unde se pot afla groapa cu nisip, toboganul, frânghia pentru căţărat, butuci, picioroange, corzi pentru sărit etc.Cu acestea copilul are ocazia să-şi cultive calităţile motrice: îndemânare, forţă, rezistenţă, viteză, prin mers în diferite variante, alergare, târâre, căţărare.Toate mijloacele de învăţământ puse la dispoziţia copiilor oferă situaţii de învăţare permanent valorificate de educatoare, pentru o evoluţie sănătoasă şi armonioasă a copiilor.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         
(Fotografie realizată la Liceul Waldorf, Cluj-Napoca)
     VI.SCOPURILE ACTIVITĂȚII ÎN GRĂDINIȚA WALDORF                                                                           1.Dezvoltarea sănătoasă, armonioasă şi plenară – în voinţă, simţire, gândire – a copilului văzut ca individualitate în formare, prin crearea posibilităţii de afirmare a forţelor înnăscute din el.
2. Asigurarea premiselor dezvoltării pentru întreaga viaţă a copilului.
3. Crearea unui înveliş, protector prin ambianţa în care se desfăşoară activităţile, prin oferirea unui mod de viaţă sănătos şi prin modelul demn de urmat al educatoarei.
4.Realizarea unei siguranţe interioare prin imprimarea obiceiurilor, ritmurilor şi prin repetare.
5.Crearea unei comunităţi educaţionale complexe prin organizarea grupei cu copii de vârste diferite.
6.Realizarea unui mediu de activităţi stimulatoare, cu sens, pornind de la nivelul realităţii imediate.
7.Oferirea de modele comportamentale şi de gândire, pe care copiii să le poată imita pe baza motivaţiei interioare, în funcţie de stadiul de dezvoltare la care se află.
8.Încurajarea cunoaşterii, prin crearea de situaţii pedagogice inedite.                                                                                        CONCLUZIE:                                                                                                                                                           În grădiniţele Waldorf se pun bazele sănătăţii fizice şi vitalităţii, uimirii şi interesului pentru lume, încrederii în sine,dispoziţiei lăuntrice de a învăţa şi de a cunoaşte lumea prin trăiri personale, aptitudinii de a relaţiona, precum şi ale dezvoltării fizice, emoţionale, intelectuale şi spirituale pe tot parcursul vieţii.Şcoala Waldorf este o şcoală unitară, care reuneşte toate ciclurile educaţionale specifice fiecărei ţări, în care se asigură accesul egal şi universal la educaţie.Curriculumul-cadru al şcolii Waldorf este corelat la nivelul claselor şi al disciplinelor de învăţământ şi, datorită adecvării sale la etapele de dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor, oferă fiecărui elev multiple posibilităţi de dezvoltare, potrivite vârstei sale.Acestea constau, printre altele, în dobândirea de cunoştinţe, competenţe culturale, aptitudini sociale şi emoţionale, deprinderi practice şi aptitudini artistice.O preocupare constantă a cadrului didactic este de a se forma pe el însuşi ca„artist al educaţiei”, astfel încât să-l îndrume cu competenţă pe elev să devină creativ din punct de vedere intelectual, responsabil din punct de vedere social şi apt de a acţiona.Metodele de predare diferă în funcţie de vârsta copiilor şi a adolescenţilor.Toate activităţile pornesc de la necesităţile de dezvoltare specifice vârstei respective. Copilul mic imită şi este educat prin modele şi exemple. Caracteristicile esenţiale ale educaţiei timpurii sunt jocul liber, nedirijat, precum şi experienţele motrice şi senzoriale.Printre altele, prin organizarea ritmică a zilei, a săptămânii, a anului, educatoarea se îngrijeşte de dezvoltarea fizică şi psihică a copilului şi pune, astfel, baza rezilienţei acestuia.În şcoală, elevul învaţă de la cadrul didactic, care, având la dispoziţie o multitudine de metode, îşi elaborează creativ predarea, iniţiindu-i pe copii în toate marile domenii ale cunoaşterii (predarea în epoci).Cadrul didactic, mai ales învăţătorul-diriginte, clădeşte cu elevii şi cu părinţii o relaţie autentică şi păstrează caracterul creativ al predării, care devine tot mai formală pe măsură ce copiii cresc. Standardele de performanţă reprezintă pentru învăţătorul-diriginte formularea şi realizarea unor obiective de învăţare, raportate la toate tipurile de inteligenţă din clasa sa.                                                              
                                                                                                     
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   BIBLIOGRAFIE:                                                                                                                                                       ·         Catalano. H (coordonator), Dezvoltări teoretice şi instituţionale în alternativele educaţionale,   Editura Nomina
      ·         Knispping, U.(1999), Pedagogia Waldorf  în grădiniţă, Editura Triade, Cluj-Napoca
      ·         http://waldorf.ro/
      ·          http://www.waldorfcluj.ro
·         FOTO:LICEUL WALDORF,CLUJ-NAPOCA;.                                                                        AUTORI: Deak Alexandra Florina, Demian Anuța, Mititean Ionela(coordonator), Mureșan Mariana,  Paneș Marina Alexandra;                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        









2 comentarii:

  1. Ati corelat foarte bine textul cu imaginile care de altfel sunt extraordinar de frumoase.Bravo fetelor!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim frumos Daniela!Ai dreptate...imaginile sunt frumoase, la fel de frumos și primitor este organizat întreg mediul într-o școală Waldorf...

      Ștergere